Arhiva categoriei ‘Rețetă de primăvară’

Eton Mess cu bezea din aqua faba, frișcă cu liliac și căpșune

La un moment dat am văzut în feed o postare scrisă de Ina, și povestea ea acolo despre zeama rămasă de la una dintre conservele de năut și cam ce se poate face din aceasta. Nu am uitat de acel text însă, din varii motive am încercat tărășenia după vreo 3-4 ani. Adică acum 1 săptămână.

Cum primisem un pachet de la Sun Food și printre alte bunătăți erau și niște conserve de fasole albă, am zis să fac un test. Am făcut un chili sin carne cu boabele, iar zeama am păstrat-o la frigider vreo două zile, până când am avut o fereastră liberă.

Ce se observă în poze? Că bezeaua mea nu a crescut prea mult. Nici n-ar fi avut putere pentru că probabil zeama nu a fost destul de groasă, deși este posibil ca fiind obișnuită cu cea de ouă, să o fi bătut prea puțin. Drept pentru care, voi urmați sfatul Inei și puneți pe foc lichidul, să se evapore nițel și, astfel, să fie mai vâscos decât înainte. Asta dacă vreți o bezea bine crescută și tare. Dacă nu vă interesează acest aspect, urmați pașii de mai jos (cu mențiunea că la mai puțin lichid trebuie și mai puțin zahăr).

Citeşte mai departe »

Florile comestibile și cum le putem utiliza (prima parte)

Poate ați observat că de-a lungul timpului am tot experimentat rețete cu flori. Unele au ieșit neașteptat de bine, altele mai au nevoie de prelucrare.

Există în flora României (și a altor țări) numeroase plante ale căror flori sunt comestibile. Există cazuri în care acele flori pot fi consumate oricând, oricum și cazuri în care trebuie consumate cu moderație. Există specii cu fructe toxice dar flori comestibile, flori care pot fi consumate crude și flori care trebuie gătite.

În articolul de față (documentat de pe unde am putut) voi da cât mai multe nume și voi preciza dacă am mâncat și cum. E important să știți că după atâtea flori mâncate am și supraviețuit :)). E important să știți și cum pot fi gătite anumite flori și în ce combinații cu fructe, carne și legume merg mai bine.

Pentru acest articol am cules informații de pe internet, din cărți și din experiențele proprii. În același timp, l-aș dori cât mai interactiv. Adică puteți lăsa în comentarii povești despre anumite flori pe care le-ați consumat până acum, sau despre care știa bunica și le folosea și la bucătărie (nu numai în medicina băbească).

Citeşte mai departe »

Mango lassi

Lassi este o băutură pe bază de iaurt, tradițională în India. Până azi (când am făcut a treia oară mango lassi în casă) când m-am documentat nițel, nu știam că există și lassi cu mentă, sau lassi cu sare, cu chimion, cu șofran, cu apă de trandafiri și alte tipuri. Ba chiar există și un lassi cu efect halocinogen care conține canabis, numit el Bhang lassi.

De când a început Erik să mănânce mango (și îi place la nebunie) am început să mâncăm și noi mai des. Și dacă nu îl mâncăm sub formă de fruct, îl facem rapid cu iaurt sau îl transformăm în sorbet.

Puteam să trec cu vederea această rețetă pentru că este simpluță și mai toți știu s-o pregătească. Dar voiam doar să atrag atenția asupra condimentului care îl face atât de bun. Mai ales că până acum două dăți habar n-aveam că se pune. Este vorba de cardamon verde.

Mbun, iată lista de ingrediente necesară pentru un mango lassi delicios.

Citeşte mai departe »

Jeleu de liliac- prima parte

Până nu demult, deși cred că în copilărie am gustat la un moment dat, (bunica avea un liliac în curte, era feblețea mea), nu știam ce gust au florile de liliac. Îmi amintesc de garoafe, de zambile, de lalele și de salcâm. Din astea am tot gustat (mai ales zambile, alea roz sunt cele mai gustoase, apropos).

Zilele acestea am încercat și am constatat că sunt amărui. Amărui cu aromă de florală. Știam de pe site-ul Lindei Lomelino că se poate aromatiza zahăr cu florile de liliac. Apoi am mai studiat câteva site-uri și am găsit inclusiv cum se face apa de liliac, jeleul de liliac și altele.

M-am oprit la cel din urmă și cum toți scriau despre pectină cumpărată, m-am gândit că ar fi drăguț să o extrag eu din ceva fructe. Așa că am lucrat pe parcursul a două zile până am obținut ce doream. Acum, despre gust: are nuanțe de citrice, mere și pere, o vagă nuanță florală și un gust amărui spre final. Îmi place cum a ieșit dar neștiing ce gust ar trebui să aibă, mă întreb dacă așa trebuie să fie, de fapt. Cu gândul acesta în minte am lucrat o a două variantă de jeleu (cu mai puțin zahăr și cu agar-agar).

