Arhiva categoriei ‘Dulce Romanie’

Supă cremă de morcovi violeţi (de post)

supa crema de morcovi mov-0834Ultimul post despre morcovi violeţi pe acest an. Şi i-am inclus într-o supă bună bună.

Şi-o să fiu scurtă cu acest post pentru că mă grăbesc niţel :). Dar nu mă apuc de scris până nu menţionez că această reţetă a fost compusă pentru proiectul “Dulce Românie”, care a ajuns acum la al treilea an de când a fost lansat de Mihaela.
Gazda din această lună este Kadia.

Citeşte mai departe »

Prăjitură de post (vegană) cu morcovi (pentru Dulce Românie)

Vegan Carrot Cake_mici-25Acum vreo săptămână am văzut la Andreea pe site că la Lidl au adus morcovi mov (şi la Adi Hădean, ce-i drept).

Şi m-am tot gândit ce să fac cu ei după ce în prealabil am halit vreo 2 ca să văd cum sunt la gust faţă de cei cu care m-am obişnuit de mică. N-am observat să fie vreo diferenţă de gust, în schimb am rămas cu urme mov pe mâini, masa de lucru, pereţi etc (de la curăţat). Nu-s definitive, binenţeles 🙂

Reţeta de faţă am preluat-o de la Andie de pe blog, însă am preferat să o încerc de câteva ori până s-o postez şi la mine.
În prima variantă am luat-o ca atare, fără modificări, însă am copt-o la aburi pentru un plus de moliciune. A doua oară am făcut mai puţină, am schimbat scorţişoara cu licorice şi mentă şi am pus morcovii-n amestec (adica mov şi portocalii).

Citeşte mai departe »

Tartă (aproape) de post cu banane şi scorţişoară

Tarta vegana banane-28A fost odată ca niciodată o bunică și niște vremuri ceva mai grele. Dar oricât de grele ar fi fost, în sânul familiei, a fost frumos.

Poate erau dificil de procurat dar bunica venea când și când acasă cu o sacoșă plină de banane verzi. Atât de verzi încât dacă le mâncai ca atare se lipeau dinții unii de alții. Așa că toate mănunchiurile acelea crude stăteau zile în șir pe șifonier așteptând să se coacă și pe noi să le mâncăm. Pentru că eram mai băiețoasă. mă cocoșam măcar o datp pe zi pe șifonier ca să verific dacă verdele a virat în galben. Și de cele mai multe ori șterpeleam câte o banană în pârgă, mă chinuiam s-o înfulec și apoi îmi spuneam că nu voi mai face așa ceva.

Dar…

Vremurile acelea s-au dus. Au luat-o și pe bunica cu ele.

Dar amintirile mi-au rămas calde. La fel ca sufletul ei.

Citeşte mai departe »

Pâine cu maia, leurdă, semințe de in și de pin

Maine cu maia si leurda-55Recunosc cu mâna pe inimă că leurda a intrat în viața mea de doar 3 ani. La bunica în grădină aveam tot felul de verdețuri și preferata mea era loboda roșie iar pe locul doi era spanacul aşa că eram fericită cu ele. Nu-mi amintesc ca în copilărie să fi avut contact cu iarba asta atât de bună și de usturoiată. Căci de-aș fi avut, multe lucruri aș fi făcut eu cu ea.

Dar, nu-i bai, în ăștia 3 ani m-am luptat să recuperez și-am făcut tot felul de salate, supe, ciorbe cu zarzavaturi multe, afumătură și leurdă, pesto, paste. Anul trecut am cumpărat câțiva saci. Cred că mai am încă la congelator vreo două punguțe. Dar e păcat să le folosesc pe acelea când suntem în plin sezon.

Așa că fuguța la piața și aprovizionarea!

Citeşte mai departe »

Cartofi îndulciți sau budincă ușor caramelizată de cartofi

Vi se pare că sună ciudat? Apăi să v-aud pe voi cum traduceți “Imelletty perunalaatikko” și-apoi mai stăm de vorbă.

Vă relatam și cu alte ocazii că (din câte am observat eu) nordicii au o plăcere fantastică să mănânce feluri de mâncare dulci, fără să fie neapărat din categoria deserturilor. Țin minte că la un momentat dat, așteptându-mă să fie cel puțin aproape de gustul muștarului de-acasă, am constatat că cel finlandez era dulce de ți se strepezeau dinții (dar era prea târziu- deja năclăisem ditamai cârnatul, dulce și el, de altfel).

Așa că (deși pe vremea mamailor finlandeze nu se punea zahăr) acest fel de mâncare ce se pregătește cu ocazia Crăciunului este și el dulce. De ce?

Urmăriți rețeta și veți afla. Apropos, durează cam 8 ore până este gata. Să nu ziceți că nu v-am avertizat.

