Arhiva categoriei ‘Reţete cu peşte’

Rillettes de somon

JUH_0044micAcum ceva vreme Juha a participat la un concurs în Finlanda. Trebuia să prezinte o reţetă care să meargă bine cu pâinea produsă de cel ce iniţiase concursul.

S-a hotărât să facă o reţetă de rillettes de somon de care voiam să mă apuc eu la un moment dat.

Iată mai jos cam ce a ieşit.

Română (for english scroll down):

Citeşte mai departe »

Quiche cu somon afumat și anghinare

Nu mai știu de unde a pornit teama mea pentru pește dar știu că a fost mare până acum câțiva ani. Și nu numai teamă, poate chiar și silă. Să fi fost uleiul de pește pe care ni-l dădea mama mai mult cu forța decât cu vorba bună? Să fi fost osul de pește care i-a rămas mamei în gât vreo trei zile, până când un doctor a reușit să i-l extragă? Nu știu.

În neamul Zahareștilor se pescuia și se mânca pește din tată-n fiu. Eu am fost a mai “sclifosită”. Dar mamaie nu a forțat niciodată nota. A văzut că nu mănânc și decât să rămână “comoara” nemâncată, a preferat să gătească pește foarte rar.

Daaar, să pescuiesc n-am avut nicio problemă. Când și când mergeam cu unchiul meu Puia și cu nea Ionel, vărul bunicii și stăteaaaam de când mijea prima rază de soare și până când pleca la somn. Ne întorceam acasă cu câte un sac de pește, ce-i drept mai puiet. La noi, aștia cu lansete, bambine, șprot și alte momeli mușcau doar pișpirii. Nea Ionel cu bătrîna lui undiță și cu 10-15 râme, prindea numai unul și-unul. Ca-n filmul cu Louis de Funes. Se uita oleacă la baltă, hipnotiza peștele, fluiera într-un fel anume și hop! sălta crăpșorul în mincioc. Iar noi, dădeam din cap fără sperață și mai trăgeam un puiuț de șalău în găleată. Sau de caras. Cert e că seara acasă, bunica a făcut o saramură numai bună de pus pe rană, de-au mâncat ai casei până s-au rostogolit. Mai puțin eu. Probabil am mâncat doar mămăliguța cu ceva smântână pe lângă.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Japoneză
Reţete cu peşte

26 February 2012
4 Comentarii

Ramen cu bază de peşte şi miso

Când Brînduşa m-a întrebat dacă vreau să particip la “Duminica alături de prieteni” nu am stat prea mult pe gânduri. Mai ales pentru că în ultima vreme am avut ocazia să ne şi cunoaştem mai bine cu bune şi rele 🙂

Iar felul de mâncare ales pentru această ocazie este chiar unul care servit cu prietenii este şi mai savuros. Ramen.

Despre ramen a mai scris Juha într-un post anterior, când mânat de curiozitatea de a încerca să producă acest fel de mâncare aflat pe lista preferatelor noastre, s-a înarmat cu răbdare şi l-a gătit voiniceşte.

De data aceasta, carnea folosită pentru bază fiind peşte, pregătirea supei durează ceva mai puţin.
Aşadar, tocmai pentru că de data aceasta s-a pregătit mai uşor şi pentru că am hotărât ca de ziua mea să petrec cu prietenii apropiaţi o seară japoneză, am ales următorul menu: felul I de care s-a ocupat Ioana care a pregătit mult mult şi bun bun sushi, felul II- ramen de peşte sau porc (la alegere) iar desertul a fost un tort cu matcha, litchi şi mango.

Citeşte mai departe »

Supă din somon proaspăt şi legume

Mă gândeam cu drag la mesele întinse de acasă şi la toţi ai noştri gureşi, în timp ce mama lui Juha ne turna în farfurii supa de legume şi lapte. Eram vreo 8- 9 la masă iar în mijloc trona o oală uriaşă plină cu supă aburindă, albă.

Un fel de supă nouă pentru mine. Obişnuită cu ciorbele bogate şi acrite cu borş sau zeamă de varză sau supele mai dulci cu smântână, m-am minunat oleacă apoi am mâncat cu poftă.

În altă zi Marika mi-a spus: “noi finlandezii bem foarte mult lapte (când nu bem alcool)”. Asta în timp ce eu priveam comesenii care-şi comandaseră hotdog sau un fel de burgeri sau cârnaţi sau alte “nenorociri” şi aveau alături câte o sticlă de lapte.

Pe aici prin sud ne-am obişnuit ca mâncarea să aibă un gust puternic, să fie aromată, să mustească de usturoi şi ceapă şi nebunii (pofta vine scriind), dar pe la nordici treaba stă niţel altfel. Dacă tocanele sunt puternice şi înmiresmate, supele sunt la polul opus: sunt… suave, simţi gustul fiecărei legume din ele, neacoperite fiind de “nota” pe care o dă sucul de roşii sau borşul.

Acestea fiind zise, trec la treabă.

Citeşte mai departe »

Cod cu sos de piper şi garnitură de orez basmati

Nu-i aşa că v-a fost dor de mine? Că ştiu că mie mi-a fost de voi. S-au petrecut schimbări majore în ultima perioadă, ăsta fiind şi motivul absenţei mele. Dar, cum orice lucru rau are un sfârşit şi al acestui fapt i-a venit, sperăm că toate schimbările se vor dovedi pozitive şi mergem ma departe.

