Arhiva categoriei ‘Scandinavă’

Somon la grătar cu rodii și fum de pin, cimbrișor și mere (Viața la țară… în Finlanda)

De ceva vreme (mai exact, din august, pe la sfârșit) ne-am mutat în alt oraș- mai mic decât Tampere și cu mult mai puțini locuitori. Avem acum propria casă, cu grădină și pădure de explorat la mai puțin de un kilometru distanță.

Aveam ceva fiori să nu mi se întâmple ceva că trec de la un oraș ultraaglomerat (București), la unul aglomerat și în plină renovare și reconstrucție și apoi la altul mic (26.000 locuitori).
Dar m-am adaptat repede și deocamdată nu am “cabin fever” :))
Avantajul statului la curte într-un cartier unde vecinii sunt prietenoși e că poți face grătar aproape zilnic fără să se supere nimeni că îi afumi hainele puse la uscat. :)))
Așa că de câte ori am ocazia fac focul și pun pe grătar porumbi, mititei, cârnați, fructe, pește și legume. Și eu și Juha ne gândim să construim o afumătoare la anul, iar eu să afum carne, cârnați și pește, pentru că anumite chestii se găsesc mai greu pe aici. Iar cârnații finlandezi sunt oricum ceva gen polonezi, nu ca cei românești.

Așa, revenind la peștele de azi.

Este mai mult un experiment făcut pentru că aveam un file mare de somon și niște rodii care erau aproape de expirare și pe care le-am salvat dintr-un supermarket*.
*Ca în mai toate locurile din lume, în Finlanda există problema aruncării mâncării aproape de expirare, a fructelor, legumelor cu ceva defecte vizibile, trecute de maturitatea de raft dar încă bune.
Somonul proaspăt îl punem de obicei în supă sau îl facem la cuptor dar acum am decis să îl pregătesc pe foc de lemne și eventual să îi dau și ceva fum. Cu ce avem prin curte (ramuri de conifere, coji de mere, ierburi aromate). Pentru o primă încercare, pot spune că a ieșit ceva gustos dar este loc de îmbunătățit. Mult chiar. Dar o să experimentez mai departe și când o să avem rezultate noi, le public.

Citeşte mai departe »

Supă finlandeză de văcuță. Sau supă finlandeză de cartofi, încă nu sunt deciși

Versiunea în română: Lihasoppa (supă de carne), mai corect spus lihakeitto (ciorbă de carne), prin unele regiuni sau case cunoscută și sub numele de perunasoppa (supă de cartofi) este o mâncare de zi cu zi pe care o știu mai toți finlandezii. Cum azi a plouat aproape fără pauză, am simțit că e o zi perfectă pentru o ciorbă bogată și fierbinte, să ținem frigul departe de noi. După ce l-am încotoșmănat bine pe Erik în haine calde și izolate am plecat spre magazinul nostru favorit de carne și produse din carne, Lihakipparit, situat în Piața centrală din Tampere (Kauppahalli), și am cumpărat niște carne de vită. Tocmai terminaseră stocul de umăr aș că mi-au recomandat să cumpăr câteva bugăți de gât/ceafă, cu os. Așa că am luat cam un kilogram de gât tăiat pe jumătate (inclusiv prin os), spunându-mi că așa vor ieși mai ușor/accentua aromele la gătit. Apoi am plecat către Sokos să cumpăr și niște legume: o bucată de țelină, niște păstârnac, rutabaga și praz, pe celelalte din listă avându-le deja acasă (din piață). O scurtă plimbare și o călătorie cu autobuzul mai târziu și eram gata să încep să gătesc.

Citeşte mai departe »

Aladobi sau carne de porc în aspic- rețetă finlandeză

Nu mai țin minte când am asistat prima dată la o tăiere de porc dar eram destul de mică, poate 10 ani?
Știu că de atunci, an de an mi-am ajutat bunica să facă tobă, cârnați, caltaboși, piftie, sarmale, clisă. Bunica își făcuse la un moment dat și o afumătoare dintr-un butoi mare din metal și afuma acolo atât pentru noi cât și vecini diverse cărnățării.

Îmi mai aduc aminte că avea niște ligheane mari, unul pentru frământat cozonaci, altul pentru frământat amestecul de cârnați și mă uitam la ea fascinată cum punea usturoaie, miroase (amestec de condimente) și cum îmi dădea carne să o toc la mașina adusă din Rusia (dintr-o delegație).

