Arhiva categoriei ‘Rețetă de iarnă’

Supă finlandeză de văcuță. Sau supă finlandeză de cartofi, încă nu sunt deciși

Versiunea în română: Lihasoppa (supă de carne), mai corect spus lihakeitto (ciorbă de carne), prin unele regiuni sau case cunoscută și sub numele de perunasoppa (supă de cartofi) este o mâncare de zi cu zi pe care o știu mai toți finlandezii. Cum azi a plouat aproape fără pauză, am simțit că e o zi perfectă pentru o ciorbă bogată și fierbinte, să ținem frigul departe de noi. După ce l-am încotoșmănat bine pe Erik în haine calde și izolate am plecat spre magazinul nostru favorit de carne și produse din carne, Lihakipparit, situat în Piața centrală din Tampere (Kauppahalli), și am cumpărat niște carne de vită. Tocmai terminaseră stocul de umăr aș că mi-au recomandat să cumpăr câteva bugăți de gât/ceafă, cu os. Așa că am luat cam un kilogram de gât tăiat pe jumătate (inclusiv prin os), spunându-mi că așa vor ieși mai ușor/accentua aromele la gătit. Apoi am plecat către Sokos să cumpăr și niște legume: o bucată de țelină, niște păstârnac, rutabaga și praz, pe celelalte din listă avându-le deja acasă (din piață). O scurtă plimbare și o călătorie cu autobuzul mai târziu și eram gata să încep să gătesc.

Citeşte mai departe »

Supă de usturoi copt și bere afumată

Acum ceva ani, aflându-mă într-o vizită la viitorul soț, am fost împreună într-un gastrobistro din Tampere unde am mâncat cea mai bună supă de usturoi. Și când zic cea mai bună, nu exagerez cu nimic.

Denumirea din menu era fix: Supă de usturoi cu bere afumată ceea ce binențeles că m-a făcut și mai curioasă. Nu știu câți dintre voi au avut ocazia să bea o astfel de bere dar cred că cea mai cunoscută este cea făcută în Germania la Bamberg și se numește Aecht Schlenkerla Rauchbier.

Dar finlandezii au propria lor bere afumată, pe care o găsești doar în anumite baruri (berării- unde se face și bere, nu doar se servește. Un exemplu din Tampere ar fi berăria Plevna cu berea RAUCHBIER JAMES (James Savuolut) 5.2 % (malțul este uscat deasupra unui foc ceea ce îi dă o aromă plăcută de fum- eu zic că este cea mai bună bere afumată din câte am băut (adică vreo 3, că nu-s multe disponibile pe aici :D)).

Citeşte mai departe »

Supă de piatră (aprooooooape) portugheză

Aproape portugheză pentru că am găsit o rețetă pe Epicurious în care nu erau toate ingredientele necesare acestei supe. Lipseau 2 importante și anume: urechi și picior de porc, sângerete portughez (chouriço sau morcela). Dar chiar și așa, supa a ieșit bună, bogată și a mers de minune cu ardei iute și smântână.

Ce-ar mai fi de zis? Am căutat supa aceasta după ce am văzut un post pe contul de Instagram al lui Adi Hădean și mi-am adus aminte de-o poveste pe care am citit-o când eram mai mică.

În afară de gustul bun, de iuțeala ardeiului și de moliciunea smântânii, mi-am adus aminte de mesele acelea cu prietenii și familia, cu care mănânci din aceeași oală, mai furi o bucată de pâine (bunica o lua pe a mea, zicea că eu tai mai repede decât ea), mai dai o bucată de pâine cuiva, dai sarea mai departe, solnița de piper și cea de ardei iute uscat.

Că despre asta e vorba în poveste: despre împărțit cu alții într-un fel sau altul.

Așadar, iată o rețetă adaptată și la ingredientele găsite aici, în Finlanda (data viitoare fac cum trebuie și folosesc sângerete finlandez).

Citeşte mai departe »

Brownie cu miso roșu

Aceasta este una dintre rețetele făcute în viteză, din impuls, imediat ce a venit ideea, cum s-ar zice.

Adică ne-am trezit cu o sacoșă de ciocolățele de la soacră și decât să le știu într-un dulap de unde le puteam acosta ba eu ba Juha, am hotărât să le fac de petrecanie într-o prăjitură. Cum nu fac niciodată brownie cu ciocolată cu lapte a trebuit să adaptez rețeta mea preferată scăzând cantitatea de zahăr și crescând-o pe cea de cacao.

Și în loc de unt am pus ulei de măsline, dar fiți fără frică, a ieșit tot umedă și delicioasă.
Așa, revenind la miso pe care de obicei în folosesc în ramen, de data aceasta am ales să-l pun într-un desert. Și a ieșit ceva delicios, dulce, amărui și ușor sărat spre final. Plus acel umami de la soia fermentată.