Citeşte mai departe »

Borş ca la bunica- Dulce Românie, noiembrie 2012

Ştiu, ştiu, v-am obişnuit cu posturi lungi şi cu poveşti. Dar astăzi, după trei săptămâni de gătit multe feluri de mâncare plus ultimele trei zile în care am copt în continuu dulciuri, voi face o excepţie.

Dedic acest post Mihaelei . Pentru dăruirea cu care a lansat “Dulce Românie”, pentru minunata idee de a ne provoca lună de lună să gătim ceva bun după teme alese sau ingrediente alese.

Mi-aş fi dorit să pregătesc ceva mai elaborat, ceva din reţetele complicate pe care le mai prepara bunica, dar toată luna am muncit pe rupte şi am rămas cu foarte puţin timp la dispoziţie.

Aşa că voi posta reţeta de borş moştenită de la bunica mea, şi câteva imagini cu brownie-ul meu preferat decorat pentru 1 decembrie 🙂

Citeşte mai departe »

Prăjitură iubită cu prune

Alt titlu nu găsişi? Nu, altul care să se potrivească mai bine cu reţeta care urmează nu am găsit într-adevăr.

De când am făcut-o prima dată la birou am tot modificat reţeta până am adus-o la un stadiu in care să îmi placă mult ca şi consistenţă, dulceaţă, echilibru în gusturi de fapt.

A venit într-o dimineaţă mail de la Lottie and Doof şi scria acolo frumos “My favorite Plum“. Eu nu-s mare prietenă cu prunele decât dacă sunt în pârgă, uşor astringente şi tari. Dar îmi place să încerc lucruri noi aşa că am reţinut datele problemei şi cu prima ocazie am aplicat-o pe “cobaii” mei favoriţi: colegii de la muncă.

Versiunea fără melasă limpede dar cu dublă cantitate de zahăr muscovado şi iaurt gras în loc de lapte este cea care ne-a plăcut cel mai mult. Versiunea cu melasă integrală ne-a plăcut cel mai puţin pentru că prăjitura a ieşit amăruie. Ioanei, însă, i-a plăcut atât de mult că fugea când şi când la bucătărie să mai şterpelească o bucată.

Citeşte mai departe »

Dulce Românie de august (2012) la final

Tocmai am terminat de citit o suită de articole şi poveşti scrise de Viorel Ilişoi. Nu au legătură cu Dulcea Românie, ci mai mult cu Amara Românie şi lupta unora pentru a o îndulci şi o face mai bună. Nu vă spun mai mult, ci vă las să citiţi tot.

Pentru că eu am de prezentat frumoasele voastre reţete venite din trecut, transmise de la bunici sau părinţi şi legate strâns de amintirea lor sau reţetele celei de-a doua teme: levănţica (lavanda).

După cum bine ştiţi, ne-am antrenat cu mic cu mare în acest proiect născocit de Mihaela şi încercăm de fiecare dată să scoatem ce e mai bun la lumină din imaginaţia noastră, ajutaţi fiind de un ingredient şi/ sau o temă anume aleasă.

Citeşte mai departe »

Tarte cu dulceaţă şi bezea aromată cu lavandă

Când am lăsat aici temele pentru Dulce Românie de august, aveam proaspete în minte amintirile unor oameni ce s-au dus prea devreme de lângă noi. O aveam în gând pe bunica şi toate mâncărurile ei delicioase, gătite din legume şi păsări crescute de noi, mă gândeam la toate bunătăţile pe care ni le aducea din călătoriile ei prin ţară sau pe afară când mergea în delegaţii: ghebe în saramură din zona Rodnei, tăieţei fini de casă făcuţi de mama Lenuţa din Cărand, smântână grasă de bivoliţă făcută de Paraschiva, nora mamei Lenuţa, parfum de trandafiri de la bulgari (în sticluţe îmbrăcate în lemn), clisă de porc făcută de părinţii lui Nelu de la Borşa, pâinea pe vatră de la Moneasa şi Lipova şi tot aşa.

Îmi treceau prin cap orele în care plecam “de nebună” pe furiş în pârâul de la Moneasa, să culeg mure şi să sparg nuci verzi, să pescuiesc sub piatră şi să citesc cu picioarele în apa rece. Şi bunica striga, striga după mine şi eu, pierdută în poveştile cărţii, uitam să-i răspund.

Citeşte mai departe »

Dulce Românie- provocarea lunii August (2012)

De ceva vreme urmăresc din umbră acest minunat proiect lansat de Mihaela. Prima dată am participat la invitaţia Brînduşei cu această reţetă iar în luna iunie am scris o poveste pentru Andie, cu caise şi lavandă.

Luna aceasta am plăcerea de a vă primi în casa mea şi de a vă propune o temă şi un ingredient. Dar mai întâi voi scrie care au fost până acum gazdele primitoare ale acestui proiect şi ce au propus ele invitaţilor lor (informaţii luate de pe site-ul Mihaelei):

Citeşte mai departe »