Arhiva categoriei ‘Românească’

Supă de vară cu mure și agrișe

Supa de mure mici (42 of 46)-Exposure2-Exposure2Continuând cu ce se mai găsește prin piață, azi aș publica această rețetă extrem de simplă în sinea ei dar care cere un pic de e fort și timp. Nu mult, nu vă alarmați, o parte din operațiuni sunt oarecum opționale. Și o numesc supă deși ea e mai mult din categoria chiseliță.

Este o supă răcoritoare din fructe de sezon, cu puțin zahăr, care se poate mânca cu o tonă de înghețată, biscuiți, frișcă.

Citeşte mai departe »

Pastă (gem) de măceșe

gem macese mici-30N-o să încep acest post cu o poveste în care să spun că acest gem îmi aduce aminte de copilărie. Pentru că prima dată când am mâncat gem de măceșe a fost în timpul unui mic dejun la Bistro del’Arte din Brașov.

Și a cam fost dragoste la prima degustare. Gemul cu aspect de coral lichid, gustul acrișor, culoarea frumoasă m-au ajutat să trec peste orice primă urmă de reticență când am decis să îl fac acasă. Pentru că e de muncă la el (mai ales dacă nu aveți ustensilele necesare, ca mine).

Mi-a luat 2 zile să îl duc la bun sfârșit dar a meritat orice secundă și orice durere de mână.

Am avut noroc să îmi aducă mama o găleată de materie primă: măceșe culese una câte una de Victor și Nati, iubiții mei. Natalia abia așteaptă să facem clătite împreună ca să mâncăm gem de măceșe 🙂

Citeşte mai departe »

Peltea de gutui

ZAH_4898micUn dialog cu bunica mea:

“-Mamaie, de ce fierbi cotoarele și cojile de gutui?”
“-Ca să fac peltea, comoara mea.”
“-De ce nu pui și miezul (pulpa)?”
“-Pentru că îl fac dulceață.”

“-Dar cum îți iese o chestie atât de bună din nimic?”
“-Așa se face de bătrâni, e magie.”

Citeşte mai departe »

Prăjitură din urdă de oaie și lemn dulce

Prajitura de urda si licorice mici-41O să încep direct cu o întrebare: ce e lemnul dulce? Dacă nu ați auzit de el, poate “licorice” vă sună mai cunoscut 🙂

Lemnul dulce, contrar așteptărilor mele, nu este un arbore ci o plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor (carevasăzică e rudă de mamă cu fasolea, mazărea, salcâmul șamd). Așa cum îi spune și numele, planta are un gust dulce și din ea se extrag diverse substanțe (folositoare în industria alimentară și cea medicală). În America, mare parte din producția de licorice este folosită la prelucrarea tutunului, treabă care nu numai că dă celui din urmă o aromă mai dulce dar și ajută fumătorul să inhaleze mai ușor pentru că are efect bronhodilatator.

În Asia licoricea este folosită drept condiment, în Europa este folosită la fabricarea anumitor tipuri de bomboane, caramele și jeleuri. Întotdeauna m-am întrebat ce e cu gustul acela oribil al bomboanelor negre de licorice. E simplu, în funcție de zona în care sunt făcute, bomboanele conțin și o cantitate mare de anason, uneori mai mare decât cea de licorice (iar eu nu-s prea prietenă cu acest condiment, drept pentru care nu înțeleg nici uzo-ul).

Acele bomboane negre de licorice, spuneam, nu conțin doar licorice ci și ulei de anason, uneori menthol, mentă, dafin, clorură de amoniu. Cantitățile diferă de la țară la țară și de la varietate la varietate. De exemplu, olandezii fac bomboane cu mai multă licorice decât anason– și pun clorură de amoniu, lucru care le dă și un gust sărat.
La fel procedează și nordicii. Doar că la ei am văzut-o peste tot, fără excepție, și nu numai în bomboane: înghețate cu salmiakki, băuturi alcoolice cu salmiakki, în sosuri speciale cu licorice la restaurantele gourmet și nu numai.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Poveşti
Românească

1 April 2015
2 Comentarii

Hadar Chalet- “what happens at the cabin, stays at the cabin”

Hadar Chalet mici-110Știți cum e să vrei să faci ceva repede, să gândești un plan, să ți-l scrii și apoi când să-l pui în aplicare să te lovească o viroză atât de tare încât să rămâi secerat la pat aproape o săptămână? (Mai târziu, din viroză am dat în sinuzită și-am mai stat câteva zile izolată la căldură, fără vreun chef să fac ceva).

Cam așa am pățit eu când m-am întors din excursia de la Hadar Chalet. Că de altfel eram chitită ca în ciuda oboselii, să mă apuc să scriu fix atunci, după ce am intrat în casă. :))
Așadar, să vă povestec din amintiri, că-s încă vii.

În vinerea cu pricina, Juha m-a cules pe mine de la birou (“-Ce să mai pun în bagaje în afară de ce ai pus pe pat? -Păi nu știu, ia și aia, și poate și ailaltă, ah, da! și aia, neapărat aia.
-Hey, las-o mai ușor pentru că eu trebuie să le car până la birou, știi? -Ah, da.”), apoi noi am cules-o pe Ana de la metrou (“ăăă, hai să ne vedem jos în stație, cine ajunge primul să stea pe scaun”). Ajunși primii am constatat că-n stație nu sunt scaune. Așa că am luat-o la picior pe-acolo să le căutăm. Dacă Ana ne aștepta deja pe undeva? Nope… a sosit și ea la un moment dat (la timp) și-am plecat să-l întâlnim pe Radu.

