Cum se face zacusca… în Finlanda

Sau în orice altă țară în care solanaceele nu cresc la fel de bine ca-n zonele temperate/prielnice. Ci trebuie ajutate cu multe chestii (căldură, acoperiș, substanțe hrănitoare).

Pentru o româncă mutată într-una dintre țările nordice, pot zice cu mare sinceritate și aproape durere că îmi lipsește piața. Moghioroș-ul era plin aproape tot timpul anului, din primăvară până în iarnă era colorat, proaspăt și gureș.

Piață deschisă nu se găsește chiar oriunde în Finlanda. Sunt orașe care nu au așa ceva. Spre norocul meu, Tampere are două. Și cea mai aproape de noi este Tammelantori. Spre deosebire de Moghioroș care e deschisă zi de zi, Tammelantori, deși teoretic nu este închisă, dacă este vreme urâtă, este goală. Dacă plouă, dacă e frig sau fulguiește usor, în afară de temerarii care vând cartofi și ceapă și unele dintre chioșcurile care servesc mâncare, nimeni nu vine cu marfă.

De prin mai și până prin octombrie, piața se umple treptat cu legume, ciuperci și fructe, unele cultivate, altele culese din pădure. Se mai găsesc și mici brutari care pregătesc pulla, munkki și leipä (adică brioșe/melci, gogoși și pâini. Și pescari sau prelucrători de pește (somon, păstrăv și muikku- un pește mic pregătit pe tablă încinsă).


Și acestea ar cam fi: mazăre verde (la mare preț pentru că finlandezii o consumă crudă cam cum consumăm noi semințe prăjite), căpșune, zmeură, coacăze roșii, afine de cultură și de pădure, gălbiori, trâmbiță, gălbiori de iarnă, merișoare de câteva feluri, cătină, mere, prune mici și foarte dulci, rubarbă, morcovi, ceapă, pătrunjel, mentă, leuștean (da, au leuștean!), mărar, rutabaga, ridiche albă, varză de câteva feluri, castraveți, tomate (au câteva soiuri cherry foarte bune și dulci), cartofi de foarte multe feluri (pentru fiert, copt, salata, prăjit etc etc, fiecare soi e pentru altceva), conopidă, broccoli, ardei gras și iute, sparanghel, dovlecei, dovleci, sfeclă, bob, porumb (!), spanac și multe altele.

Unele dintre ele cresc foarte bine în condițiile climatice din nord așa că sunt mai accesibile (apar mai devreme decât altele, nu necesită foarte mare atenție la cultură și nici multe lucrări) și ca timp și ca preț. Pe de altă parte cele care au nevoie de creștere exclusivă în sere: tomate, ardei, vinete costă mai mult, apar mai târziu decât în România și multă vreme pot fi găsite exclusiv doar în supermarketuri. Finlanda importă masiv legume și fructe din Spania, Israel, Olanda și Grecia. Dar finlandezii le așteaptă cu nerăbdare pe ale lor. Când apar, piața se umple de înscrisuri mari “Suomalainen” (finlandez/e), “Suomalaista” (din Finlanda), “Kotimainen” (local), “Ruoka Omasta Maasta” (mâncare din ţara noastră) etc, de obicei însoțite de stegulețe.

De ce am făcut toată această introducere? Pentru că zacusca e din România, unde tomatele, ardeii și vinetele cresc din belșug, sunt bune și dulci și vin în numeroase soiuri. Zacusca din sud e nemărginit mai gustoasă dar dacă vrei totuși să faci în casă, locuind într-o țară mai săracă în aceste 3 legume, se poate și cu cele din supermarket.

Dar e hotărât: când apar pe piață și nu au prețuri exorbitante voi cumpăra și voi face o tură pe grătar.

