Reţete cu tag-ul ‘prajituri cu lemn dulce’

Prăjitură din urdă de oaie și lemn dulce

Prajitura de urda si licorice mici-41O să încep direct cu o întrebare: ce e lemnul dulce? Dacă nu ați auzit de el, poate “licorice” vă sună mai cunoscut 🙂

Lemnul dulce, contrar așteptărilor mele, nu este un arbore ci o plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor (carevasăzică e rudă de mamă cu fasolea, mazărea, salcâmul șamd). Așa cum îi spune și numele, planta are un gust dulce și din ea se extrag diverse substanțe (folositoare în industria alimentară și cea medicală). În America, mare parte din producția de licorice este folosită la prelucrarea tutunului, treabă care nu numai că dă celui din urmă o aromă mai dulce dar și ajută fumătorul să inhaleze mai ușor pentru că are efect bronhodilatator.

În Asia licoricea este folosită drept condiment, în Europa este folosită la fabricarea anumitor tipuri de bomboane, caramele și jeleuri. Întotdeauna m-am întrebat ce e cu gustul acela oribil al bomboanelor negre de licorice. E simplu, în funcție de zona în care sunt făcute, bomboanele conțin și o cantitate mare de anason, uneori mai mare decât cea de licorice (iar eu nu-s prea prietenă cu acest condiment, drept pentru care nu înțeleg nici uzo-ul).

Acele bomboane negre de licorice, spuneam, nu conțin doar licorice ci și ulei de anason, uneori menthol, mentă, dafin, clorură de amoniu. Cantitățile diferă de la țară la țară și de la varietate la varietate. De exemplu, olandezii fac bomboane cu mai multă licorice decât anason– și pun clorură de amoniu, lucru care le dă și un gust sărat.
La fel procedează și nordicii. Doar că la ei am văzut-o peste tot, fără excepție, și nu numai în bomboane: înghețate cu salmiakki, băuturi alcoolice cu salmiakki, în sosuri speciale cu licorice la restaurantele gourmet și nu numai.

Citeşte mai departe »