Şi, cum ne-am ghiftuit bine de Paşte, cred că ne-ar prinde bine tuturor să revenim la ceva mai uşor şi sănătos. De exemplu, putem să încercăm un peşte cu un sos aromat de piper verde murat şi cu o garnitură de orez basmati, care garnitură, veţi vedea, e oricum numai banală nu.

Citeşte mai departe »

Mini aperitive cu somon afumat (partea 1)

Acum ceva vreme, mai precis prin decembrie, a fost ziua mea. Mi-am strâns în jur, ca o cloşcă, prietenii apropiaţi şi le-am pregătit câte ceva de-ale gurii.

Ana, Radu, Ruxi, Dan, Ioana, Sid, Puf, Dark, Jo, Cosmin, Miha au venit rând pe rând instalându-se la wii, la bucătărie sau s-au încins la vorbă.
Probabil că i-am mai amintit şi în alte posturi şi o voi face de câte ori voi simţi nevoia să îi strâng în jurul meu. Sunt toţi oameni speciali, cu care împart şi bune şi rele, fie ele în viaţa reală, fie în Azeroth ( 😀 ).

M-am gândit cam o săptămână la ceea ce trebuie să le gătesc. Am zis că nu trebuie să includă carne de porc de vreme ce în curând trebuia să fie Crăciunul şi ştim cu toţii cam ce prăpăd şi ce festinuri sunt atunci.

Aşa că am făcut câteva aperitive cu peşte, o friptură de berbecuţ la cuptor, vreo două feluri de salată şi am încheiat tot cu o prăjitură de brânză cu ciocolată neagră şi albă.

Reţeta de azi este adaptată dintr-o carte cu 200 feluri de brioşe şi cupcakes.

Eu am făcut mai puţine aperitive decât ar ieşi normal din cantitatea de ingrediente de mai jos, reducând totul la jumătate.

În principiu vă ies 18 bucăţi mari (dacă aveţi tavă cu 12 alveole pentru brioşe normale- mari) sau 40 aperitive mici (dacă aveţi tavă cu 24 alveole pentru mini brioşe).

Citeşte mai departe »

Sepie umplută cu brânză feta

Sepie umplută cu brânză fetaÎn urmă cu ceva ani buni, pe când călcam pentru prima oară pe pământ grecesc, am ajuns într-un minunat restaurant pescăresc. Cum este absurd să te afli la malul mediteranei şi să nu încerci ceva fructe de mare, am căutat expres în meniu ceva potrivit: mini octopus stuffed with feta cheese. În câteva zeci de minute mi-a fost adus un platou imens cu două caracatiţe lungi de vreo 25 cm umplute bine cu brânză şi ulei de măsline. Au trecut ani de atunci şi încă ţin minte fiecare detaliu al acelei minunăţii.

Cu ocazia campionatului mondial de fotbal, apetitul pentru fructe de mare de dimensiuni medii spre mari mi-a fost redeschis :), aşa că în seara finalei mici am invitat câţiva prieteni buni să ne înfruptăm din rude a celui care ne trimite echipele favorite acasă.

Citeşte mai departe »

Salată de legume cu somon marinat

A venit în sfârşit vara şi căldura. Aşa că este vremea să pregătim şi ceva reţete simple şi uşoare. Trebuie să recunosc că pe vremea asta prefer să stau ceva mai puţin în bucătărie şi să fac mai puţină căldură, dar, dacă aveţi norocul să staţi la curte vă recomand din suflet să preparaţi reţeta asta la grătarul de afară.

Aveam de la seara japoneză un pachet de somon marinat căruia îi pusesem gând rău să-l folosesc într-o reţetă pentru site. Restul reţetei mi l-am închipuit eu şi la final nu mi-a părut deloc rău de combinaţia aleasă: salată de legume de primăvară / vară coapte pe grătar cu somon marinat şi sos de mustar. Citeşte mai departe »

Yakitori

Înainte de a ne prepara deliciosul sushi, Ioana ne-a pregătit un alt fel de mâncare japonez, care poate fi consumat pe post de antreu. Iată ce spune Ioana:

Konbanwa (bună seara)

Iată-ne la seara cu specific japonez. Avem doua feluri de mâncare foarte populare in Japonia, şi nu numai, şi o improvizaţie care merge pe acelaşi specific nipon. Citeşte mai departe »

Sushi

Recunosc că până când nu am mâncat sushi pregătit de Ioana nu prea m-a încântat ideea de a consuma acest fel de mâncare mai special. Credeam că de fel de la mama lui (Japonia), sushi-ul se pregăteşte cu diverse tipuri de carne de peşte, fructe de mare sau icre crude, neatinse de foc sau apă fierbinte sau plită încinsă. Însă Ioana ne-a arătat că lucrurile nu stau chiar aşa. Şi pentru că se simţea şi nevoia unei adaptări la gusturile noastre, ea a folosit ingrediente proaspete sau marinate, pe care le-a gătit uşor. Dar o voi lăsa mai departe pe ea să ne povestească lungul drum al sushi-ului de la ingrediente la produs finit. Iar noi, alături, o vom ajuta cu diverse şi o vom asista cuminţi supunându-ne benevol.

Ioana, preia legătura. Citeşte mai departe »