Arhiva categoriei ‘Reţete cu legume’

Supă de morcovi pe repede înainte

Supa de morcovi (18 of 19)Știu că mai așteptați niște rețete de înghețată (și am vreo 3 în pending) dar azi am deschis frigiderul și l-am întrebat: “Nenică, ce să mai gătesc? Ce să mai gătesc fără să leșin de cald în bucătărie?” Binențeles că a făcut pe tăcutul cu mine, ca orice frigider ce muncește să țină chestiile reci pe caniculă. Dar m-am uitat în compartimentul de legume și am găsit acolo ceapă roșie, morcovi și-un pak choy tristuț și cu melci prin el. Melci pentru că a venit din solar de la Ecoshopping.

Așa că supa de morcovi a fost, pe repede înainte.

Citeşte mai departe »

Mâncare de linte verde cu mirodenii și lapte de cocos

mancare de linte_mici-3753Cred că este a doua oară în viaţa mea când gătesc (şi mănânc) ceva cu linte.
Prima dată a fost la o seară organizată de Electrolux, Chef’s Table, mai precis. Atunci am pregătit, sub îndrumarea Chef-ului Ashlie Dias, o specialitate indiană numită Masala Daal. Care mi-a plăcut mult (chiar dacă a trebuit să stau lângă ea câteva ore până a fiert şi s-a mărunţit bine).

Dar nu despre masala Daal voi vorbi azi ci despre o reţetă cu linte verde pe care am încropit-o după ce Andra de la Mentă şi Rozmarin a lansat o provocareculinară punând la bătaie o supercarte: Yotam Ottolenghi, “Jerusalem”.

Aşa că-n acest week-end, printre vizite şi momente de studiu şi pregătit diverse (stock de vită, stock de pui, prăjituri cu cremă de portocale roşii etc), am făcut şi această mâncare aromată cu linte.

Sper să placă publicului şi Andrei chiar dacă, personal, sunt mai mulţumită de gustul acestei mâncări decât de aspectul final şi fotografiile realizate.

Citeşte mai departe »

Lecso (simplificat)

lecso finale mici-0590Nah, că acuşi mă întrec pe mine. Două posturi în două zile consecutive, nu s-a mai pomenit la mine. Dar era musai să vă prezint această mâncare simplă, urâţică la aspect dar de mare efect la gust dacă ai ingrediente bune.

Să vă explic unde şi când am aflat eu de această tocană de ardei gras. Se făcea că prin vară, am pregătit eu o dubioşenie gustoasă cu litchi şi căpşune şi am câştigat cu ea un loc într-o excursie la Budapesta la nişte cursuri culinare organizate de Electrolux.

Ghidul nostru, un bine cunoscut şi foarte de treabă (aş adăuga) blogger culinar ungur, Zé, ne-a dus în diverse locuri, incluzând printre ele un restaurant cu specific maghiaro-evreiesc. Din toată masa plină cu feluri de mâncare de-ale locului am reţinut două pe care mi-am dorit imediat să le încerc acasă: brânză de capră coaptă în crustă cu reducţie de rodii şi frunze de rucola şi Lecsó. Am început cu a doua şi până să o şi postez pe blog am preparat-o de câteva ori, de fiecare dată scoţând sau adăugând un ingredient.

Reţeta originală are şi roşii proaspete în ea dar eu am lăsat-o pe a mea fără. După cum bine spune Peter Pawinski, pentru că Lecso se face din ingrediente puţine, trebuie neapărat ca acestea să fie cât mai de calitate. Vorbim aici de legume proaspete cumpărate din surse sigure sau crescute de voi. Nouă ne-au degerat ardeii în câmp dar am avut noroc să mai găsesc la Legume de Ţară 2 kilograme de gogoşari verzi, frumuşei şi gustoşi.

Citeşte mai departe »

Supă aromată de dovleac (pentru neiubitorul de dovleac din tine)

Supa de dovleac aromata mici-37Da, despre tine vorbesc, și despre mine vorbesc, despre oricine din lumea aceasta mare care crede că dovleacul a fost pus acolo în bucătărie ca să chinuie papilele gustative.
Aşa cum gândeam şi eu până acum 2 ani.

