Arhivă pentru luna April, 2012

Cătălina
Poveşti
23 April 2012
Comments Off on Dragă mamaie

Dragă mamaie

Dragă mamaie,

Acum că ai plecat lângă fiul tău cel mic, voiam să-ţi zic că au fost puţine momente în viaţa asta în care eu să nu fi învăţat ceva de la tine.

Tu mi-ai deschis prima carte, m-ai trecut prin tabla înmulţirii, mi-ai arătat cum să tai prima ceapă şi cum să învârt în oala cu dulceaţă sau în cea cu borş.

Tu m-ai învăţat cum să sar gardul şi să fug când erai mai supărată pe prostiile făcute de mine, cum să alerg prin ploaie, cum să mă bucur de frumuseţea unei grădini şi cum să îmi umplu poala de vişine din pomul plantat de noi în grădiniţă.

Ţi-au trecut prin mâini o grămadă de copiii şi nu pot decât să mă întristez când ştiu că ai mei nu vor mai avea norocul acesta.

Ne-ai crescut şi ne-ai învăţat cum ai ştiut tu mai bine şi când ne-a venit sorocul ne-ai lăsat pe noi, copiii şi nepoţii tăi să părăsitm cuibul împletit de mâinile tale muncite.

Ai avut mâini şi voinţă de fier, inimă de aur şi un suflet muncit şi rupt pentru noi toţi.

Acum ai plecat să te odihneşti. Somn lin mamaia mea.

Pesto de leurdă. Pesto de lobodă roşie

E primăvară, ştiu v-am mai zis, dar hei. E bine s-o repet. Sună bine.

Acum două zile am plecat dis-de-dimineaţă să cumpăr (din nou) leurdă să pun la congelator, să mai fac nişte pesto. Şi am găsit o doamnă c-o tarabă impresionantă plină cu verzituri (“de la Păuleşti le-am adus, aşa să ştiţi”). Urzicile erau proaspete, loboda era mititică şi tânără de crăpa, leurda usturoiată bine.

Am luat leurda şi nu m-a lăsat inima să las loboda acolo. Am cumpărat vreo 20 de legături. În drum spre casă mă gândeam la ce ciorbă bună o să mănânc, parcă aş încerca şi o supă cremă, parcă şi o plăcintă. Când m-a lovit: “dar pesto, pesto n-ar fi bun?”

Binenţeles că toată ziua m-am gândit la el. La ce culoare violetă o să aibă, la ce gust acrişor picant (ajutat şi de usturoi verde), măi măi, gata, muream de poftă.

Citeşte mai departe »

“Bloggers night out” la The London Street Bakery

Vă spuneam eu mai demult că uneori când merg la restaurant şi îmi place un anume tip de mâncare încerc să îl şi reproduc acasă. Ultima dată când am vizitat un loc care mi-a plăcut şi în care am şi mâncat m-a pus în dificutate. Mi-am dat seama că din cele câteva feluri de mâncare gustate aş vrea acum să reproduc aproape tot.

Am început eu gândurile mele, dar vă avertizez că în această discuţie va intra şi Ana. O să încerc să şuşotesc cu ea, să vă reproduc un dialog din care să reiasă cam ce am simţit noi când am petrecut o seară în compania câtorva bloggeri culinari la restaurantul The London Street Bakery.

(Ana) Observasem noi de mai multă vreme că food bloggerii de la noi au un fel de club masonic și se întâlnesc prin locații care mai de care mai simpatice. De fiecare dată alta, să nu le poți lua urma, mereu organizate de te făceau să visezi cu ochii deschiși la minunățiile care le-au trecut prin farfurie. Așa că, în momentul în care Florin ne-a trimis invitația de a participa, ne-au trebuit doar câteva sutimi de secundă să răspundem în cor: DA, VENIM! Ne-am aruncat un ochi pe site-ul și-n meniul restaurantului propus: The London Street Bakery și ne-a fost clar că ne așteaptă o seară cel puțin memorabilă.

Citeşte mai departe »