Cătălina se îndreptă de şale, îşi şterse fruntea de sudoare şi praf şi continuă să culeagă fructele parfumate. Era, împreună cu ai săi colegi de facultate, în livada de nectarini pitici din campus. Era perioada de practică (de vară) a Horticulturii. Dorită de studenţi din cauza culesului fructelor în pârg sau coapte, a iubirilor înfiripate ad-hoc şi a bronzului prins vrând-nevrând. Urâtă de studenţi din cauza praşilei făcute zile în şir în livadă, solarii, sere sau loturile de viţă-de-vie într-o căldură soră cu leşinul. Teodora cea înaltă şi zveltă strecură câteva fructe în sân. „Sî avem pentru mai încolo”, îmi…