Reţete cu tag-ul ‘Conserve’

Ghebe și metode de conservare

Conserve ghebe-4De câte ori aud cuvântul ghebe mi se declanşează un mecanism în creier care mă trimite departe în copilărie, în vacanţe, când bunica se întorcea încărcată de la Vatra Dornei. Şi de obicei aducea ghebe murate-n saramură, tăieţei de casă, smântână de bivoliţă grasă de sta lingura ţeapănă în ea, brânză bună bună

Ţin minte că ghebele mi le punea dimineaţa-n omlete sau le mâncam aşa, murate, pe pâine.

Acum două zile, vecinul Tzap mi-a dat de lucru după ce în prealabil m-a sunat să mă întrebe dacă vreau ghebe, că-s o grămadă pe marginea drumului, pe la Voineşti.

Citeşte mai departe »

Murături asortate (în saramură)

Plecasem să cumpăr roşii, vinete şi ardei kapia să mai trag o tură de zacuscă. Şi când am trecut prin faţa sârboaicelor de la care îmi cumpăr zarzavatul pentru mâncare, nişte superbe gogonele îmi făceau simpatic cu ochiul. N-am rezistat prea mult la acest “atac” şi am luat tot ce mai avea doamna pe tarabă. Şi din ţelină în conopidă, din morcov în sfeclă, m-am trezit cărând (târând) 3 sacoşi mari pline ochi cu de toate.

Mamă, bunică, ştiu că mi-aţi pus voi deja un borcan- două la făcut dar credeţi-mă… o plimbare prin piaţă îmi strică radical planurile de …”lenevire” pe care mi le tot fac în cursul săptămânii pentru week-end.

Mai spun că nu mă omor după murăturile în oţet (decât dacă sunt gogoşari, ardei umpluţi cu varză, castraveţi cornichon (categoriile 1-2 nu mai mult) sau ardei iuţi). Dar le ador pe cele făcute bine, aromate cu cap şi ţinute în saramură.

Citeşte mai departe »

Lămâi murate (Doqq)

Ei nu, nu am înebunit. Nu m-am apucat să pun la murat lămâi aşa de florile mărului. Acest ingredient minunat este folosit în bucătăria marocană (cu precădere), în cea istraeliană, în cea indiană şi altele.

Aştept cu nerăbdare ziua în care voi achiziţiona o tajină de la mama ei din Maroc. Să gătesc miel cu lămâi, smochine şi alte minunăţii, aşa cum am… devorat acum câţiva ani într-un restaurant al unor marocani din Angers, Franţa. Îmi aduc aminte de masa aceea plină de minunăţii şi de bieţii mei ochi pofticioşi care nu ştiau ce să admire prima dată, de mâinile mişunând prin toate vasele cu couscous, supă de linte, tajină de miel cu smochine şi lămâi, bob, legume în sos şi de papilele gustative încântate la maxim. Heh…

Nu ştiu exact când mi s-a năzărit să trec la fapte şi să îmi fac singură lămâi murate, dar ştiu că atunci când am cumpărat materia primă pentru dulceaţă (da, o să existe un post referitor la aşa ceva cât de curând) am rezervat o oră şi acestei reţete.

M-am inspirat după o reţetă a Rachel L. Webb, citind însă şi instrucţiunile date de David Lebovitz.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de mango şi ananas

Heeei! A sosit primăvara cu alaiul ei de…fulgi. Da, ninge din nou. Iar bâr şi iar mocirlă. Visam să încep să merg cu bicicleta la serviciu dar se pare că mai trebuie să aştept.

Mă voi încălzi aşadar continuând seria de dulceţuri exotice, acum că anumite fructe sunt ceva mai ieftine decât de obicei. Astăzi le-a sosit rândul mangoului şi ananasului.

Mango este un fruct de tip drupa (ca să vă faceţi o idee, acelaşi tip de fruct ca la cireşe, caise, prune). Este cultivat de mii de ani în India şi mai de curând în China, Mexic, Tailanda, Brazilia etc. Este o sursă foarte bună de fibre, vitamina A, vitamina C. Este un fruct climacteric (şi acest lucru este foarte important, pentru că, deşi în magazine se găseşte de obicei verde sau aproape în pârgă, lăsat câteva zile la temperatura camerei- ajutat de o banană/ măr (care elimină etilenă)- se coace).

Ananasul este un fruct compus de tip soroza (mai pe scurt, florile concresc şi se dezvoltă împreună)- similar cu fructele de dud. Se cultivă cu precădere în Tailanda, Filipine, Brazilia. În stare proaspătă, fructele sunt o sursă foarte bună de Mangan, vitamina C. Este bine să cumpăraţi fructe grele cu coaja fermă, fără pete sau răni.

Eu le-am adus împreună inspirându-mă după conţinutul unei băuturi care circulă pe la noi vara.

Citeşte mai departe »