Când am mâncat prima dată prepelițe mi s-au părut tare micuțe dar bune. Începusem să mănânc carne de pui (din comerț) din ce în ce mai rar și am ales această opțiune pe lângă puii trimiși de mama (sau carnea de rață).
Acum vreo două săptămâni, înainte să plecăm în vacanță, eram călare pe bicicletă trăgând după mine un pachet cu carne de prepeliță și ouă de vreo trei feluri de la Ferma Bună. Absorbită în gânduri- cum să gătesc carnea, ce să fac cu ouăle, ce deserturi să scot cu ouă de prepeliță, n-am observat că portbagajul s-a desprins din spate și cutia BUF! pe asfalt. Noroc că abia plecasem și încă nu intrasem încă în trafic că cine știe ce friptură plată și omletă cu ulei de motor ajungeau prețioasele din cutie.
Am ajuns acasă șontâc-șontâc pentru că între timp îmi trăsesem și o pedală zdravănă, cu zimți, în pulpa piciorului 🙂 Pe lângă bicicletă, ținând de portbagaj.
Morala: dacă sunteți băutor de cafea, prima dată, întâiaș oară când vă treziți de dimineață, băgați o doză. Că nah, nu funcționați la 100%
Revenind la prepelițe cum ziceam, chiar înainte de vacanță am decis să facem un grătar la părinții mei și după ce ne-am aprovizionat cu diverse de la piață, ne-am apucat de pregătit înaripatele cele mici.