A se mânca singură sau cu înghețată. Sau frișcă.
Apropos, dacă vreți față de masă ca a mea găsiți în acest magazin online (al meu).

Citeşte mai departe »

Aladobi sau carne de porc în aspic- rețetă finlandeză

Nu mai țin minte când am asistat prima dată la o tăiere de porc dar eram destul de mică, poate 10 ani?
Știu că de atunci, an de an mi-am ajutat bunica să facă tobă, cârnați, caltaboși, piftie, sarmale, clisă. Bunica își făcuse la un moment dat și o afumătoare dintr-un butoi mare din metal și afuma acolo atât pentru noi cât și vecini diverse cărnățării.

Îmi mai aduc aminte că avea niște ligheane mari, unul pentru frământat cozonaci, altul pentru frământat amestecul de cârnați și mă uitam la ea fascinată cum punea usturoaie, miroase (amestec de condimente) și cum îmi dădea carne să o toc la mașina adusă din Rusia (dintr-o delegație).

De când nu mai este bunica, mama mă roagă an de an să îi fac tobă (pentru că eu am mai multă răbdare, îmi zice ea) și-mi trimite carne și organe să le prelucrez. Anul trecut mi le-a adus târziu și am bătut Bucureștiul în lung și-n lat să caut stomac, până când m-a trimis Ana la Obor și-am găsit stive și la niște prețuri derizorii.

Citeşte mai departe »

Ciorbă de cartofi cu afumătură

E friguț. Pe aici chiar ninge abundent de câteva ore. Aș vrea să vă zic că acesta ar fi motivul pentru care am făcut ciorba aceasta dar nu. Motivul e că mi-au ieșit niște castraveți murați buni de tot iar zeama se cerea ori băută ori băgată într-o ciorbă.

Cum pe Facebook mi s-a cerut o rețetă de genul, mi-am învins lenea și am notat tot ce-am băgat în oală, am făcut poze în timp ce găteam și iată.

Știu, știu, rețeta asta cere oțet. Însă eu pun oțet doar în ciorba de burtă. În asta de cartofi pun ori aguridă (numai că acum nu am), ori moare (zeamă de varză murată)- n-am nici din asta așa că am pus zeamă de castraveți murați.

Nu am pus câtă aș fi vrut eu pentru că nu pot hali toată oala singură așa că am adaptat-o și pentru copil și soț. Iar copilul a mâncat cu o poftă de nedescris. :))

Bun, ce e special la ciorba asta, ce are ea și n-au altele? Trei feluri de carne afumată în primul rând. Am găsit (spre bucuria mea) oase afumate la Kauppahalli, apoi niște chorizo la un supermarket și niște bacon nemțesc, uscat de afumat și m-a luat cu frisoane când l-am văzut. A fost aproape la fel de spectaculos ca șoncul mâncat la Laura Laurențiu :))

Oasele acelea le-am găsit la un nene măcelar care își vinde și recomandă marfa cu mare plăcere de fiecare dată. Cât despre baconul acela bun de tot, avem noroc că în piața de Crăciun din centrul orașului este și un stand cu mezeluri nemțești. Știu că chorizo nu sună fantastic în ciorba asta românească minunată dar e singurul fel de cârnat din orașul ăsta care seamănă cu ce avem noi. Restul de cârnați, cu excepția sângeretului (mustamakkara) sunt de fapt wursts și crenvurști.

Citeşte mai departe »

Orzotto cu piersici caramelizate

Înainte de Paște am primit un pachet plin cu bunătăți de la Sun Food. Printre ele era și o cutie de compot de piersici. Apoi, inspirată de sosirea sărbătorilor de iarnă vremea rece de afară, m-am gândit să fac un orzotto bogat și cremos peste care să pun felii de piersici caramelizate ușor în tigaie. Cu unt și vanilie. Să ne țină de cald și bine. Și chiar ne-a ținut.

Mie că l-am învârtit și amestecat de m-au luat toate căldurile și lui Juha că l-a mâncat fierbinte și repede.

Există vreo problemă cu acest orzotto? Nu, iese la fel de cremos ca un risotto corect, iese mai gustos pentru că orzul prăjit ușor în unt capătă gust de nucă nouă, și iese foarte bogat. Poate doar faptul că va trebui să învârtiți în el destul de mult timp să fie un neajuns 🙂

Citeşte mai departe »

Cremă tartinabilă/ Unt de biscuiți Speculoos

Luați așa mai din scurt, biscuiții Speculoos au aceleași ingrediente ca turta dulce finlandeză. Pe lângă unt, zahăr brun/melasă, unt, făină și ouă, Speculoos au și toată gama de mirodenii + 2: scorțișoară, cardamon, ghimbir, cuișoare, nucșoară și piper.

