Pita arăbească Man’oushe

De o vreme mă tot învârt în jurul ideii de a pregăti ceva bucate arăbeşti şi în cele din urmă inevitabilul s-a produs, meniul a fost stabilit şi mare parte din ingredientele speciale procurate. În momentul definitivării meniului mi-am dat seama că nu se poate ca masa mea arăbească să fie completă fără o lipie lângă. Am tot căutat o reţetă care să mă satisfacă şi care să meargă cu restul preparatelor: să fie o lipie mai grosuţă, nu cea libaneză, să aiba ceva arome specifice estului şi mai ales, să se prepare suficient de simplu.

În procesul complex de cercetare am găsit pitele arăbeşti preparate cu za’atar (un amestec de condimente macerate câteva luni), pe care nu am avut de unde să-l cumpăr în al doisprezecelea ceas, dar pe care băieţii de la băcănia arăbească din Drumul Taberei promit că-l aduc. Bun, evitând cu graţie za’atarul, am ajuns la această reţetă care propune cimbru în loc. Mulţumim pentru inspiraţie, dar să trecem la treabă!

Ingrediente (pentru o lipie de ~32cm diametru):
300g făină albă
150ml apă călduţă
sare
20g drojdie
2 linguri de zahăr
1 pliculeţ de cimbru uscat (8g)
50g susan
ulei de măsline

Pentru început puneţi făina şi sarea într-un bol mare şi în mijlocul lor drojdia şi zahărul. Adăugaţi câteva linguri de apă călduţă şi amestecaţi uşor cu o lingură. Când drojdia s-a dizolvat şi amestecul a tras şi un pic din făina de pe margini, mai adăugaţi câte puţină apă, amestecând uşor în continuare. Încorporaţi astfel cam jumătate din făină în cei 150ml de apă călduţă. Apoi presăraţi deasupra din făina de pe margini, acoperiţi bolul şi lăsaţi-l să se odihnească pentru 10 minute într-un loc călduţ.

După 10 minute, luaţi amestecul la frământat 2-3 minute. Adăugaţi 2-3 linguri de ulei de măsline şi mai frământaţi câteva minute. Daca aluatul este foarte lipicios, mai completaţi cu făină. Când reuşiţi să vă descotorosiţi de el de pe mâini (adică nu se mai lipeşte tare) înseamnă că e timpul să luaţi o pauză. Adunaţi-l într-o guguloaie mare, presăraţi-l cu făină, acoperiţi bolul şi lăsaţi-l iar la odhinit la căldurică, de data asta pentru o oră întreagă.

Peste o oră… o să vă aduceţi aminte de ce vă ziceau părinţii să dormiţi la prânz că altfel nu creşteţi mari, pentru că aluatul nostru şi-a dublat şi chiar mai bine volumul. Acum îl mutăm la frământat pe masa presărată cu făină până revine la forma iniţială. Apoi îl întindem în formă rotundă de 0,5 – 1 cm înălţime şi îl transferăm într-o tavă de pizza. Punem cuptorul să se încălzească la 200̂° C.

Între timp punem o tigaie cu ulei de măsline pe foc. Când s-a încins adăugăm susanul şi amestecăm cu o paletă de lemn din când în când până când se rumeneşte uşor. Când şi-a schimbat culoarea înspre arămiu, oprim focul şi adăugăm cimbrul amestecând din nou.

Turnăm compoziţia peste aluatul pregătit mai devreme şi dăm tava la cuptor pentru 30 de minute la 200̂° C. O să crească puţin şi o să se rumenească frumos. Servim ruptă bucăţi, cu bunătăţi arăbeşti.

Poftă bună!

Pozele au fost făcute de bunul nostru prieten Radu Dumitrescu. Multumim frumos Raaaadu :D! Cu el şi cu băieţii lui la costum va certaţi dacă dispare vreo poză de mai sus şi apare prin altă parte.