Arhiva categoriei ‘Reţete cu carne’

Prepelițe marinate în lapte, cu zbârgioci și coajă de lămâie (făcute pe grătar sau la cuptor)

prepelite in lapte mici-46Când am mâncat prima dată prepelițe mi s-au părut tare micuțe dar bune. Începusem să mănânc carne de pui (din comerț) din ce în ce mai rar și am ales această opțiune pe lângă puii trimiși de mama (sau carnea de rață).

Acum vreo două săptămâni, înainte să plecăm în vacanță, eram călare pe bicicletă trăgând după mine un pachet cu carne de prepeliță și ouă de vreo trei feluri de la Ferma Bună. Absorbită în gânduri- cum să gătesc carnea, ce să fac cu ouăle, ce deserturi să scot cu ouă de prepeliță, n-am observat că portbagajul s-a desprins din spate și cutia BUF! pe asfalt. Noroc că abia plecasem și încă nu intrasem încă în trafic că cine știe ce friptură plată și omletă cu ulei de motor ajungeau prețioasele din cutie.

Am ajuns acasă șontâc-șontâc pentru că între timp îmi trăsesem și o pedală zdravănă, cu zimți, în pulpa piciorului 🙂 Pe lângă bicicletă, ținând de portbagaj.

Morala: dacă sunteți băutor de cafea, prima dată, întâiaș oară când vă treziți de dimineață, băgați o doză. Că nah, nu funcționați la 100%

Revenind la prepelițe cum ziceam, chiar înainte de vacanță am decis să facem un grătar la părinții mei și după ce ne-am aprovizionat cu diverse de la piață, ne-am apucat de pregătit înaripatele cele mici.

Citeşte mai departe »

Oase coapte (din dragoste pentru măduvă)

Oase coapte mici-0617siteLa un moment dat, anul trecut, am primit o invitație de la Red Angus Steakhouse (prin Florin), și-am tras un ochi la ei pe site la menu și până am ajuns efectiv să mă așez la masă cu prietenii de suferință am repetat în gând “măduvă, măduvă, măduvă”. “Cu usturoi, cu ceapă, pe pâine prăjită. Mă-du-vă.”

Desigur, doar ce îmi făcusem acasă, singurică, o supă pho la care am folosit oase de vită cu măduvă din care am șterpelit câteva și le-am dat la cuptor.

Am ajuns prima la restaurantul situat în centrul vechi, prilej cu care am dat roată localului, ajutată de Ana Doaga.

Apoi m-am instalat la masă și-am așteptat cuminte pe cei ce n-au întârziat să apară: Mădălin, Ana (Easy peasy), Ana (Butter and Cream), Florin, Elena și Lavi.

Seara a fost frumoasă, prietenoasă, la fel ca și atmosfera din restaurant.

Citeşte mai departe »

Lecso (simplificat)

lecso finale mici-0590Nah, că acuşi mă întrec pe mine. Două posturi în două zile consecutive, nu s-a mai pomenit la mine. Dar era musai să vă prezint această mâncare simplă, urâţică la aspect dar de mare efect la gust dacă ai ingrediente bune.

Să vă explic unde şi când am aflat eu de această tocană de ardei gras. Se făcea că prin vară, am pregătit eu o dubioşenie gustoasă cu litchi şi căpşune şi am câştigat cu ea un loc într-o excursie la Budapesta la nişte cursuri culinare organizate de Electrolux.

Ghidul nostru, un bine cunoscut şi foarte de treabă (aş adăuga) blogger culinar ungur, Zé, ne-a dus în diverse locuri, incluzând printre ele un restaurant cu specific maghiaro-evreiesc. Din toată masa plină cu feluri de mâncare de-ale locului am reţinut două pe care mi-am dorit imediat să le încerc acasă: brânză de capră coaptă în crustă cu reducţie de rodii şi frunze de rucola şi Lecsó. Am început cu a doua şi până să o şi postez pe blog am preparat-o de câteva ori, de fiecare dată scoţând sau adăugând un ingredient.

Reţeta originală are şi roşii proaspete în ea dar eu am lăsat-o pe a mea fără. După cum bine spune Peter Pawinski, pentru că Lecso se face din ingrediente puţine, trebuie neapărat ca acestea să fie cât mai de calitate. Vorbim aici de legume proaspete cumpărate din surse sigure sau crescute de voi. Nouă ne-au degerat ardeii în câmp dar am avut noroc să mai găsesc la Legume de Ţară 2 kilograme de gogoşari verzi, frumuşei şi gustoşi.

Citeşte mai departe »

Pho- supă vietnameză cu vită

Pho KTC-33Ce m-a determinat să fac acasă Pho când ea vine în 30 minute de la comandă (de la Toan’s)? Am vrut să văd cum a fost adaptată la noi. Ce gust are ea în realitate. Sau cât mai aproape de realitate, că pentru cea de la mama ei, chiar trebuie să ajung în Vietnam.

