Reţete cu tag-ul ‘hribi’

Fricassée cu ciuperci de pădure

Din ciclul “iar am pus prea mult pătrunjel”, vă prezint această simplă rețetă plină de ciuperci și bunăvoie (are cidru în ea, merge și cu vin).

Treaba asta am văzut-o prima dată într-un video făcut de Raymond Blanc acum ceva ani (omul are o serie întreagă de rețete video care mai de care mai (ne)bune).
E toamnă și pădurile ar trebui să abunde (încă) de ciuperci. Încă mai e sezon de gălbiori, gălbiori de toamnă și hribi aici în nord iar mai spre sud se găsesc încă hribi, bureți lăptoși și rusule. În altă ordine de idei, merge și cu ciuperci uscate și rehidratate. Dar atenție! Unele ciuperci de pădure/câmp nu trebuie consumate cu alcool (de altfel, alcoolul nu trebuie consumat până în următoarele 48 ore de la consumarea ciupercilor). Cea mai cunoscută de acest tip este Popenchi, burete de cerneală (Coprinopsis atramentaria).

Revenind la rețetă. De obicei, fricasée-urile au printre ingrediente pui, porc, vită, ba chiar și iepure și smântână dulce. Nu e cazul aici. Rețeta este vegană, în cel mai “rău” caz se poate adăuga niște bacon afumat pentru un plus de savoare 😛

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Tocană de vită cu hribi şi păstârnac în sos de bere neagră

Într-o zi pe când frunzăream site-ul Laurei Adamache, am dat peste o reţetă de pui sub capac de pâine şi mi-am adus aminte de tocanele din vită sau miel mâncate în Dublin. Majoritatea vaselor în care era adusă mâncarea aveau capac de aluat foietaj care întregea gustul tocăniţelor sau plăcintelor gătite astfel.

Aşa că după ce m-am gândit la ce fel de tocană aş putea să folosesc metoda de mai sus, într-o seară am cumpărat cele de trebuinţă şi am pregătit-o. Am chemat şi copiii să-mi dea o mână de ajutor (la mâncat), adică pe Ana şi pe Radu.

Nu am făcut clasica tocană de vită cu Guinness ci am preferat să pregătesc cu o bere din Cehia (care îmi place foarte mult), hribi şi păstârnac.

Citeşte mai departe »

Supă finlandeză de hribi (Herkkutattikeitto)

Am mâncat multe supe cu ciuperci în viaţa mea, dar mi-au plăcut foarte mult două: o supă de hribi şi gălbiori în pâine, făcută la Cinciş, Hunedoara din care am mâncat zi de zi câte două porţii şi supa de faţă.

Am primit în dar de la prietenele mele Marika şi Johanna (ajutate în a alege şi de Juha, prietenul meu), o carte cu reţete tradiţionale finlandeze. Şi anume, The Food & Cooking of Finland, scrisă de Anja Hill.

Hribii (herkkutatti), ingredientul principal al acestei supei, cresc mai ales în sudul şi în partea centrală a Finlandei şi sunt folosiţi în diferite preparate culinare.

Eu am adăugat şi câteva champignoane (Agaricus bisporus) pentru că era cam târziu să ies să cumpăr hribi în plus, iar Juha mi-a spus că supa iese excelentă şi cu gălbiori.

Citeşte mai departe »