De câte ori aud cuvântul ghebe mi se declanşează un mecanism în creier care mă trimite departe în copilărie, în vacanţe, când bunica se întorcea încărcată de la Vatra Dornei. Şi de obicei aducea ghebe murate-n saramură, tăieţei de casă, smântână de bivoliţă grasă de sta lingura ţeapănă în ea, brânză bună bună Ţin minte că ghebele mi le punea dimineaţa-n omlete sau le mâncam aşa, murate, pe pâine. Acum două zile, vecinul Tzap mi-a dat de lucru după ce în prealabil m-a sunat să mă întrebe dacă vreau ghebe, că-s o grămadă pe marginea drumului, pe la Voineşti.