Prima dată când am mâncat așa ceva eram în Franța prin 2001. Gazda mi-a spus că la desert vom avea omletă norvegiană așa că m-am uitat strâmb la ea. Noțiunea mea de omletă până atunci însemna să bați 2-3 ouă bine, să le pui sare, multă ceapă verde, telemea și bacon și să le prăjești în untură de porc sau hai, ulei. Așa că la vederea prăjiturii mari, îmbrăcată toată în bezea am căscat ochii surprinsă. Când am și primit o felie surpriza a fost și mai mare: bezeaua era caldă, aproape fierbinte. În centru era o înghețată de vanilie…