Povestea cu reţeta aceasta este destul de simplă: am văzut, am plăcut, am copt. Prima tranşă a fost dusă la un botez de Lie ciocârlie, proaspăt sosită în familia Dincă . Ţin minte că atunci nu am pus anumite componente în biscuiţi pentru că erau o grămadă de copii pe listă, mame care alăptau s.a.m.d. Cu toate acestea, tot mi s-au părut a fi nişte biscuiţi buni de ronţăit de către oricine. Sunt din aceia la care mănânci până termini tava 🙂 Eu, ca să nu fac asta, am adus tava la birou. Şi s-au terminat văzând cu ochii. Să…