Nu neg, în copilărie mâncam dovleac copt cu zahăr şi scorţişoară făcut de mama sau bunica în fiecare toamnă. Dar la plăcinte mă strâmbam ca la toate urâţeniile pământului.

Ce s-a întâmplat acum doi ani? Am fost introdusă în lumea serilor de Passion4Cooking de către Electrolux. Am acceptat pentru că mi-a plăcut ideea şi am strâmbat din nas când am văzut că tema este “dovleacul”. Aşa că am săpat pe net în căutarea reţetei vindecătoare. Şi-am găsit-o în prezenţa unei tarte americane. Atâtea condimente şi lucruri dulci prin ea, au mai alungat acel gust pe care nu-l sufeream în copilărie.

Citeşte mai departe »

Vinete la cuptor cu mozzarella

vinete cu mozzarella-8De când am văzut rețeta aceasta la Andra n-am mai avut somn.

Ce-i drept o voi încerca și pe ea ca atare în curând pentru că vinete mai am (culese de nepoata mea din grădină). Am ales un coș plin cu vinete micuțe și coapte ca să le gătesc cum pot eu mai bine.

Rețeta de față a fost adaptată pentru ingredientele avute în frigider, dar pot spune că nu am greșit foarte mult și că gustul a fost superb. Promit ca usturoiul să nu-l mai bag de tot la blender data viitoare ci să las și bucăți mai mari că tare gustos mai este așa caramelizat.

Citeşte mai departe »

Salată din kale, mozzarella și rodie

salata de kale si mozarella-12De când există grădina de la Domnești m-am tot luptat să-mi fac timp liber să ajung pe acolo și s-o ajut pe mama s-o întrețină. De vreo două luni am început să plantez și de capul meu plante care nu prea se găsesc prin piețe.

Partea bună cu o astfel de grădină este că știi exact cum cresc ingredientele pentru viitoarea ta hrană. Și în cazul nostru cresc cu pământ, soare, mraniță, apă, dragoste.

La acest moment mai avem vinete, ardei, gogoșari, kale de două feluri (Red Russian și Black Tuscany), varză de Bruxelles albă și roșie, broccoli violet, Pak Choi, gulii albe și violet, sfeclă de două feluri.

Kale este o varză din grupul celor care nu formează căpățână, are frunze mari, crocante, cu gust de varză ceva mai brut decât cel al verzei normale. Momentan, este o legumă în vogă și pe la străini se prepară cipsuri de kale cu ulei de măsline și sare.

Ce am constatat în urma cultivării ei: că nu este complicat de crescut și de înghijit, că are frunze mari ce pot fi recoltate săptămânal (de la 10 plante am cules ultima dată cam 30 frunze), că după recoltare frunzele se păstrează perfect dacă sunt înfâșate în ziare umede și puse cu tulpinile în apă. Că Natalia iubește cozile de kale și le ronțăie ca un iepuraș (așa cum face de altfel și cu păstăile de mazăre dulce).

Citeşte mai departe »

Andive coapte la aburi. Ou ochi în apă (oeuf poché). Bonus: unt aromat cu ierburi şi citrice.

Andive coapte la aburi si ou poche-58DTDin ciclul 3 în 1 astăzi vă voi prezenta o reţetă simplă de andive coapte la abur, cum se face oul ochi în apă şi cum se face minunatul unt aromat (cu diverse).

Pentru coacerea la abur a legumelor aveţi nevoie de (în funcţie de dotări): coş de copt la aburi- fie el din bambus fie el din metal sau o oală cu apă strecurată în cuptorul încins sau chiar un cuptor cu funcţie de copt cu aburi (Combisteam de la Electrolux).

Dacă aveţi una dintre cele trei posibilităţi sau alta (adaptabilă la bucătăria voastră) puteţi trece liniştiţi la treabă.

