Dulceaţă de nuci verzi şi scorţişoară

După ce am umblat cărând 10 kile de căpşuni, zarzavaturi pentru ciorbă şi altele, am găsit-o în sfârşit.
“Cu cât dai nucile tanti?”
“5 lei kilu donşoară!”
“Le iau pe toate, puneţi-le în sacoşă să le cântărim.” Şi în timp ce le deşerta cu talent, am zărit frunze de corcoduş şi fructe printre nuci.
“Ce-nseamnă asta? Alegeţi şi scoateţi corcoduşile acum.”
“Maică, sunt doar două- trei!”
“Acum.”
Şi-au stat frumos şi le-au ales, apoi am plecat spre casă cu 5 kilograme de nuci verzi. Căci de mult îmi doream să încerc să fac faimoasa dulceaţă, deşi nu mâncasem în viaţa mea aşa ceva.

Am căutat pe net o reţetă şi până la urmă m-am oprit la cea de pe site-ul andruskăi. Nu am pus tot ce scria ea pe acolo pentru că m-am gândit că în primul rând trebuie să primeze aroma nucilor şi nu altele. Aşadar, să purcedem:

300 nuci verzi mici, cu miezul şi coaja încă neformate
2,5 kg zahăr tos
8 căni apă
2 lămâi
3 batoane de scorţişoară

Cu mănuşi chirurgicale pe mâini (noi am renunţat la ale noastre că ne cam ţineau din treabă) şi cu un cuţitaş se curăţă nucile de coaja verde. Dar bine, până când daţi de primul strat mai albicios.
Apoi puneţi nucile într-un vas adânc şi peste ele turnaţi apă rece. Deasupra lor, pentru a le ţine imersate puneţi o farfurie cu fundul în sus.
Şi lăsaţi-le aşa 24-48 ore. Un eveniment nefericit m-a forţat să le las în apă pe ale mele cam 3-4 zile. Timp în care am schimbat apa de 4-5 ori pe zi. Nu vă ambalaţi. Apele de la sfârşit nu vor fi mai curate ba din contră. Deci n-aşteptaţi până rămâne apa necolorată că veţi îmbătrâni lângă ele.
În ziua cu pricina, când se va naşte dulceaţa, încropiţi un sirop din apă şi zahăr şi lăsaţi-l la fiert până când începe să bolborosească diverse pe limba lui. Moment în care, ţuşti! şi nucile în sirop.
Am uitat să vă zic că înainte de asta nucile se stropesc cu zeama de la lămâi.
Se lasă la foc molcom, având grijă să se adune cu o lingură spuma formată la suprafaţă. După vreo oră de fiert, se adaugă elegant batoanele de scorţişoară. Şi se lasă în continuare să fiarbă cu vrăji şi farmece.
După încă o oră în care siropul a scăzut simţitor, iar vâscozitatea lui a crescut, oprim focul şi lăsăm oleacă la răcit.
Apoi turnăm cu talent şi măiestrie dulceaţa (nu trebuie să fie rece, ci fierbinte) în borcane. Punem capace, etichetăm şi întoarcem borcanele cu susu-n jos un timp.
Borcanele se lasă la răcit încet, într-o tavă, acoperite cu ceva textile (pături, cârpe etc).

6 comentarii la “Dulceaţă de nuci verzi şi scorţişoară”

  1. Ioana Chilu says:

    e o bunaciune, sa stii, una dintre delicatesele mele preferate. la iarna o sa fie super. va pup, faceti o treaba minunat de gustoasa pe aici!

  2. Cătălina Cătălina says:

    Merci Ioana. Vă pup şi eu.

  3. oana says:

    Nu am pus niciodata scortisoara la dulceata de nuci, suna tare apetisant.
    Reteta ta mi-a facut o poftaaaaaa… pacat ca mai sunt luni bune pana cand ma pot delecta si eu cu decojitul nucilor.
    E musai sa o fac, altfel o sa lesin de pofta.

  4. Cătălina Cătălina says:

    Iti spun sincer ca si eu abia astept 🙂

  5. Matilda says:

    vai tu ce i-ai zis-o femeii. ca o adevarata doamna de la curte tarancii amarate care munceste pe branci o viata, nu e de vita nobila ca tine.
    multumesc pentru partea introductiva, ca sa nu-mi mai bat capul si cu reteta

  6. Cătălina Cătălina says:

    Buna Matilda,
    Partea mea nobilă îmi spune să nu accept să fiu furată la piață. Doamna în cauză nu cred că a pus mână pe vreo sapă în viața ei (se ocupa cel mult cu culesul). Eu da. Știu ce înseamnă să muncești o grădină, să toaletezi un pom și așa mai departe. Doamna în cauză îmi pusese peste un kil de corcoduse printre cele 5 de nuci verzi. Trebuia să închid ochii la așa ceva? E OK, nu te obosi să citești rețeta dacă te simți ofensată de corectitudine. 🙂

Lasă-ne un comentariu