Arhiva categoriei ‘Franţuzească’

Biscuiţi cu brânză albastră

Biscuiti2-2540Povestea cu reţeta aceasta este destul de simplă: am văzut, am plăcut, am copt. Prima tranşă a fost dusă la un botez de Lie ciocârlie, proaspăt sosită în familia Dincă . Ţin minte că atunci nu am pus anumite componente în biscuiţi pentru că erau o grămadă de copii pe listă, mame care alăptau s.a.m.d. Cu toate acestea, tot mi s-au părut a fi nişte biscuiţi buni de ronţăit de către oricine. Sunt din aceia la care mănânci până termini tava 🙂

Eu, ca să nu fac asta, am adus tava la birou. Şi s-au terminat văzând cu ochii. Să mai fi fost 😛

Citeşte mai departe »

Despre vise și cum pot deveni ele realitate. Despre magicieni în bucătărie

Restaurant AGO_mici-170În ultima vreme am visat cam mult. Zic “cam” pentru că cele mai multe dintre ele au fost coșmaruri. Din cele obișnuite cu urmăriri, monștri, balauri, fantome, căderi, până la cele mai neobișnuite- pe care le-am uitat în diminețile nopților în care le-am visat.

Poate o fi din cauză că am schimbat camera în care dorm, sau pentru că pisicii mici aleargă acum liberi peste mine și îmi chinuie somnul… habar n-am.

Sau pentru că o visez pe bunica…

Dar nu despre vise ciudate sau urâte vreau să vorbesc, ci despre vise cu ochii deschiși, care vreau să mi se îndeplinească la un moment dat.

Cum a fost acela pe care mi l-a adus la bun sfârșit Cristi când mi-a trimis într-o bună zi un mesaj în care îmi vorbea despre Nico Lontraș, despre care am citit prima dată fix la el pe blog, acum 3 ani.

Și pe care apoi l-am luat la citit din scoarță-n scoarță pe blogul său și al soției Bianca: Cooking with Nico & Bianca. Și ale cărui preparate le-am urmărit de câte ori le-a postat pe profilul său de FB.

Citeşte mai departe »

Tartă cu frangipane și zmeură. Bonus: sorbet de zmeură și Fetească Neagră

Tarta frangipan cu zmeura-19Din ciclul “mai bine mai târziu decât niciodată”, azi public reţeta unei tarte la care mă gândeam de ceva vreme. Cam de vreo doi ani, de când am zărit-o la Mazi pe site.

Recunosc că mai mult mi-au făcut cu ochiul nectarinele decât pasta de migdale în sine şi asta pentru că în liceu am trăit o “traumă” după ce am halit ca ultima nehalită 2 kile de migdale prăjite, cu sare (îmi adusese un coleg de la el de la ţară şi mi-am zis că trebuie musai să bat recordul mondial de suferit la baie).

Oricum, acum vreo lună, după ce am observat o mică explozie de reţete cu frangipane pe net am tras o fugă în piaţă să caut fructe. Binenţeles că mi-au picat ochii pe nişte zmeură tare frumoasă şi pe nişte merişoare (pe care le-am băut).

Citeşte mai departe »

Parlez-vous français? Dar vin beţi? Săptămâna franceză la LIDL.

LIDL degustare-59Să vă scriu repede repede despre cum o iubitoare de bere s-a îndrăgostit aseară de un vin. OK, OK, de două vinuri.

Bine, nu eram singură ci într-o companie plăcută/ veselă/ nemaipomenită Hâc! Părerea mea.

Adică Georgi, Cristina, Miha, Andi. Şi-am gustat noi brânzeturi bune, însoţite de struguri, nuci şi fructe uscate.

Şi-apoi l-am ascultat cuminţi pe Virgil Ianţu spunând lucruri trăznite despre vinuri.

Şi ne-am apucat de degustat câteva din vinurile ce vor fi comercializate începând cu săptămâna viitoare la LIDL. Eduard Jakab ne-a explicat cum să gustăm şi să înţelegem un vin, ce vinuri merg în compania anumitor alimente.

Şi-apoi am degustat. Partea care mi-a plăcut a fost cea în care ne întrebam între noi ce gusturi simţim. Ce aroma are brânza franţuzească în compania vinului 1, 2 sau 3. Şi care ne-a plăcut cel mai mult.

Citeşte mai departe »

Rillettes de somon

JUH_0044micAcum ceva vreme Juha a participat la un concurs în Finlanda. Trebuia să prezinte o reţetă care să meargă bine cu pâinea produsă de cel ce iniţiase concursul.