Şi m-am apucat de săpat pe net. Şi am tot dat de una, de alta dar în principiu, baza supei era cam la fel: oase de vită fierte, cu diverse mirodenii şi 1-2 legume.

la un moment dat, pe când mă pierdusem iremediabil studiam site-ul Zencancook am găsit şi o reţetă de Pho. Cu un os cu măduvă tronând în mijlocul bolului cu supă. Şi m-am simţit fix AŞA. Pentru că deşi eu şi măduva am fost inamici când eram la o vârsta fragedă şi bunica tot încerca să mă convingă cât este de bună, de vreun an-doi am început să consum făcută la cuptor cu sare, usturoi şi întinsă pe pâine.

Revenind, reţeta de azi am adaptat-o după cele două postări de pe Steamykitchen, unde o persoană la fel de curioasă ca şi mine s-a apucat să studieze această supă (şi să ajungă la perfecţiune cu ea).

Citeşte mai departe »

Pulpă de miel marinată în sos cu melasă de rodii

Miel cu melasa de rodii-23Când eram mai mică nu-mi plăcea carnea de miel. M-am obişnuit cu gustul ei destul de greu. Ciorba mi se părea groaznică, de friptură nu mă atingeam. Mă învăţase bunica cu găini şi carne de porc crescut în curte. Da, am avut o copilărie destul de carnivoră. Dar şi când mi se lua de carne stăteam în grădină şi culegeam roşiile de pe vrej, le ştergeam de poala fustei şi le mâncam cu poftă. La fel făceam cu ceapa verde, salata, loboda, vişinile, menta. Rodeam la verzituri cât era ziua de lungă şi uneori “furam” şi telemea din frigider. 🙂

În timp, m-am obişnuit să accept şi acest fel de carne. Friptura de miel cu usturoi în cămaşă, mult rozmarin şi ulei de măsline a fost revelaţia revelionului petrecut cu Ludo şi Ana în Franţa, acum câţiva ani.

La fel şi cea făcută de Paşte la Johanna şi Marika acasă când am decis că toate bucatele vor fi româneşti şi am cărat în bagaje borş şi mult leuştean. Johanna nu se mai putea opri din mâncat acel usturoi copt în cămaşa lui cu ulei de măsline şi ierburi aromate.

Citeşte mai departe »

Vită marinată în Guinness cu champ și varză. “Risotto” de orz cu Guinness în varză Savoy.

Una dintre cele mai frumoase călătorii pe care le-am făcut în afara țării a fost în Irlanda, mai precis Dublin și împrejurimile sale.

Așa de mult mi-a plăcut încât cel mai probabil anul acesta o voi comite din nou, de data aceasta cu Juha. Și-o să ne plimbăm din bar în bar pe la muzee, vom vizita orașul, și-om ieși să vedem coasta oceanului pe la Howht, și-om luat autocarul să vedem Lough Tay zis și Lacul Guinness, din cauza asemănării (deloc întâmplătoare) cu faimoasa și delicioasa bere. Și-om vizita fabrica Guinness, om asculta istoria ei, om merge din etaj în etaj până la barul în care se învață cum se toarnă corect berea în pahare de 1 Pint și cum se desenează trifoiul în spumă.
Om răspunde flatați că avem peste 30 de ani și e OK când ne-or întreba dacă avem peste 18. 🙂

***

Așa că, ce-am făcut eu, Ana și Radu după ce ne-am cazat în Dublin? Apăi am fugit repejor să găsim un loc unde să mâncăm o tocană irlandeză ca la mama ei acasă și să băgăm niște berici (care berici au fost beroaie, pentru că irlandezii nu servesc berea în pahare mici). A fost bună, a fost multă, fierbinte (pentru ca afară era cam friguț) iar localul tare fain. Ca aproape toate din Dublin. Din care am vizitat câte am putut în cele 10-13 zile de vacanță.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Reţete cu carne
Scandinavă

14 February 2013
6 Comentarii

Lihapiirakka- pateuri finlandeze umplute cu carne

Cum am ajuns eu să fac această reţetă? Simplu. Mâncând. La fel s-a întâmplat, de altfel, şi cu karjalanpiirakat. Le-am mâncat, mi-au plăcut, ce rămâne de făcut? Să le pregătesc acasă.

Zis şi făcut. Cu “Food and Cooking of Finland” deschisă la pagina 79 am executat aceste mirifice pateuri (despre care am şi o povestioară).

Când am fost prima dată în Vammala la părinţii lui Juha, Leena (mama lui), avea ceva treabă la spitalul din oraş aşa că printre alte drumuri ici colo, am intrat şi într-un bistro (să-i zic). Am ochit nişte pateuri cu carne mari, am luat unul şi l-am înfulecat de i-au mers… aaaa, foile.

Femeia, când a văzut cum se bat lupii la gura mea, s-a ridicat liniştită şi mi-a mai luat unul, plus o tartă mirifică de afine (culese de la doi paşi din pădure). S-o fi gândit că-s înfometată ceva. Aşadar, a doua impresie de după prima impresie (bună) a fost făcută. “Viekää minut johtajanne luo- Take me to your leader” i-am zis eu aşa de “sărumâna mama lu’ iubitul meu” prima dată când ne-am văzut că deh, mă învăţase Juha de bine.

