Reţete cu tag-ul ‘coacaze’

Cătălina
Uncategorized
17 August 2018
1 Comentariu

Jeleu de coacăze (tulbure)

Deși de obicei nu sar etape când fac dulcețuri sau jeleuri, acum ne mutăm, așa că o parte din ustensilele de bucătărie sunt împachetate. Iar jeleul era în plan, coacăzele coapte așa că l-am făcut tulbure. Pentru unul limpede este nevoie de 8-12 ore în plus + pânză deasă pentru strecurat (pentru jeleuri/brânzeturi).

După o vizită în Vammala și o plimbare cu Erik pe marginea pădurii, am găsit câteva tufișuri de coacăz. Majoritatea sunt plantate de socrii (sau Juha), dar unele s-au înmulțit plecând de la cele vechi. În afară de coacăz roșu, care e cel mai des întâlnit, socrii au în curte și câteva tufișuri de coacăz negru (dar din păcate fructele au fost mâncate aproape în totalitate de nesătulele de găini și gâște) și câteva de coacăz alb.

Voiam să încerc un jeleu de coacăze de ceva vreme și după ce le-am cules și pus la rece, am dat o roată prin curte și am găsit un pat înălțat plin cu plante aromatice salvate de soacră-mea de la un supermarket (adică aromatice la ghiveci care odată cu pierderea valorii comerciale se aruncă sau se donează). Și-am găsit în acel pat înălțat busuioc, salvie, cimbru, pătrunjel, măcriș, cibuletă și mini trandafiri. Am fost tentată să aduc mai multe dar am luat doar câteva fire de buzuioc genovez.

Citeşte mai departe »

Cheesecake cu banane şi alte fructe nebune

Toată lumea aştepta înfrigurată pe hol… Trebuia să apară al 2-lea nepot. Băiat. Trebuia să-şi facă loc în lumea cea plină şi nouă pentru el. Dar întârzia să apară (unii bărbaţi sunt mai leneşi de felul lor, dar în principiu trebuie să-i laşi să-şi facă treaba în ritmul lor) şi cei din familie îşi făceau drumuri pe holul rece şi înecat în beznă.

“Ce-o fi făcând amărâta asta? De ce nu mai iese domnul ăsta odată?” O căina mama pe sor-mea.
“Nu ştiu mamă… Nu ştii că aşa a fost şi la Natalia? A dat semnale de dimineaţă şi abia seara s-a născut?”
“Da măi mama dar parcă ne-au lăsat aşa în întuneric de nu ştim nimic.”

O asistentă iese din sala de naşteri. Ca la un semn toţi cei prezenţi pe hol se ridică pe vârfuri şi întind gâturile în direcţia uşii rămase pentru o secundă deschisă.

“Marinescu, ştiţi ceva de Marinescu?”
“N-a intrat încă!”
“Dar de Constant… ” Asistenta dispare într-un salon închizând uşa după ea.
“Pfui, nimic nu poţi să afli de la muierile astea, zici că e secret de stat!” Bufneşte un domn agitat.

Un doctor iese în mare viteză din sala de naşteri, trece printre toţi şi o ia fuga în jos pe scări. Noi toţi după el:

Citeşte mai departe »