Arhiva categoriei ‘Review-uri restaurante’

Cătălina
Review-uri restaurante
Scandinavă

8 December 2015
5 Comentarii

Restaurant ASK, Helsinki- o stea Michelin

Ravintola ASK-9

Română

Toamna aceasta am fost din nou în Finlanda și am hotărât că ar fi cazul să vedem ce are de oferit Helsinki iubitorilor de mâncare bună. După câteva căutări și câteva bloguri de food citite am aflat de restaurantul ASK. Restaurantul este deschis de 3 ani și a acumulat în tot acest timp review-uri foarte bune și o stea Michelin. Ne-am rezervat două locuri la cină și ne-am și primit confirmarea. Odată cu ea, am primit și câteva instrucțiuni, printre care aceea de a ne rezerva 3-4 ore din timpul nostru pentru a putea trece prin tot meniul și băuturile aferente lui. Deja ne era cert că nu va fi vorba despre o cină obișnuită.

Restaurantul ASK cu o stea Michelin e deținut și condus cu mâini blânde și inovatoare de către cuplul format din Linda Stenman-Langhof și Filip Langhof. Puteți citi despre ei și povestea lor în acest interviu.

Restaurantul este ascuns undeva în apropierea centrului orașului Helsinki, pe o străduță tăcută din cartierul Kruununhaka. Restaurantul este destul de greu de remarcat de afară, iar odată intrat descoperi o sală de mese mică, decorată foarte simplu dar elegant. Restaurantul are doar 26 locuri și aproape toate erau ocupate când ne-am făcut și noi apariția în acea seară de joi.

Am fost primiți călduros și îndrumați către masa noastră. După ce ne-am așezat comfortabil am fost întrebați dacă nu dorim să deschidem seara cu șampanie. Și binențeles că am acceptat! La acest moment și-a făcut apariția somelierul nostru, Angel, care ne-a prezentat un mic istoric al podgoriei și ne-a turnat în pahare șampanie Fourny & Fils Blanc de Blancs.

Nu am terminat bine de făcut încălzirea că au început să vină aperitivele și vinul ce le însoțea. Restaurantul nu are chelneri, cei care servesc la mese fiind înșiși chefii. Și asta mai ales pentru că ultimele retușuri din farfurie le făceau în fața noastră. În același timp, prezentau rând pe rând ingredientele și metoda de preparare pe scurt, atenționându-ne dacă trebuia să ne ferim de oase, alice- ceea ce nu a fost cazul, totul era impecabil.

Citeşte mai departe »

Despre vise și cum pot deveni ele realitate. Despre magicieni în bucătărie

Restaurant AGO_mici-170În ultima vreme am visat cam mult. Zic “cam” pentru că cele mai multe dintre ele au fost coșmaruri. Din cele obișnuite cu urmăriri, monștri, balauri, fantome, căderi, până la cele mai neobișnuite- pe care le-am uitat în diminețile nopților în care le-am visat.

Poate o fi din cauză că am schimbat camera în care dorm, sau pentru că pisicii mici aleargă acum liberi peste mine și îmi chinuie somnul… habar n-am.

Sau pentru că o visez pe bunica…

Dar nu despre vise ciudate sau urâte vreau să vorbesc, ci despre vise cu ochii deschiși, care vreau să mi se îndeplinească la un moment dat.

Cum a fost acela pe care mi l-a adus la bun sfârșit Cristi când mi-a trimis într-o bună zi un mesaj în care îmi vorbea despre Nico Lontraș, despre care am citit prima dată fix la el pe blog, acum 3 ani.

Și pe care apoi l-am luat la citit din scoarță-n scoarță pe blogul său și al soției Bianca: Cooking with Nico & Bianca. Și ale cărui preparate le-am urmărit de câte ori le-a postat pe profilul său de FB.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Poveşti
Review-uri restaurante

3 September 2013
1 Comentariu

PrioriTea- sau cum să te bucuri de mâncare

Prioritea mari-30fbPână acum, lista mea de locuri de mâncat în Bucureşti era foarte restrânsă. Aş putea să amintesc (din ea) de Simbio despre care au tot vorbit Mazi, Easy Peasy, Ana şi mulţi alţii. Şi de Beca’s Kitchen şi de Toan’s.

Dar de duminica trecută am mai trecut unul la preferinţe: PrioriTea, un bistro, ceainărie, loc de mâncat şi relaxat sau în cazul nostru, de jurizat.

Citeşte mai departe »

Pizza Hut și mini pizze-le iPan #ilovePan

Pizza Hut mari CZ-67_pinterestAcum ceva vreme cei de la Pizza Hut, prin Golin Harris, mi-au trimis o scrisorică de amor și m-au întrebat dacă nu vreau să le fotografiez noile pizze mini, numite iPan.

Binențeles că am acceptat cu mare drag pentru că de câte ori am fost și mâncat pe la Pizza Hut (mai ales la Universitate pe când eram încă studentă) mi-a plăcut.

Înainte de ziua cu pricina, l-am sunat pe Radu să-l mai întreb una alta. Speram, cumva, ca ședința foto să se întâmple afară, la orele dimineții, și să folosesc din plin lumina naturală. Și chiar așa s-au și derulat lucrurile până la urmă.

Ajunsă la Pizza Hut de la lângă Howard Johnson, am stat vreo 15 minute la o cafea împreună cu Raluca și Adina de la Golin Harris și Ana (reprezentanta P.H.). Ne-am pus pe șervețele ideile și la punct desfășurarea programului de lucru. Fetele au fost receptive la ideile mele, eu le-am notat mental pe ale lor și, după ce ni s-au pregătit toate ustensilele, ingredientele și tăvile pentru servit, am mers afară pe terasă.

E bine să simți de la început cum sunt oamenii cu care vei lucra, e nevoie de puține cuvinte să exprimi ceea ce ai de făcut, ceea ce vei face, de ce faci un plating anume, de ce așezi ingredientele într-un anume fel. Carevasăzică, este bine să fii pe aceeași lungime de undă cu cei cu care faci echipă.

Citeşte mai departe »

“Bloggers night out” la The London Street Bakery

Vă spuneam eu mai demult că uneori când merg la restaurant şi îmi place un anume tip de mâncare încerc să îl şi reproduc acasă. Ultima dată când am vizitat un loc care mi-a plăcut şi în care am şi mâncat m-a pus în dificutate. Mi-am dat seama că din cele câteva feluri de mâncare gustate aş vrea acum să reproduc aproape tot.

Am început eu gândurile mele, dar vă avertizez că în această discuţie va intra şi Ana. O să încerc să şuşotesc cu ea, să vă reproduc un dialog din care să reiasă cam ce am simţit noi când am petrecut o seară în compania câtorva bloggeri culinari la restaurantul The London Street Bakery.

(Ana) Observasem noi de mai multă vreme că food bloggerii de la noi au un fel de club masonic și se întâlnesc prin locații care mai de care mai simpatice. De fiecare dată alta, să nu le poți lua urma, mereu organizate de te făceau să visezi cu ochii deschiși la minunățiile care le-au trecut prin farfurie. Așa că, în momentul în care Florin ne-a trimis invitația de a participa, ne-au trebuit doar câteva sutimi de secundă să răspundem în cor: DA, VENIM! Ne-am aruncat un ochi pe site-ul și-n meniul restaurantului propus: The London Street Bakery și ne-a fost clar că ne așteaptă o seară cel puțin memorabilă.

Citeşte mai departe »