S-a întâmplat ca la un moment să lucrez alături de un foarte bun bucătar, pe nume Jakob Hausmann care mi-a dat să gust un desert în care pusese pâine. Am fost cât am putut de sceptică până în momentul în care am mâncat şi am rămas cam paf. Era aromat, delicios, pe o parte molatec pe de alta crocant. O minunăţie.
Aşa se face că, mânată de curiozitate (şi binenţeles poftă) am căutat o reţetă pentru acest sufleu. Şi ce ocazie mai bună pentru a-l pregăti ar fi putut fi decât Ziua Mondială a Pâinii? Am pregătit câteva porţii de sufleu în ziua evenimentului la care ne-au invitat Laura şi Irina de la Spic&Bob. Am primit ajutor de la Bristena şi Lavinia la tăiat şi aranjat.
Am respectat modul de lucru de aici dar am folosit alte chestiuni ca bază. Şi cred că merge foarte bine cu diverse bucăţi de prăjituri rămase nemâncate cu diverse ocazii (cozonac, chec, turtă dulce, blaturi „accidentate”).
Ingrediente (pentru 3-5 porţii, în funcţie de dimensiunea vaselor folosite):
3 ramekinuri mari/ boluri de supă/ căni de cafea/ borcăne de 150- 200 ml
100 g pâine albă, veche de 2- 3 zile
3 ouă
250 ml lapte
150 g zahăr brun
40 g făină de porumb (sau mălai mai fin dacă nu găsiţi făină)
1 baton vanilie
fructe uscate după gustul fiecăruia (eu am folosit la eveniment caise şi curmale deshidratate iar acum un mix)
Se porneşte cuptorul şi se lasă la 170 grade C (între treptele 2 şi 3).
Se taie pâinea cuburi sau se rupe bucăţi mai mici. Se umplu vasele destinate cu pâine cam pe trei sferturi. Se aşează fructe după gust (nu exageraţi, cum am făcut eu 🙂 ), lăsaţi şi loc în vase.
Păstaia de vanilie se taie pe jumătate, se scot seminţele şi se pun într-un vas în care am turnat laptele. Se adaugă şi jumătăţile de păstaie. Se încălzeşte laptele fără să fiarbă şi apoi se lasă la răcit.
Ouăle se separă iar gălbenuşurile se amestecă bine cu zahărul până acesta se dizolvă. Când laptele este călâi se pune peste ouă (folosind o sită), încorporându-se uşor. Se adaugă făina de mălai, amestecându-se mereu.
Albuşurile se bat spumă tare şi apoi se încorporează în restul compoziţiei cu o paletă de cauciuc. Se toarnă cu lingura peste pâine şi fructe. Se lasă 2 minute pentru a se înmuia pâinea.
Se bagă la cuptor şi se lasă numai (!) 20 de minute.
Notă: eu am sărit (din grabă) peste acest pas, dar vă sfătuiesc să ungeţi vasele cu unt înainte de a pune pâinea şi compoziţia în ele.
1 Comment
Zazuza
14 decembrie 2011 at 19:02postez si eu curand budinca mea de paine. a mea e legata de New Orleans si Louisiana, a iesit insa un hibrid, dar asta e alta poveste 😀