De când nu mai este bunica, mama mă roagă an de an să îi fac tobă (pentru că eu am mai multă răbdare, îmi zice ea) și-mi trimite carne și organe să le prelucrez. Anul trecut mi le-a adus târziu și am bătut Bucureștiul în lung și-n lat să caut stomac, până când m-a trimis Ana la Obor și-am găsit stive și la niște prețuri derizorii.

Citeşte mai departe »

Coroniță de Crăciun cu afine și mascarpone. Și culoarea anului 2018

Adică violet. Ultra Violet este culoarea aleasă de Pantone pentru anul 2018.
La baza acestei rețete au stat altele două tot de pe kissthecook. Am combinat ingrediente de la rețeta de Melci cu scorțișoară, pecan și caramel cu ingrediente de la Floare din aluat cu cremă de brânză și afine. Și-a ieșit o coroniță gustoasă și simpatică. Din care copilul a mâncat cu poftă (îi plac afinele). Treaba asta a ieșit foarte moale și pufoasă și a mers perfect cu cafea și lapte. Și-a arătat și bine pe masă.

Citeşte mai departe »

Pâine crocantă din secară cu semințe

Eram la socrii acum vreo 2 săptămâni și la prânz au apărut pe masă niște pâinici uscate cu multe semințe. Cam ca cele tip Wasa. Nu mi s-au părut foarte atrăgătoare la început dar după ce am gustat una nu m-am mai oprit din mâncat. I-am cerut rețeta Leenei și după ce m-am întors de la o tură de cules de ciuperci, am găsit o hârtie pe masă cu ingrediente și temperaturi.

Leena, soacra mea face foarte multă pâine. De câte ori merg pe la ea mănânc alt tip. Coace la câteva zile multe pâini pentru ea și vecini. Pâine neagră, albă, integrală, cu nuci, cu semințe, pâine plată finlandeză din secară (care se ține la uscat băgată pe o bară), și multe alte tipuri.

Această pâine crocantă și delicioasă se face foarte ușor numai că are câțiva pași care nu trebuie săriți. Se poate face cu ce semințe preferă fiecare.
Unitatea de mâsură pentru rețetele din nord este dl (decilitrul), așa că am stat cu cântarul lângă mine pentru a transforma totul în grame. Puteți rotunji cantitățile, este loc de 3-4 grame în plus sau minus.

Citeşte mai departe »

Bruschete cu somon afumat (la rece sau la cald)

În orașul Tampere se întâmplă de câteva ori pe an o piață de pește. Unde te duci și mănânci pește sau îți cumperi pentru acasă. Oferta locală nu este extrem de bogată ca număr de specii, dar din acestea se fac o mulțime de preparate pe care le poți mânca pe loc sau mai târziu. Am găsit aici somon, șalău, știucă, chișcar, muikku (coregon alb)- un pește mic pregătit la fel ca hamsiile, păstrăv curcubeu.

La piața de pește de pe la începutul lui octombrie, am avut norocul să dăm peste un nene care avea o măsuță minusculă și pe ea, stivuite, multe pachete cu pește afumat sau marinat cu ierburi. Din tot ce avea el pe acolo am cumpărat niște somon afumat la rece și altul afumat la cald. Diferența dintre cele două este evidentă, atât la gust cât și la textură, cel afumat la cald, de exemplu, fiind și gătit. Cel la rece rămâne crud.

Acum, cum afumă ei la cald (la rece încă nu am văzut procedeul): în saună, sau în afumătoare stratificată, sau pe scândură din lemn de conifere. Practic bat în cuie sau pun între două grătare jumătăți de somon sau păstrăv și le țin aproape de foc și fum. Savulohi este termenul pentru somonul afumat iar loimulohi pentru somonul la flacără.

Nici nu știu să vă zic care mi-a plăcut mai mult. Știu doar că somonul ăla afumat la rece a fost delicios, și zău că mi-a părut rău că nu a luat mai mult. Probabil că mi-a auzit careva plânsetul că după 2 săptămâni de la treaba asta am găsit un alt nene cu soția care vindeau somon afumat la rece direct din portbagajul mașinii în piața dechisă de lângă noi. Foarte bun și ăsta, ceva mai uscat însă.

Revenind la bruschetele astea: ca să scot nițel din monotonie mâncatul de pește, am apelat la niște creme fraiche, lime, ceapă caramelizată și ceva baghetă rumenită în tigaie. După cum urmează.