Culoarea: nu are nici o treabă cu frumosul violet pal pe care îl au florile de liliac. Iese cumva verzuie, poate galben-aurie. Eu am pus o mură în lichidul în care am fiert merele și perele și în final am ajuns la un portocaliu-ambră.

Citeşte mai departe »

Salata de ouă de după Paște

Din copilărie știu că după sărbătoarea Paștelui urmează rețetele în care trebuie să folosim surplusul de ouă. Bunica roșea peste 100 bucăți pe care le împărțea în familie. Mama a înroșit și ea vreo 40 și cum copiii s-au bătut și ciocnit la greu fără să poată mânca tot ce au învins, am luat acasă vreo 6-7 bucăți cu gândul să fac munavoi și salată de ouă.

Fiecare cu ale lui așa că: în loc de suc de lămâie puteți pune oțet de mere/vin, oțet balsamic.

Citeşte mai departe »

Păstravi umpluți cu citrice și ierburi aromatice la cuptor

Recunosc că e primul tip de pește pe care l-am făcut la cuptor în afară de somon.
În același timp, am ales să fac această combinație de pește și citrice pentru că este una destul de simplă (și obișnuită). Ca să mă familiarizez cu păstrăvul la cuptor. Am mâncat în copilărie făcut la ceaun, undeva pe la Moneasa.

La ultima vizită la Carrefour Băneasa, s-au lipit de mine și peștii aceștia doi. Nu am luat mai mulți pentru că am preferat să-i fac proaspeți nu să-i țin mai multe zile ca să găsesc de mai multe ori.

Citeşte mai departe »

Friptură de vită cu mirodenii din Northrend și salată de microplante

Aceasta este o rețetă adaptată după cea numită Tender Shoveltusk Steak. Cea mai mare problemă a acesteia a fost să găsesc respectiva bucată de carne, dar cum nu prea există animalul lopată cu colți de fildeș pe la noi, am zis că merge și vita.

Cu mirodeniile a fost ușor, am urmat întocmai indicațiile din cartea de bucate a jocului, adică World of Warcraft, the Official CookBook sosită de curând de la Books Express, mai ales că aveam de toate prin cutiile din bucătărie.

Iar în loc de salată am folosit minunatele și aromatele microplante (vlăstari) de la Microgreens România. De câte ori comand de la oamenii ăștia nu reușesc să folosesc plăntuțele până nu le fotografiez o grămadă înainte. Nu mă pot abține, mi se par tare frumoase.

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Rillettes de rață

Așteptam de mult un moment propice să fac această rețetă. Nu este complicată, dar ca de obicei ia ceva timp până este gata. Miercurea asta am primit de la Legume de țară o rață întreagă de aproape 2,5 kg. De obicei, când primesc păsări întregi le tranșez și fac pachete pe care le bag la congelator: piept, pulpe, spate + aripi, gât + organe (pipotă, inimă), ficat. În curând o să strâng destul ficat încât să fac această terină. Bine, nu la sous vide pentru că încă nu mi-am luat, ci la cuptor. Ce sens are acea împachetare, cel puțin pentru mine: pieptul de pui se fierbe cu niscai legume, se mărunțește și se dă la bebeluș. Pieptul de rață/bibilică se face la tigaie. Pulpele de pui se fac la cuptor, cele de rață se fac confit sau pulled duck. Spinările, aripile și gâturile sunt excelente pentru supe de bază.

Așa, ce-am făcut cu rața de data aceasta: am lăsat-o întreagă, la cuptor, cu untură și multe mirodenii pentru 6 ore, la 120 grade C. Mai precis, am “confiat-o” întreagă ca apoi s-o transform în rillettes.

Rillettes de rață se fac de obicei din pulpe, dar am găsit această metodă pe blogul lui chef John și mi s-a părut fantastică. Cum cocota pe care o am este destul de mare cât să încapă o rață întreagă în ea, am aplicat metoda lui fără regrete.

Ce am făcut diferit a fost să schimb unele mirodenii pentru că Juha nu prea e înebunit după ghimbir, de exemplu, iar eu nu voiam portocală în ecuație.

Citeşte mai departe »

Tartar de somon și ton

Ca om care în copilărie nu prea suporta peștele, după o anumită vârstă a început să îmi placă chiar și crud. De câte ori mă gândesc la asta îmi vine imaginea bunicii în cap și cum se ruga de mine să mănânc pentru că e sănătos și ușor și altele asemenea, și mi-o imaginez ce mi-ar zice acum. În ultima lună am avut ocazia să încerc chiar mai multe sortimente decât știam de la buna de-acasă (adică și alte specii în afară de crap, șalău și caras), pentru că cei de la Carrefour Băneasa și-au crescut foarte bine acest raion. Așa că în câteva săptămâni am gătit pentru prima dată sardine proaspete, caracatiță, păstrăv și ton. Cu somonul am mai avut de-a face. La fel și cu creveții. Dar să povestesc un pic despre această rețetă. Nu este complicată, nici de durată, rezultatul este plăcut și mai elegant decât alte feluri cu pește.

Citeşte mai departe »