Luați mai cu istorie și tradiții, acești biscuiți sunt copți în ajun de Sf. Nicolae în Belgia și Olanda, și în ajun de Crăciun în Germania. Spre deosebire de turta dulce, care este mai moale, biscuiții aceștia sunt crocanți și cu iz de caramel. Ca și formă, sunt de obicei dreptunghiulari, cu spatele plat și fața “imprimată” cu un fragment de poveste/obiect/animal/barcă/fermă sau orice are legătură cu Crăciunul/Sf. Nicolae.

Am găsit multe rețete de biscuiți Speculoos pe net, dar nu despre ei vreau să vă povestesc. Am luat acum o săptămână revista pe noiembrie a lanțului de magazine K-Market din Finlanda și am găsit acolo o rețetă extraordinar de simplă și (s-a dovedit a fi și) delicioasă de pastă tartinabilă din biscuiți. Unii îi mai zic și unt, doar că e cam jumătate de adevăr. Sau treime, după cum veți vedea mai jos.

Pasta aceasta se poate ataca direct din borcan, sau pe pâine, sau în clătite, sau pe felii de mere, banane… cerul este limita.

Citeşte mai departe »

Joia la finlandezi: supa de mazăre (hernekeitto) și clătita uriașă (pannukakku)

Sau cum să mănânci ca un nesătul farfurie după farfurie de supă de mazăre cu ciolan afumat. Afumat în saună, chiar.

Saunele finlandeze nu se încălzesc neapărat cu aburi, ele se încălzesc și cu fum. Chiar am făcut saună în așa ceva la un moment dat și aveam impresia că miros ca un somon afumat la final. Noroc că m-am frecat după cu zăpadă și mi-am revenit. Oricum, la momentul respectiv, experiența completă a fost saună- baie la copcă- alergat prin zăpadă. Binențeles că am sărit peste partea cu copca. Îmi îngheța sufletul numai când vedeam oamenii intrând în gaura tăiată în gheață și bălăcindu-se de parcă era cea mai bună și caldă apă. Pentru începătorii ca mine exista un bazin cu apă încălzită.

Revenind la joia finlandezilor (și a suedezilor): în mai toate cantinele și restaurantele se servește supă de mazăre cu ciolan afumat și clătită uriașă (aceasta este nivelul următor al clătitelor, veți vedea mai jos în rețetă).

Spre deosebire de supa tradițională care se face din mazăre galbenă/verde uscată, fiartă împreună cu ceva legume (morcovi, ceapă), pentru 2-3 ore până nu mai rămâne bob întreg, Juha a ales să pregătească această supă din mazăre verde (care e încă în piețe la acest moment- și ca să fac încă o paranteză: pe aici mazărea verde se mănâncă și crudă pe post de semințe de floarea soarelui sau arahide prăjite sau mai știu eu ce gustare de pe la noi). Oamenii își iau mazăre și de obicei nu ajung cu ea acasă pentru că se opresc la taclale și desfac păstăi și ronțăie boabele pe drum).

Se pare că supa de mazăre a intrat în meniul nordicilor odată cu sosirea creștinătății. Catolicii mâncau supa de mazăre joia ca să aibă puteri să poată posti vinerea. Și a și rămas aici pentru că iernile-s lungi și reci și o supă fierbinte și delicioasă de mazăre e numai bună pentru încălzit inima și burta.

Citeşte mai departe »

Supă islandeză de pește

În continua încercare de a mă împrieteni cu supele și ciorbele de pește am găsit o rețetă care mi s-a părut extraordinară. O să vedeți și de ce. Aproape ca cea din Delta noastră, supa islandeză se face din mai multe feluri de pește (măcar 4, toate din apele nordice: somon, eglefin (haddock), cambulă, pește limbă de cal (halibut)) și creveți.

Partea bună a faptului că îmi place să experimentez cu resturi a adus un aport extraordinar acestei rețete, pentru că în loc să folosesc supă bază de pui, am folosit o parte de fumet iar cealaltă parte a fost o supă făcută din carcasele de creveți. Dar o să vă povestesc pe îndelete cum am procedat.
Supa se face repejor și e bine să nu insistați cu fierberea ingredientelor. Peștele va rămâne întreg, cu o textură corectă, legumele la fel, gustul va fi desăvârșit. Chiar nu are rost să ucideți toate acestea cu o fierbere prelungită.

De aprovizionat m-am aprovizionat de la Carrefour Băneasa și cu ocazia asta am văzut și eu cum arată pe viu niște arici de mare (!).

Citeşte mai departe »