S-a hotărât să facă o reţetă de rillettes de somon de care voiam să mă apuc eu la un moment dat.

Iată mai jos cam ce a ieşit.

Română (for english scroll down):

Citeşte mai departe »

Patru feluri de ceapa si usturoi caramelizat la cuptor

Recunosc că aveam de ceva vreme programat(ă) această garnitură/ aperitiv dar îmi era teamă de reacţia (îndreptăţită) a ficatului meu. Îmi plac foarte mult ceapa şi usturoiul şi, pe lângă sare, sunt ingredientele pe care le folosesc cel mai des în felurile principale, supe/ ciorbe ş.a. Aşa că până la urmă mi-am luat inima-n dinţi şi m-am apucat de treabă.

Arpagic am găsit la piaţa 1 Mai, la o doamnă ce deţine o tarabă imensă plină de bunătăţuri atât autohtone cât şi de import. Tot de acolo am luat şi anghinare de Ierusalim (Jerusalim Artichoke, topinambour) sau (şi) mai pe româneşte napi porceşti, portocale roşii, anghinare rotundă violetă, mazăre mangetout, lemongrass, mayăre mare dulce, ierburi aromatice etc etc.

De pregătit nu se pregăteşte greu, iar dacă eşti destul de norocos să deţii un cuptor cu opţiune de aburi este cu atât mai uşor.

De ce vorbesc de un cuptor cu aburi? Pentru că de vreo lună am un nou prieten/ ajutor/ sexos în bucătărie care îmi face gătitul mai uşor (mai ales la pâinile cu maia <3, fripturi, legume). Şi e atât de fain şi uşor de folosit încât am în plan să testez şi ceva supe mai dubioase în el când or apărea (abia aştept!) verdeţurile de pădure şi grădină la piaţă.

Citeşte mai departe »

Tartă Tatin de mere și alune de pădure

OK, recunosc, recunosc. Când eram mică detestam plăcinta de mere a bunicii. Sau orice plăcintă cu mere. Mi se părea o barbarie să distrugi o textură atât de plăcută, un ronțăit zgomotos și un gust atât de bun. Mere crude, coapte, în pârgă sau abia crescute din floare devoram ca ultima veveriță. Aș fi ronțăit încontinuu.

Bunica îmi întinsese o plapumă și-mi pusese perne pe jos într-una din camerele casei în care nu locuiam (erau două lipite una de alta în aceeași curte- una din chirpici, în care locuiam și una din cărămidă în care ne-am mutat mai târziu). Așadar, pe plapuma ceea îmi petreceam eu zilele prea toride, înconjurată de mere și de cărți și de Moș Ene și nisipul lui magic.

La fel, mătușa Liliana de la Aninoasa, sora mai mare a mamei știa că odată ajunsă la ea mă voi refugia în grădina mare pe o rogojină, șă citesc povești interzise copiilor (1001 de nopți) și să-i golesc pomii de mere, prune și alune.

Dar nimeni nu se plângea de acest lucru pentru că de obicei, băiețoasa din mine își făcea de cap la fotbal sau prin corcodușii și perii vecinilor așa că momentele mele de lectură erau și momentele lor de relaxare.

Tarte Tatin cu mere mi-a făcut prima dată Juha. A făcut varinta clasică, adică doar mere, unt și caramel, și de n-ar fi fost aluatul diferit aș fi jurat că seamănă la gust cu tortul de mere pe care îl făcea mama (și din care mâncam doar blatul și frișca 🙂 ).

Citeşte mai departe »

Quiche cu somon afumat și anghinare

Nu mai știu de unde a pornit teama mea pentru pește dar știu că a fost mare până acum câțiva ani. Și nu numai teamă, poate chiar și silă. Să fi fost uleiul de pește pe care ni-l dădea mama mai mult cu forța decât cu vorba bună? Să fi fost osul de pește care i-a rămas mamei în gât vreo trei zile, până când un doctor a reușit să i-l extragă? Nu știu.

În neamul Zahareștilor se pescuia și se mânca pește din tată-n fiu. Eu am fost a mai “sclifosită”. Dar mamaie nu a forțat niciodată nota. A văzut că nu mănânc și decât să rămână “comoara” nemâncată, a preferat să gătească pește foarte rar.

