Reţete cu tag-ul ‘somon afumat’

Bruschete cu somon afumat (la rece sau la cald)

În orașul Tampere se întâmplă de câteva ori pe an o piață de pește. Unde te duci și mănânci pește sau îți cumperi pentru acasă. Oferta locală nu este extrem de bogată ca număr de specii, dar din acestea se fac o mulțime de preparate pe care le poți mânca pe loc sau mai târziu. Am găsit aici somon, șalău, știucă, chișcar, muikku (coregon alb)- un pește mic pregătit la fel ca hamsiile, păstrăv curcubeu.

La piața de pește de pe la începutul lui octombrie, am avut norocul să dăm peste un nene care avea o măsuță minusculă și pe ea, stivuite, multe pachete cu pește afumat sau marinat cu ierburi. Din tot ce avea el pe acolo am cumpărat niște somon afumat la rece și altul afumat la cald. Diferența dintre cele două este evidentă, atât la gust cât și la textură, cel afumat la cald, de exemplu, fiind și gătit. Cel la rece rămâne crud.

Acum, cum afumă ei la cald (la rece încă nu am văzut procedeul): în saună, sau în afumătoare stratificată, sau pe scândură din lemn de conifere. Practic bat în cuie sau pun între două grătare jumătăți de somon sau păstrăv și le țin aproape de foc și fum. Savulohi este termenul pentru somonul afumat iar loimulohi pentru somonul la flacără.

Nici nu știu să vă zic care mi-a plăcut mai mult. Știu doar că somonul ăla afumat la rece a fost delicios, și zău că mi-a părut rău că nu a luat mai mult. Probabil că mi-a auzit careva plânsetul că după 2 săptămâni de la treaba asta am găsit un alt nene cu soția care vindeau somon afumat la rece direct din portbagajul mașinii în piața dechisă de lângă noi. Foarte bun și ăsta, ceva mai uscat însă.

Revenind la bruschetele astea: ca să scot nițel din monotonie mâncatul de pește, am apelat la niște creme fraiche, lime, ceapă caramelizată și ceva baghetă rumenită în tigaie. După cum urmează.

Citeşte mai departe »

Rillettes de somon

JUH_0044micAcum ceva vreme Juha a participat la un concurs în Finlanda. Trebuia să prezinte o reţetă care să meargă bine cu pâinea produsă de cel ce iniţiase concursul.

S-a hotărât să facă o reţetă de rillettes de somon de care voiam să mă apuc eu la un moment dat.

Iată mai jos cam ce a ieşit.

Română (for english scroll down):

Citeşte mai departe »

Quiche cu somon afumat și anghinare

Nu mai știu de unde a pornit teama mea pentru pește dar știu că a fost mare până acum câțiva ani. Și nu numai teamă, poate chiar și silă. Să fi fost uleiul de pește pe care ni-l dădea mama mai mult cu forța decât cu vorba bună? Să fi fost osul de pește care i-a rămas mamei în gât vreo trei zile, până când un doctor a reușit să i-l extragă? Nu știu.

În neamul Zahareștilor se pescuia și se mânca pește din tată-n fiu. Eu am fost a mai “sclifosită”. Dar mamaie nu a forțat niciodată nota. A văzut că nu mănânc și decât să rămână “comoara” nemâncată, a preferat să gătească pește foarte rar.

Daaar, să pescuiesc n-am avut nicio problemă. Când și când mergeam cu unchiul meu Puia și cu nea Ionel, vărul bunicii și stăteaaaam de când mijea prima rază de soare și până când pleca la somn. Ne întorceam acasă cu câte un sac de pește, ce-i drept mai puiet. La noi, aștia cu lansete, bambine, șprot și alte momeli mușcau doar pișpirii. Nea Ionel cu bătrîna lui undiță și cu 10-15 râme, prindea numai unul și-unul. Ca-n filmul cu Louis de Funes. Se uita oleacă la baltă, hipnotiza peștele, fluiera într-un fel anume și hop! sălta crăpșorul în mincioc. Iar noi, dădeam din cap fără sperață și mai trăgeam un puiuț de șalău în găleată. Sau de caras. Cert e că seara acasă, bunica a făcut o saramură numai bună de pus pe rană, de-au mâncat ai casei până s-au rostogolit. Mai puțin eu. Probabil am mâncat doar mămăliguța cu ceva smântână pe lângă.

Citeşte mai departe »

Mini aperitive cu somon afumat (partea 1)

Acum ceva vreme, mai precis prin decembrie, a fost ziua mea. Mi-am strâns în jur, ca o cloşcă, prietenii apropiaţi şi le-am pregătit câte ceva de-ale gurii.

Ana, Radu, Ruxi, Dan, Ioana, Sid, Puf, Dark, Jo, Cosmin, Miha au venit rând pe rând instalându-se la wii, la bucătărie sau s-au încins la vorbă.
Probabil că i-am mai amintit şi în alte posturi şi o voi face de câte ori voi simţi nevoia să îi strâng în jurul meu. Sunt toţi oameni speciali, cu care împart şi bune şi rele, fie ele în viaţa reală, fie în Azeroth ( 😀 ).

M-am gândit cam o săptămână la ceea ce trebuie să le gătesc. Am zis că nu trebuie să includă carne de porc de vreme ce în curând trebuia să fie Crăciunul şi ştim cu toţii cam ce prăpăd şi ce festinuri sunt atunci.

Aşa că am făcut câteva aperitive cu peşte, o friptură de berbecuţ la cuptor, vreo două feluri de salată şi am încheiat tot cu o prăjitură de brânză cu ciocolată neagră şi albă.

Reţeta de azi este adaptată dintr-o carte cu 200 feluri de brioşe şi cupcakes.

Eu am făcut mai puţine aperitive decât ar ieşi normal din cantitatea de ingrediente de mai jos, reducând totul la jumătate.

În principiu vă ies 18 bucăţi mari (dacă aveţi tavă cu 12 alveole pentru brioşe normale- mari) sau 40 aperitive mici (dacă aveţi tavă cu 24 alveole pentru mini brioşe).

Citeşte mai departe »