Citeşte mai departe »

Rillettes de porc și vin alb

Dacă mi-ar cere cineva vreodată să fac o listă cu preparatele mele preferate franțuzești, incontestabil, în capul listei ar sta rilettele. Ce macarons, ce croissants, ce coq au vin? Îmi plac toate, fără doar și poate, dar rillettele sunt cele pe care le caut înfrigurată de câte ori sunt în dreptul zonei de specialități internaționale din magazine. Din păcate, de cele mai mult ori fără succes. Adică nu le găsesc.

Și atunci când nu găsești ceva și nu e chiar greu să produci acel ceva, alegi, desigur, varinta B. Și-l produci. Cât mai fidel. Și totodată cât mai pe gustul tău.

Cu rilettes de porc am făcut cunoștință când încă eram la facultate și-am avut o bursă de câteva luni în Franța. Le-am văzut de câteva ori în magazine dar n-am îndrăznit să cumpăr. Mi se părea ciudat să mănânc o chestie cu un strat grosonal de untură la suprafață. Da, da, știu, bunica conserva carnea de porc și cârnații în untură (peste iarnă), dar totuși.
Cea care m-a pus în fața faptului împlinit a fost Monique, o doamnă din Angers cu care m-am împrietenit și care din când în când ne invita la cafea pe mine și pe Roxana (colegă de facultate și prietenă). Și mi-au plăcut mult. Și aș fi luat o valiză cu mine acasă, dar nu se putea. Bursa era mică, pe vremea aceea călătoream în alte țări cu autocarul și mi-era teamă ca din cauza căldurii o să se strice în bagaj.

Dar să trec la rețetă, că în curând Juha va termina de pregătit micul dejun și mă va ușui la bucătărie.

Citeşte mai departe »

Ärtsoppa. Supă de mazăre suedeză. Cu afumătură. Sfeclă murată. Pâinici de secară. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

“Svenska!” exclamă Juha după ce a aflat că vreo 13 zile le vom petrece la Stockholm alături de prietenii noştri Ioana şi Anders şi că vom fi şi martori la căsătoria lor. Şi fotografi.

Aşa că, nerăbdători să explorăm şi ajutaţi mult de Ioana ne-am fixat itinerarii, locuri în care să degustăm bunătăţi nordice, locuri în care să ne clătim ochii şi să ne încărcăm bateriile.

Nunta? A fost simplă, frumoasă, unde atât gazdele cât şi nuntaşii au dat o mână de ajutor întru bunul mers al lucrurilor. Mirii au fost frumoşi, relaxaţi, îndrăgostiţi. Cea mai frumoasă parte a nunţii a fost decorarea tortului de către mire şi mireasă. Am savurat fiecare moment şi emoţie, şi, pe măsură ce tortul arăta din ce în ce mai bine, nuntaşii se strîngeau în jurul mesei încântaţi şi curioşi.

Dar nu vă povestesc mai multe. Cel puţin nu astăzi.

Draga mea Ioana, ştiu că mi-ai spus că mi s-ar potrivi Smörgåstårta dar am ales alte reţete. Am ales să fac o pâine suedeză din secară şi seminţe de fenicul, să pun la murat sfeclă după metoda nordică şi în final să execut un Biff a la Lindström. Numai că partea cu vita a mers bine până la final când am avut un accident şi am stricat toată munca de până atunci.

Dar asta este, tot răul spre bine. Şi aici a intervenit cealaltă Ioană din viaţa mea care m-a împins să merg mai departe. Şi Andreele mele preferate (după sor-mea).

Citeşte mai departe »

Plăcintă de varză- Hapankaalipiiras

“Sorry honey for having such crazy girlfriend”
“You are not crazy my dear, you are just passionate”.

***

Asta se întâmpla pe la primele noastre întâlniri. Şi de obicei prin magazinele cu ustensile de bucătărie de unde voiam să cumpăr tot (dacă aş fi putut). De atunci au fost multe, prea puţine. Destule cât să ne ştim ca după o viaţă de trăit împreună. Sau cum zic Faithless: “Vreau să-mi fie dor de tine mai rar, dar să te văd mai des.”

Ultima vacanţă pe anul acesta am petrecut-o la Tampere şi Vammala. Nici nu ştiu exact unde mi-a plăcut mai mult dar ştiu ce mi-a plăcut şi ce m-a însoţit acolo cât am stat. M-a însoţit pacea. Exact, până şi eu mă mir. Pacea. Era liniştitor să fiu cu el, era liniştitor să colindăm pădurea din Vammala după merişoare şi ciuperci şi aer curat şi linişte. Era liniştitor să-l ştim pe Eppu lângă noi sau măcar la câţiva paşi în faţă, ca un Cerber… blând şi răbdător.

Tot într-o linişte tulburată doar de uşoara adiere a vântului şi câteva ciripituri amorţite de păsări, am mâncat sandwichuri bune cu pâine din secară şi şuncă şi brânză şi unt şi salată. Tot în liniştea pădurii am băut ceai fierbinte cu miere şi ne-am uscat la soare. Tot acolo am închis ochii şi am ascultat…

Citeşte mai departe »