Pastă (gem) de măceșe

gem macese mici-30N-o să încep acest post cu o poveste în care să spun că acest gem îmi aduce aminte de copilărie. Pentru că prima dată când am mâncat gem de măceșe a fost în timpul unui mic dejun la Bistro del’Arte din Brașov.

Și a cam fost dragoste la prima degustare. Gemul cu aspect de coral lichid, gustul acrișor, culoarea frumoasă m-au ajutat să trec peste orice primă urmă de reticență când am decis să îl fac acasă. Pentru că e de muncă la el (mai ales dacă nu aveți ustensilele necesare, ca mine).

Mi-a luat 2 zile să îl duc la bun sfârșit dar a meritat orice secundă și orice durere de mână.

Am avut noroc să îmi aducă mama o găleată de materie primă: măceșe culese una câte una de Victor și Nati, iubiții mei. Natalia abia așteaptă să facem clătite împreună ca să mâncăm gem de măceșe 🙂

Mă gândeam că voi proceda la fel ca la pelteaua de gutui sau ca la jeleul de moșmoane ca să ies la liman cu gemul de măceșe dar am urmat îndeaproape și indicațiile Oanei de la Savori urbane.

Ingrediente necesare pentru pastă (gem) de măceșe)- aud că i se spune și heciumpecium pe la Sibiu

3,500 kg fructe de măceșe (cu atâtea am rămas după ce am ales unele mai bătrane și ușor fermentate)- în total au fost vreo 8 kg, pe restul le voi face jeleu
1 kg zahăr tos
apă
sucul de la o lămâie

În primul rând, se spală bine măceșele și se lasă la scurs într-o sită. Cu răbdare și un cuțit ascuțit se taie vârfurile negre (o să dureze ceva și ar fi bine să vă luați un ajutor).

Se pun așa curățate într-o oală încăpătoare și se acoperă cu apă rece- care trebuie să treacă cam două degete de linia formată de măceșe.
Se pune oala la fiert pe foc mediu și după primul clocot se cronometrează 45-50 minute pe foc mic.

În acest timp măceșele se înmoaie bine și pot fi pasate. Se lasă la răcit.

Cred că o mașină de făcut roșii ar fi extraordinar de folositoare în această fază. Doar că eu nu am avut, așa că am pasat cantități mici de fiertură de măceșe, pe care apoi am tras-o printr-o sită cu găuri mai măricele de care nu au trecut semințele și coaja.

Pasta rezultată am trecut-o apoi printr-o sită mult mai deasă, care a oprit cu brio perișorii iritanți care se găsesc în fructe.

Am obținut un piure cam gros pe care l-am îndoit cu apă pentru că am înțeles că gemul trebuie s[ fie mai subțire. Am pus cam 1,5 l apă și am obținut o cantitate de 3,900 kg pastă frumos fluidă.
Am turnat zahărul peste și am lăsat-o să dea în primul clocot. Am strâns o parte din spuma albă care a apărut la suprafață.

Ca și timp, a stat pe foc mic aproape o oră, moment în care a fiert molcom, cu bule mici.

Cât a stat la fiert, am spălat borcanele și le-am lăsat să stea lângă oala de gem până s-au încins bine și s-a uscat apa din ele.

Când gemul a fost gata, am oprit focul, am turnat sucul de lămâie, am amestecat, l-am lăsat să se răcorească vreo 10 minute și l-am turnat în borcane apoi am pus capacele.

Sterilizarea este foarte importantă așa că am pus toate borcanele în tava de cuptor cât acesta era rece, l-am setat la 150 grade C și le-am lăsat acolo să stea cuminți vreo 30 minute. Le-am lăsat să se răcească încet până a doua zi. capacele erau curbate spre interior semn că s-au sigilat corect.

Din gemul nepus în borcane, mi-am turnat peste pâine cu unt și am mâncat mulțumită a doua zi.

Note- unde mai găsit rețete de gem de măceșe:

La Savori urbane

La Laura Adamache

La Buna Menajeră

La Bucătăresele Vesele

Etichete: , , , , , ,

Un comentariu la “Pastă (gem) de măceșe”

  1. Laura says:

    Câtă muncă la acest heciumpecium, Cătălina! 🙂

Lasă-ne un comentariu