Daaar, să pescuiesc n-am avut nicio problemă. Când și când mergeam cu unchiul meu Puia și cu nea Ionel, vărul bunicii și stăteaaaam de când mijea prima rază de soare și până când pleca la somn. Ne întorceam acasă cu câte un sac de pește, ce-i drept mai puiet. La noi, aștia cu lansete, bambine, șprot și alte momeli mușcau doar pișpirii. Nea Ionel cu bătrîna lui undiță și cu 10-15 râme, prindea numai unul și-unul. Ca-n filmul cu Louis de Funes. Se uita oleacă la baltă, hipnotiza peștele, fluiera într-un fel anume și hop! sălta crăpșorul în mincioc. Iar noi, dădeam din cap fără sperață și mai trăgeam un puiuț de șalău în găleată. Sau de caras. Cert e că seara acasă, bunica a făcut o saramură numai bună de pus pe rană, de-au mâncat ai casei până s-au rostogolit. Mai puțin eu. Probabil am mâncat doar mămăliguța cu ceva smântână pe lângă.

Citeşte mai departe »

Rillettes de porc și vin alb

Dacă mi-ar cere cineva vreodată să fac o listă cu preparatele mele preferate franțuzești, incontestabil, în capul listei ar sta rilettele. Ce macarons, ce croissants, ce coq au vin? Îmi plac toate, fără doar și poate, dar rillettele sunt cele pe care le caut înfrigurată de câte ori sunt în dreptul zonei de specialități internaționale din magazine. Din păcate, de cele mai mult ori fără succes. Adică nu le găsesc.

Și atunci când nu găsești ceva și nu e chiar greu să produci acel ceva, alegi, desigur, varinta B. Și-l produci. Cât mai fidel. Și totodată cât mai pe gustul tău.

Cu rilettes de porc am făcut cunoștință când încă eram la facultate și-am avut o bursă de câteva luni în Franța. Le-am văzut de câteva ori în magazine dar n-am îndrăznit să cumpăr. Mi se părea ciudat să mănânc o chestie cu un strat grosonal de untură la suprafață. Da, da, știu, bunica conserva carnea de porc și cârnații în untură (peste iarnă), dar totuși.
Cea care m-a pus în fața faptului împlinit a fost Monique, o doamnă din Angers cu care m-am împrietenit și care din când în când ne invita la cafea pe mine și pe Roxana (colegă de facultate și prietenă). Și mi-au plăcut mult. Și aș fi luat o valiză cu mine acasă, dar nu se putea. Bursa era mică, pe vremea aceea călătoream în alte țări cu autocarul și mi-era teamă ca din cauza căldurii o să se strice în bagaj.

Dar să trec la rețetă, că în curând Juha va termina de pregătit micul dejun și mă va ușui la bucătărie.

Citeşte mai departe »

Croissants. Tarte au citron. Arlettes. Unt, mult unt. Electrolux. Inspiration Food Marathon.

Da. Unt, mult unt, mult mult mult unt. Şi răbdare, şi ore multe de aşteptat să dospească, să se răcească, şi mirosuri înnebunitoare, şi vecini fericiţi. Şi eu relaxată şi mulţumită de toată munca asta care mi-a alungat neîncrederea în mine şi stresul şi oboseala acumulată.

Terapie prin gătit, bine ai revenit în viaţa mea. 🙂

Duminica aceasta, neavând răbdare să sune ceasul la ora decentă de trezit în zi nelucrătoare, m-am ridicat din pat la ora 6:00. Pisicii, obosiţi de atâta alergătură nocturnă, au simţit că m-am trezit şi au început un concert în toată regula- e ora lor de masă. Buimacă, cu părul creţ şi vâlvoi de la împletirurile de cu seară, le torn croanţele în vase şi mă gândesc cu ce să încep ziua.

Aşa că am băgat un şmotru ce n-a văzut Parisul. Am făcut bucătăria lună deşi mă gândeam cu milă la ce harababură va fi în scurt timp. Dar, spre surprinderea mea, azi am lucrat mai ordonat ca niciodată. Mai liniştită ca niciodată. Am pus OCD-ul la treabă. Am folosit până şi rigla la modelat aluatul.

Tema a treia a concursului Inspiration Food Marathon, organizat de Electrolux mi-a dat peste cap liniştea vreo două zile. Şi după ce am oscilat între millefeuille, Baba au Rhum, macarons, Pain au chocolat, m-am oprit la două reţete clasice şi una ajutătoare (în sensul că ajută gospodinele să nu cumva să mai arunce resturile de Pate brisee, sablee, feuilette sau sucree altădată).
Dacă vă place postul meu de astăzi îmi puteţi da un comentariu pe site sau un LIKE generos aici. Mulţumesc.

Citeşte mai departe »