Până acum am făcut zacuscă în următoarele feluri: 1. Legume coapte pe grătar de lemne, tocate la cuțit și apoi gătite încet cu ceapă călită în ceaun pe foc de lemne, în ulei și sucurile proprii, 2. Legume coapte pe flacăra de aragaz, tocate la cuțit și apoi gătite încet cu ceapă călită în ceaun pe aragaz, 3. Coapte în tavă pusă direct pe flacăra de aragaz (ies minunat dar nene cât fum se face), tocate la cuțit sau robot și gătite în cratiță pe aragaz, și 4 ieri- coapte în cuptor electric la 200 grade C, tocate la cuțit și gătite în cratiță pe plită electrică (pe nivel foarte mic, adică 2).

Fără doar și poate pregătirea legumelor pe flacără, mai ales de lemne este esențială pentru o zacuscă delicioasă. Doar că eu de data aceasta am zis pas pentru că aveam 2 vinete, 4 ardei kapi și 2 cutii de pasatta de roșii de la Mutti. Am făcut mai mult de poftă și sunt tare mulțumită de ce a ieșit.

Ingrediente pentru zacuscă (ies cam 3 borcane de 400 ml)

2 vinete mari (1 kg ambele- cumpărate de la Lidl, nu știu țara de proveniență)
4 ardei kapia mari
2 cutii de pulpă zdrobită de tomate de la Mutti
4 cepe mari
1/2 linguriță piper proaspăt măcinat
1 linguriță sare
4-5 linguri ulei de rapiță + măsline
câteva boabe de piper negru/alb
opțional* o frunză de dafin

Dacă aveți cantitate mai mare decât ce am avut eu, pregătiți legumele (vinetele și ardeii) la grătar. Dacă nu, iată cum se poate proceda:

Se pornește cuptorul și se lasă la 200 grade C. Într-o tavă se pune hârtie de copt apoi se așază vinetele și ardeii. Se înțeapă toate în câteva locuri cu o furculiță, altfel încep să vă pocnească prin cuptor și vor face dezastru pe acolo.

După aproximativ 10-15 minute, ardeii ar trebui să fie gata. Este necesar să îi întoarceți în tavă cand au vreo 5-6 minute de copt. Eu i-am lăsat până au avut urme brune-negre de arsură pe alocuri. Vinetele se lasă în total 40 minute, și se întorc și ele de vreo 2 ori.

Se pun ardeii într-un vas și se presară sare pe ei, se acoperă. Apoi și vinetele. Se lasă la răcit. Împreună sau separat. Eu le fac separat de obicei dar de data aceasta nu am ținut cont. Vinetele de aici nu sunt iuți sau ușor amărui ca cele românești. Când sunt reci se curăță de coajă.

Într-o cratiță încăpătoare, se pune uleiul pe foc mic, se sapală și toacă mărunt ceapa și ce călește. Cât timp devine ea aurie, se toacă mărunt ardeii și vinetele și se pun în cratiță. Se amestecă de câteva ori și dupa vreo 5 minute se toarnă tomatele pasate. Se sărează, piperează și se pune frunza de dafin.

Se lasă întâi să dea în clocot și apoi focul se face mic și se lasă totul la mijotat vreo oră. Poate o oră și 10 minute dacă legumele-s apoase tare. De obicei, știi că se apropie de momentul când este gata când uleiul e la suprafață în strat și bolborosește ușor. Și ceapa se topește-n gură.

Se ia de pe foc, se pune fierbinte în borcane, acestea se întorc cu susul în jos câteva minute apoi se lasă la răcit încet.

Acum intervine partea frumoasă: se mănâncă pe pâine prăjită, cu ceva feta alături (că telemea nu avem), cu două ouă prăjite- cam ca la shakshuka dar mai simplist, cu ceapă verde, măsline și în general cum ne vine la gură și la simțire.

Mai spre toamnă, dacă vin totuși ploile pe aici, voi face zacusca pe foc de lemne, cu legume din piață și cu hribi din pădure.

Tu cum faci zacusca, departe de România fiind?

Etichete: , , , , ,

Lasă-ne un comentariu