Arhiva categoriei ‘Germană’

Melci cu scorțișoară, pecan și caramel

Grandma douglas schneken_mici-58Mai pe germană, Nuss-Zimtschnecken mit Karamell. Rețeta aceasta, deși nemțească, a trecut prin ceva mâini americane și românești și a suferit niște transformări.
De găsit am găsit-o la Tom Douglas și Shelley Lance, în cartea “The Dahlia Bakery Cookbook: Sweetness in Seattle“. Au botezat-o ei frumos Grandma Douglas’s Schnecken și au făcut-o cu mult zahăr și unt.

Ce-am făcut eu? Am lăsat tot untul acela acolo și am mai scos din zahăr. Aproape jumătate din cantitate. Și tot mi s-a părut mai dulce decât execută Juha kanelbullar (cam aceeași rețetă dar fără nuci și cu cardamon verde în loc de scorțișoară). Au ieșit foarte bune. Niște bombe calorice și lipicioase din care am mâncat cu poftă și cu lapte. Mai ales la micul dejun.

Poate ați aflat sau nu, dar câțiva bloggeri culinari români s-au gândit să participe într-un frumos proiect numit The Food Connection (aici îi veți găși pe toți cei care participă) care vor aduna și vor pune în valoare rețete din diverse zone ale lumii. Ideea a plecat de la Savori Urbane iar prima gazdă este chiar Andie- și nu știu cum i-au picat ei rețetele germane dar iată că.

Citeşte mai departe »

Ciolan de porc la cuptor (Schweinshaxe)- rețetă germană

ciolan cu bere-67Nici nu intrasem bine în programul de foodcoaching și eu deja pofteam la păcate. Sunt doar un om până la urmă 😀

Așa că prin săptămâna a treia, când m-a întrebat Ana ce-mi dorește inimioara eu am scris cu litere de foc: ciolan de la Siegfried și un ecler de la French Revolution.

Toate bune și frumoase până la mijlocul săptămânii, când am avut primul prânz cu ciolan. Nuș cum să vă zic. E de vis: interior suculent și aromat, șoric crocant, expandat, un strat ușor lipicios de grăsime sub el (din ăla de rămâne pe degete și-ți dă motiv să te comporți urât la masă (să te lingi pe degete, că oricum șervețelele rămân atașate)). Cum un astfel de exemplar pleacă de pe la 750 g și ajunge pe la 1,5 kg (os inclus), am avut de ros la el vreo 3 zile. Și s-a întâmplat nenorocirea: m-am umflat, am strâns aproape toată apa băută în acele zile. Mai scăpam de ea pe la antrenamente și cu Urinal. Pentru că măria lui ciolanul are pe el un strat considerabil de sare care te face să bei bere fără număr (berea de la Siegfried e sehr lecker, apropos). Eu am oricum probleme cu acumularea de apă, sunt ca un Fremen care depozitează, doar că în propriul corp. Și ce înseamnă apă care nu se duce pentru un om care încearcă să slăbească? Kilograme în plus.

Ana m-a avertizat: “te cântărești o dată pe săptămână, trust me. Lunea. Dimineața. Pe stomacul gol, fără haine, etc. Și atunci vezi cum ai progresat”. Iar eu am făcut întocmai. NOT: în fiecare dimineața, hop pe cântar. Azi bine, poimâine și mai bine, joi șoc și groază- 1 kil jumate apărute de neunde. De fapt, eu le vedeam clar: erau în picioarele mele umflate, în mâinile cu degete ca niște cârnăciori apetisanți.

Citeşte mai departe »