desert frantuzesc

Din ciclul „mai bine mai târziu decât niciodată”, azi public reţeta unei tarte la care mă gândeam de ceva vreme. Cam de vreo doi ani, de când am zărit-o la Mazi pe site. Recunosc că mai mult mi-au făcut cu ochiul nectarinele decât pasta de migdale în sine şi asta pentru că în liceu am trăit o „traumă” după ce am halit ca ultima nehalită 2 kile de migdale prăjite, cu sare (îmi adusese un coleg de la el de la ţară şi mi-am zis că trebuie musai să bat recordul mondial de suferit la baie). Oricum, acum vreo lună,…