În sfârșit, în formație completă, am demarat către Siriu. Nu prea îmi mai aduc aminte drumul. Știu doar că la un moment dat mă luase bine amețeala de la ceva serpentine. Am ajuns la chalet cam anesteziată, așa că țuica dată de gazde imediat ce ne-am dat jos din mașină și am abandonat bagajele băieților de acolo, m-a scuturat oleacă și m-a pus pe picioare.

Citeşte mai departe »

Jeleu de moșmoane

jeleu de mosmoane-9639De moșmoane am auzit prima dată când eram în clasa I. Bunica, văzându-mi dragostea față de plante, mi-a cumpărat (din economiile ei) un Atlas botanic. Mare fericire a mai fost pe capul meu. Mult am mai citit cartea mare, grea și frumoasă. Întâi am devorat pozele, una câte una. Am aflat câte tipuri de plante sunt, cum arăta lumea în cretacic, ce specii erau în neozoic și câte au mai rămas pe lume de atunci sau cum au evoluat. Când am intrat la facultate știam deja o parte din denumirile în latină și mi-a fost ușor să le învăț pe restul.

Pe la capitolul Rosaceae (familia din care fac parte plante ca trandafirul, mărul, părul, gutuiul, prunul etc) mi-a atras atenția o imagine cu niște fructe pe care nu le mai văzusem vreodată. Sub ele scria: “Moșmon, Mespilus germanica”. Am rămas cu imaginea lor în minte mulți ani.

Până când, într-o zi, le-am recunoscut într-o altă imagine de pe eticheta unuia dintre arborii plantați de părinți și sora mea la Domnești. Aproape imediat am început să fac planuri în ceea ce le privește. Mama nu știa ce sunt și ce-o să facă din ele. Dar arborele în sine era decorativ în tot timpul anului așa că a rămas în grădină alături de un prun, un cireș și un măr sălbatic.

Citeşte mai departe »

Ziua în care am trișat (Cheat day)

legateau-9micCând ești în mijlocul unei perioade în care mănânci zi de zi cât mai sănătos, faci sport și eviți cât poți deserturile, ai voie la o zi în care poți trișa. Pe mapamond i se spune “the cheat day/ ziua de trișat”.

NU e o zi în care te îndopi, pentru că stomacul tău e obișnuit cu alte chestii (nu mai acceptă zahăr foarte mult). E o zi în care, însă, poți gusta tot felul de bunătăți fără să te simți vinovat, fără să fugi la sală ca să “repari greșeala” (mai ales că “you can’t workout a bad diet”/ degeaba faci sport dacă ai o dietă proastă).

Bun, de vreo 2-4 săptămâni sunt de capul meu. Adică, fără meniurile Anei. Asta nu înseamnă că mă îndop în neștire sau cu chestii care mi-ar putea dăuna.

Sunt ca un pui care a învățat încet-încet să zboare și a plecat din cuibul matern 🙂

Citeşte mai departe »

Sorbet de căpșune, lămâie, mentă

soprbet caspsune lamaie mici-38Cineva (un înțelept, cercetătorii britanici, bunica sau alți posibili oameni) spunea(u) că cele mai bune lucruri sunt cele simple.

Fix ca acest sorbet făcut din 4 ingrediente, fără foc, fără fum, fără complicații (poate doar mașina de înghețată să fie una).

Opțional, ca să nu aibă prea multe ace de gheață (mai ales dacă nu aveți mașină de înghețată), puteți pune rom alb și/sau puțină sare.

Citeşte mai departe »

Înghețată din flori de salcâm

Inghetata ghiciSă tot fie două săptămâni de când am făcut această minunată înghețată. Am avut o petrecere cu fetele mele și am vrut să pregătesc numai bunătăți cu ingrediente de sezon. Așa că am avut printre altele două sorbeturi (unul cu soc și celălat cu căpșune) și vedeta prezentă în acest post.
În principiu, nu este greu de făcut dar necesită ceva timp pentru obținerea aromei de salcâm fără a o schimba în vreun fel. Baza este ca la înghețata de vanilie pregătită de Juha acum ceva vreme. Noi am servit-o cu fructe (căpșune și mango) și bezea de pavlova dar după cum bine a precizat și Rux, această înghețată are multe de spus și singură.

Citeşte mai departe »

Socată cu miere

Socata_mici-7Ieri am avut o zi plină. Dimineața am pregătit ingredientele pentru o mâncare de ștevie și pentru o ciorbă de lobodă (pe care am acrit-o cu iaurt și a fost nesperat de bună). Pe la prânz am plecat la Domnești și m-am apucat de grădinărit. Nu singură, binențeles, pentru că Natalia nu mă lasă în solar fără să vină și ea să-și bage mâinile prin pământ sau să scoată plantele din ghivece sau, sau, sau. Celălalt ajutor de nădejde a fost mama.

Așadar, 50 răsaduri de roșii mai târziu, ne-am luat o pauză de 5 minute în care am cules tot ce era înflorit într-un soc aflat la vreo 200 m departare de grădină.

Moaca ținea punga sau trăgea de florile de la baza tufei, eu le luam pe cele de sus. Și în timpul ăsta discutam despre tunete, fulgere, lumini frumoase și sunete urâte, despre greu și ușor, despre adunări și despre câte răsaduri mai avem dacă am plantat abia 50 (de tomate).

Și despre ce buchet parfumat o să-i ducem mamei și despre ce suc bun o să facem din florile mici și frumoase. În acest timp, se adunau încet dar sigur, nori pe cer.

Am terminat de cules și ne-am întors la plantat. De data aceasta ardei, vinete și dovlecei.

Seara, după ce am stat vreo 40 minute în solar așteptând să se termine furtuna, ne-am liniștit făcând socată. Pentru un plus de aromă și ceva mai multă sănătate, am preferat să folosim miere. La fel și azi dimineața când am făcut și pentru mine.

Citeşte mai departe »