Reţete cu tag-ul ‘ingrediente locale’

Joia la finlandezi: supa de mazăre (hernekeitto) și clătita uriașă (pannukakku)

Sau cum să mănânci ca un nesătul farfurie după farfurie de supă de mazăre cu ciolan afumat. Afumat în saună, chiar.

Saunele finlandeze nu se încălzesc neapărat cu aburi, ele se încălzesc și cu fum. Chiar am făcut saună în așa ceva la un moment dat și aveam impresia că miros ca un somon afumat la final. Noroc că m-am frecat după cu zăpadă și mi-am revenit. Oricum, la momentul respectiv, experiența completă a fost saună- baie la copcă- alergat prin zăpadă. Binențeles că am sărit peste partea cu copca. Îmi îngheța sufletul numai când vedeam oamenii intrând în gaura tăiată în gheață și bălăcindu-se de parcă era cea mai bună și caldă apă. Pentru începătorii ca mine exista un bazin cu apă încălzită.

Revenind la joia finlandezilor (și a suedezilor): în mai toate cantinele și restaurantele se servește supă de mazăre cu ciolan afumat și clătită uriașă (aceasta este nivelul următor al clătitelor, veți vedea mai jos în rețetă).

Spre deosebire de supa tradițională care se face din mazăre galbenă/verde uscată, fiartă împreună cu ceva legume (morcovi, ceapă), pentru 2-3 ore până nu mai rămâne bob întreg, Juha a ales să pregătească această supă din mazăre verde (care e încă în piețe la acest moment- și ca să fac încă o paranteză: pe aici mazărea verde se mănâncă și crudă pe post de semințe de floarea soarelui sau arahide prăjite sau mai știu eu ce gustare de pe la noi). Oamenii își iau mazăre și de obicei nu ajung cu ea acasă pentru că se opresc la taclale și desfac păstăi și ronțăie boabele pe drum).

Se pare că supa de mazăre a intrat în meniul nordicilor odată cu sosirea creștinătății. Catolicii mâncau supa de mazăre joia ca să aibă puteri să poată posti vinerea. Și a și rămas aici pentru că iernile-s lungi și reci și o supă fierbinte și delicioasă de mazăre e numai bună pentru încălzit inima și burta.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Review-uri restaurante
Scandinavă

8 Decembrie 2015
5 Comentarii

Restaurant ASK, Helsinki- o stea Michelin

Ravintola ASK-9

Română

Toamna aceasta am fost din nou în Finlanda și am hotărât că ar fi cazul să vedem ce are de oferit Helsinki iubitorilor de mâncare bună. După câteva căutări și câteva bloguri de food citite am aflat de restaurantul ASK. Restaurantul este deschis de 3 ani și a acumulat în tot acest timp review-uri foarte bune și o stea Michelin. Ne-am rezervat două locuri la cină și ne-am și primit confirmarea. Odată cu ea, am primit și câteva instrucțiuni, printre care aceea de a ne rezerva 3-4 ore din timpul nostru pentru a putea trece prin tot meniul și băuturile aferente lui. Deja ne era cert că nu va fi vorba despre o cină obișnuită.

Restaurantul ASK cu o stea Michelin e deținut și condus cu mâini blânde și inovatoare de către cuplul format din Linda Stenman-Langhof și Filip Langhof. Puteți citi despre ei și povestea lor în acest interviu.

Restaurantul este ascuns undeva în apropierea centrului orașului Helsinki, pe o străduță tăcută din cartierul Kruununhaka. Restaurantul este destul de greu de remarcat de afară, iar odată intrat descoperi o sală de mese mică, decorată foarte simplu dar elegant. Restaurantul are doar 26 locuri și aproape toate erau ocupate când ne-am făcut și noi apariția în acea seară de joi.

Am fost primiți călduros și îndrumați către masa noastră. După ce ne-am așezat comfortabil am fost întrebați dacă nu dorim să deschidem seara cu șampanie. Și binențeles că am acceptat! La acest moment și-a făcut apariția somelierul nostru, Angel, care ne-a prezentat un mic istoric al podgoriei și ne-a turnat în pahare șampanie Fourny & Fils Blanc de Blancs.

Nu am terminat bine de făcut încălzirea că au început să vină aperitivele și vinul ce le însoțea. Restaurantul nu are chelneri, cei care servesc la mese fiind înșiși chefii. Și asta mai ales pentru că ultimele retușuri din farfurie le făceau în fața noastră. În același timp, prezentau rând pe rând ingredientele și metoda de preparare pe scurt, atenționându-ne dacă trebuia să ne ferim de oase, alice- ceea ce nu a fost cazul, totul era impecabil.

Citeşte mai departe »