Tort de caramel şi pomelo

… sau cum să creezi un tort la care să participe iubitul, familia şi prietenii.

Pentru că, vedeţi voi, această minunăţie s-a născut dintr-o cremă de caramel (favorita mea), blat născocit de Juha, bucăţi de pomelo, fructul favorit al familiei, mandarine confiate, mâinele pricepute ale Iuliei, mamei.

Am mâncat cu toţii cu poftă, cu zâmbetul pe buze, în căldura casei, după o duminică în care ne-am ghiftuit cu grătare şi salate.

Ingredientele necesare sunt:

Pentru creme şi decor

200 ml smântână dulce 32%
150 g zahăr
100 g unt la temperatura camerei
1 pomelo (0,700- 1 kg)
1 mandarină confiată (sau una proaspătă)
200 g curmale fără sâmburi

Pentru sirop

200 ml apă
100 g zahăr

Pentru blat

Juha mi-a dat ingredientele măsurate în decilitri, am făcut o conversie.

4 albuşuri de ou
4 gălbenuşuri de ou
2 dl/ 176 g zahăr
2 dl/ 130 g făină
1 linguriţă praf de copt
1 plic zahăr vanilat
1 linguriţă scorţişoară măcinată (opţional)
1 linguriţă praf ghimbir (opţional)

Se porneşte cuptorul şi se lasă la 175 grade Celsius.

Se bat albuşurile spumă tare, se adaugă zahărul treptat, apoi gălbenuşurile. Făina se amestecă cu zahărul vanilat şi praful de copt si apoi se adaugă puţin câte puţin în compoziţia lichidă. La final se pun scorţişoara şi praful de ghimbir şi se încorporează şi ele.
Se unge o tavă de copt cu unt, se toarnă compoziţia şi se bagă la cuptor pentru 35 minute.

Pentru caramel, se pune zahărul într-un vas pe foc. Când începe să se caramelizeze, în alt vas se toarnă smântâna lichidă şi se pune şi ea pe foc. Când zahărul este complet topit se toarnă puţin câte puţin din smântâna fierbinte şi se amestecă uşor. Caramelul se va revolta, va face spume, dar după ce toată smântâna e încorporată şi focul oprit, se va conforma.
Se lasă la răcit apoi se adaugă untul moale.

Separat, se pun curmalele cu puţină apă caldă în robotul de bucătărie şi se fac piure.
Din apă şi zahăr se face un sirop cât de cât grosuţ. Recunosc că aici am trişat şi am folosit siropul de nuci verzi rămas de la dulceaţa făcută anul trecut. Dar tot „răul” spre bine. Tortul a ieşit şi mai bun.

Între timp, blatul ar trebui să fie gata, inclusiv răcit, aşa că trecem la asamblat. Eu am luat toate cele cu mine şi am „zburat” la Domneşti. Am găsit masa pusă, pe mama robotind pe la bucătărie, pe sor-mea alergând cu copiii, Ştefan dormind, bărbaţii la grătar, flecărind.

Imediat a apărut Iulia, o prietenă de familie care şi-a oferit ajutorul şi iscusinţa la asamblarea tortului.

A tăiat repejor blatul în trei felii, a pus sirop pe felia de la bază, apoi a turnat şi întins caramel. A pus a doua felie, a turnat sirop, a întins piureul de curmale. A pus ultima felie şi a turnat caramel din belşug pe care l-a întins apoi uniform pe sus şi pe laterale.

După ce a terminat de făcut salatele si garniturile pe la bucătărie, mama a venit şi a curăţat fructul de pomelo şi l-a rupt în bucăţi mici, conform indicaţiilor mele preţioase.

Cu acele bucăţi şi cu felii de mandarină confiată am ornat la final tortul. L-am lăsat la frigider şi am ieşit afară cu toţii să ne îndopăm româneşte cu pui, porc, vită şi pastramă de berbecuţ la grătar, cârnaţi afumaţi şi binenţeles, mititei. În mijloc a tronat o salată de primăvară şi una de iarnă (din castraveţi muraţi în saramură şi multă ceapă roşie).
Am mâncat şi am chicotit, am ascultat-o pe Natalia spunând poezii sub îndrumarea bunicii şi ne-am bucurat de razele călduţe ale soarelui la apus.

După lăsarea întunericului, am intrat cu toţii în casă şi am devorat tortul dulce şi minunat aromat.

Să ne fie de bine!