Citeşte mai departe »

Cartofi la cuptor, Hasselback simplificat

Cartofi hasselback-31Au început să apară cartofii noi. Prilej minunat pentru a-i utiliza în bucătărie. Recunosc că, mică fiind, bunica îmi făcea cel mai des cartofi prăjiţi în untură de porc. Sau în ulei. Dar cel mai des în untură. Erau foarte buni mai ales dacă peste ei mai trântea şi un ou prăjit sau nişte brânză telemea sărată. Când am crescut îi uda bine cu mujdei. Staţi aşa… să-mi revin.

Nu înţeleg de ce mă punea totuşi să curăţ coaja cartofilor noi, când spălaţi bine şi curăţaţi de pământ sunt foarte sănătoşi.

Cei din imagini nu sunt noi, reţeta este făcută de ceva vreme, daaar în acest week-end mă voi prezenta la piaţă pentru provizii.

Acum, despre cartofii Hasselback: au fost prima dată făcuţi şi serviţi în restaurantul hotelului Hasselbacken din Stockholm, Suedia. Reţeta originală conţine pesmet, parmezan, unt, boia de ardei şi sare.- conform sursei.

Citeşte mai departe »

Vită marinată în Guinness cu champ și varză. “Risotto” de orz cu Guinness în varză Savoy.

Una dintre cele mai frumoase călătorii pe care le-am făcut în afara țării a fost în Irlanda, mai precis Dublin și împrejurimile sale.

Așa de mult mi-a plăcut încât cel mai probabil anul acesta o voi comite din nou, de data aceasta cu Juha. Și-o să ne plimbăm din bar în bar pe la muzee, vom vizita orașul, și-om ieși să vedem coasta oceanului pe la Howht, și-om luat autocarul să vedem Lough Tay zis și Lacul Guinness, din cauza asemănării (deloc întâmplătoare) cu faimoasa și delicioasa bere. Și-om vizita fabrica Guinness, om asculta istoria ei, om merge din etaj în etaj până la barul în care se învață cum se toarnă corect berea în pahare de 1 Pint și cum se desenează trifoiul în spumă.
Om răspunde flatați că avem peste 30 de ani și e OK când ne-or întreba dacă avem peste 18. 🙂

***

Așa că, ce-am făcut eu, Ana și Radu după ce ne-am cazat în Dublin? Apăi am fugit repejor să găsim un loc unde să mâncăm o tocană irlandeză ca la mama ei acasă și să băgăm niște berici (care berici au fost beroaie, pentru că irlandezii nu servesc berea în pahare mici). A fost bună, a fost multă, fierbinte (pentru ca afară era cam friguț) iar localul tare fain. Ca aproape toate din Dublin. Din care am vizitat câte am putut în cele 10-13 zile de vacanță.

Citeşte mai departe »

Patru feluri de ceapa si usturoi caramelizat la cuptor

Recunosc că aveam de ceva vreme programat(ă) această garnitură/ aperitiv dar îmi era teamă de reacţia (îndreptăţită) a ficatului meu. Îmi plac foarte mult ceapa şi usturoiul şi, pe lângă sare, sunt ingredientele pe care le folosesc cel mai des în felurile principale, supe/ ciorbe ş.a. Aşa că până la urmă mi-am luat inima-n dinţi şi m-am apucat de treabă.

Arpagic am găsit la piaţa 1 Mai, la o doamnă ce deţine o tarabă imensă plină de bunătăţuri atât autohtone cât şi de import. Tot de acolo am luat şi anghinare de Ierusalim (Jerusalim Artichoke, topinambour) sau (şi) mai pe româneşte napi porceşti, portocale roşii, anghinare rotundă violetă, mazăre mangetout, lemongrass, mayăre mare dulce, ierburi aromatice etc etc.

De pregătit nu se pregăteşte greu, iar dacă eşti destul de norocos să deţii un cuptor cu opţiune de aburi este cu atât mai uşor.

De ce vorbesc de un cuptor cu aburi? Pentru că de vreo lună am un nou prieten/ ajutor/ sexos în bucătărie care îmi face gătitul mai uşor (mai ales la pâinile cu maia <3, fripturi, legume). Şi e atât de fain şi uşor de folosit încât am în plan să testez şi ceva supe mai dubioase în el când or apărea (abia aştept!) verdeţurile de pădure şi grădină la piaţă.

Citeşte mai departe »