Citeşte mai departe »

Cheesecake (fără coacere) cu blat de turtă dulce și jeleu de vin roșu

Adică un desert numai bun de pus pe masa de Crăciun începând cu anul 2017 :)) sau acum, de Revelion. Sau lăsați, că l-am ratat și pe acesta :))

Are toate elementele iernii în el și e al doilea pe care îl fac într-o săptămână. Ah, și am învățat cu ocazia aceasta cum trebuie să procedez cu agar-agar-ul. Credeam că e complicat, dar nu. Fata asta explică așa de bine aici că mi-a ieșit din prima. Și a doua.

Înainte să explic ce e cu rețeta aceasta, o să îmi cer scuze că pozele sunt un pic cam horror. Cum îmi reglez timpul după copil în ultima vreme, zilele acestea n-am reușit să gătesc și să pozez în lumină naturală, ba mai mult, am fost prea varză de oboseală ca să instalez lumina continuă. Așa că am folosit lumina ambientală: becul de la bucătărie, cel de pe balcon, instalațiile din brad. Stați că plânge puștiul, mă întorc în niște minute (nu știu câte).

Așa, dar ce este bine: este un desert foarte gustos, aromat, proaspăt, numai bun de pus pe masă de Crăciun (dacă sărbătoriți) sau la orice serbare tematică de iarnă 🙂

Trebuie să vă înarmați doar cu ceva răbdare și ingrediente bune. N-aș putea să vă dau sfaturi despre cum să înlocuiți agar-agar-ul cu gelatină animală (pentru că nu folosesc), diferența e că a doua trebuie dizolvată în apă (lichid) rece iar primul în apă fierbinte- chiar fiert câteva minute.

Citeşte mai departe »

Inghetata cu beurre noisette (unt cu aroma de aluna)

brown-butter-ice-cream-mici-58-exposure1A fost odată încă o rețetă pregătită anul trecut în Vammala care nu a văzut lumina blogului. Și care mai e și de înghețată, culmea. Că doar e cald și frumos afară 😛

Aș fi vrut să am eu ideea aceasta și, mai ales, să iasă ca acea înghețată gustată la restaurantul ASK din Helsinki. Dar și această rețetă improvizată a dus la un rezultat bun, iar noi ne-am bucurat de cele 600 g rezultate repede, repejor.

Cred că faptul că eram într-un loc unde verdele-i crud, soarele-i de aur și cel mai iubit sunet este foșnetul pădurii, sau că am găsit merișoare și afine încă bune de mâncat în prag de iarnă, sau că eram sănătoși, liniștiți și împreună, au făcut înghețata aceasta și mai bună.

De pregătit am pregătit-o în același timp cu crema coaptă cu unt noisette pentru că are aceleași ingrediente în compoziție.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Pâine din Arhipelag (pâine neagră nordică)

nordic bread-22_dt micLimppu este numele purtat de o largă varietate de pâini finlandeze. Unele dintre ele se găsesc numai în anumite părți ale țării, altele sunt omniprezente.Tipurile de pâine variază de la pâini tari (uscate, chiar), acrișoare, din secară (ruislimppu- pâine din secară) până la pâini dulci sau dulci acrișoare cu adaos de alte cereale și aromatizate cu semințe de anason, semințe de fenicul sau coajă de portocală amară sau combinații între ele.

Cea la care ne vom referi astăzi este numită Nauvon limppu (pâine din Nauvo/Nagu) pentru că se pare că originile sale se regăsesc în acea parte a țării, mai precis, în sud-vestul Arhipelagului Finlandei. Nauvo face acum parte dintr-o municipalitate mai mare, iar istoria sa începe din Evul Mediu. Nimeni nu știe când a fost inventată această rețetă, dar a fost multă vreme materia primă pentru mesele de Crăciuni și cele de la nunți. Pâinea este dulce, cu aromă puternică de caramel, datorată mai ales melasei negre și malțului de secară.
Am rețeta de la mama mea, Leena, dar am adaptat-o puțin la nevoile românești… Rețeta originală se face cu lapte bătut și nu cu sana, așa cum am folosit noi, și se pot folosi tărâțe de ovăz în loc de cele din grâu. Se face relativ ușor, partea mai grea este găsitul melasei și a malțului de secară.

Citeşte mai departe »