Reţete cu tag-ul ‘macaron’

Ziua în care am trișat (Cheat day)

legateau-9micCând ești în mijlocul unei perioade în care mănânci zi de zi cât mai sănătos, faci sport și eviți cât poți deserturile, ai voie la o zi în care poți trișa. Pe mapamond i se spune “the cheat day/ ziua de trișat”.

NU e o zi în care te îndopi, pentru că stomacul tău e obișnuit cu alte chestii (nu mai acceptă zahăr foarte mult). E o zi în care, însă, poți gusta tot felul de bunătăți fără să te simți vinovat, fără să fugi la sală ca să “repari greșeala” (mai ales că “you can’t workout a bad diet”/ degeaba faci sport dacă ai o dietă proastă).

Bun, de vreo 2-4 săptămâni sunt de capul meu. Adică, fără meniurile Anei. Asta nu înseamnă că mă îndop în neștire sau cu chestii care mi-ar putea dăuna.

Sunt ca un pui care a învățat încet-încet să zboare și a plecat din cuibul matern 🙂

Citeşte mai departe »

Macarons cu mere

Ana îmi spunea deunăzi că am căpătat o obsesie cu macaroanele astea 🙂 Ce să zic? Are pe alocuri dreptate. Pentru mine rămân o provocare chiar dacă acum m-am adaptat la cuptorul meu şi îmi ies la formă. Dacă aş avea timp aş încerca combinaţii de n luate câte m.

Macaronii de azi sunt rezultatul unei invitaţii de a participa la un eveniment legat de mere, lansate de Marius.
Nu aş putea să spun că am premeditat treaba pentru că prima idee a fost să pregătesc doar ceva simplu. O tartă tatin de mere. Pe care de altfel o voi şi posta cândva în viitorul apropiat.

Dar să revin la celalalt desert cu mere, adică la cel postat azi.

Citeşte mai departe »

Macarons cu mirodenii şi dulce de leche

…un titlu firesc ar fi Macarons de Paris cu mirodenii şi dulce de leche, după metoda franceză dar nu mai aveam loc 🙂

La câtă vâlvă se face când vine vorba de macarons puţină lume (cu ceva net pe acasă sau oleacă mai ieşită prin oraş) nu le cunoaşte. Dar, totuşi, un mic istoric puteţi găsi pe wikipedia . În principiu, sunt nişte prăjiturele tip sandwich, confecţionate din făină de migdale şi albuş de ou lăsat la învechit. Denumirea lor vine şi de la acţiunea de a “macarona”, carevasăzică acţiunea de a încorpora făina de migdale şi zahărul pudră cu albuşul bătut spumă.

Cei care îşi fac curaj şi încearcă se pot împărţi uşor în două tabere: unora le iese din prima, altora după multe încercări, ceva nervi, încăpăţânare. Dar ies.
Eu fac parte din a doua categorie. Am citit o grămadă de reţete, am făcut multe teste (prăjiturele de altfel bune la gust dar fără forma consacrată de Pierre Desfontaines). Mi-am îndopat colegii, familia, prietenii cu ceea ce pregăteam pe post de macarons şi apoi… am făcut o pauză. În care mi-am dat seama că de fapt problema este căldura prea puternică produsă de cuptorul meu (pe gaz). Nu voi aduce acum un omagiu cuptorului electric pentru că nu el este cheia reuşitei. Nu-i contest calităţile, doamne fereşte. Spun doar că se poate şi fără el, după cum voi povesti în continuare.

Citeşte mai departe »