Astăzi am ales să postez o reţetă de tartă ale cărei ingrediente le puteţi găsi uşor pe la magazine, acum când majoritatea fructelor sunt în afara sezonului (şi au gusturi mai puţin pronunţate decât în perioada în care ar trebui ele să se coacă).

Înainte de a începe îi voi mulţumi Laviniei că m-a ales printre beneficiarii laptelui condensat comandat de la DeLatte .

Ingredientele necesare pentru aluatul de tartă

250 g făină albă
120 g unt
40 g zahăr muscovado
3 linguri lapte dulce rece

Ingredientele necesare pentru cremă şi decor

250 g mascarpone
397 g lapte condensat îndulcit (1 cutie)
2 lămâi
1 ou
50 g fulgi migdale
1 felie portocală sau lămâie

Ingrediente pentru caramel de portocale

Sucul de la o portocală mare
1 lingură zahăr
3 linguri de smântână dulce de 30% grăsime

Acesta e genul de tartă care la prima vedere pare complicată dar pe care o rezolvi repejor (şi o mănânci cu spor).

Se aprinde cuptorul şi se lasă la 180 grade C.

Untul (rece) se taie cuburi şi se pune în robotul de bucătărie împreună cu făina şi zahărul muscovado. Se amestecă pe viteză medie până se formează firimituri. Se adaugă laptele puţin câte puţin amestecându-se mereu până se obţine o bilă de aluat.

Se întinde ori între două foi de hârtie de copt ori direct pe masă tapetată cu făină şi se întinde în tava de copt (eu am folosit de data aceasta tavă de copt 24 cm diametru cu pereţi detaşabili). Se înţeapă pe fund cu furculiţa. Se lasă tava la frigider pentru 20 minute, timp în care se pregăteşte crema.

Adică, pe scurt, în robotul de bucătărie se pune laptele condensat, urmat de brânza mascarpone. Se stoarce sucul celor două lămâi şi se rade coaja. Se pun şi una şi alta în robot. Se amestecă bine bine până compoziţia devine cremoasă. Se introduce şi oul în schemă şi se amestecă.

Se toarnă compoziţia astfel obţinută în tava pregătită mai devreme şi se bagă repejor la cuptor. Se lasă aproximativ 40 minute sau până când mijlocul tartei nu mai tremură. E posibil ca în timpul coacerii să se umfle în anumite locuri. Puteţi interveni cu un cuţit şi descuraja formarea bulbucilor.

Pentru ornare se aruncă fulgii de migdale într-o tigaie încinsă şi se răsucesc pe toate părţile până când se colorează uşor.

Se scoate tarta din cuptor, se lasă vreo 10 minute să se relaxeze şi se împrăştie fulgii pe margine. În centru se pune o felie de portocală sau lămâie.

Ca să fie treaba treabă şi lupta împotriva luptei împotriva caloriilor clară am zis că ar fi bine să nu arunc portocala din care am tăiat felia respectivă ci să-i storc sucul şi să fac din el un fel de caramel. Adică să-l pun la fiert cu zahăr până se îngroaşă oleacă şi apoi să torn peste el smântâna dulce (şi ea fierbinte) şi să mai las 1 minut- două.

Se consumă rece sau călduţă simplă sau scăldată în caramel.

Ca să ştiţi din start, reţeta de azi nu va cuprinde anumite imagini pentru că ele nu au fost făcute (pare fără sens propoziţia dar o să vedeţi că nu-i chiar aşa). Nu-s făcute pentru că la momentul respectiv, în mijlocul pregătirilor nu mi-a trecut prin cap că anumite chestii din biochimia elementelor cu care lucrez nu se pupă, iar rezultatele pot fi cam urâţele.

Voi scrie în introducere despre ce este vorba iar reţeta o voi scrie aşa cum ar fi trebuit să se desfăşoare de la bun început.
De ceva vreme, pregătesc majoritatea cremelor folosindu-mă de brânză mascarpone şi fructe (+ zahăr). La fel am procedat şi de data aceasta dar lucrurile n-au mers tocmai ca pe roate.

Aşadar, cu ocazia pregătirii acestor prăjiturele am aflat că fructul de kiwi conţine o enzimă numită actinidină care în contact cu diferite produse lactate începe să dizolve proteinele acestora (partea bună a acestei enzime este că sucul de kiwi proaspăt se poate folosi cu succes ca şi cel de ananas la marinate pentru că frăgezeşte foarte bine carnea). Partea rea în povestea prăjiturilor mele este că după 1 oră crema de mascarpone şi kiwi a devenit cam amară. La proba cu deştul (imediat după amestec) a fost delicioasă. Mai încolo… dacă treceai peste gustul amar era ok.

Cum se poate evita acest lucru? Simplu: înainte de amestecarea brânzei mascarpone cu piureul de kiwi este bine ca pe acesta din urmă să-l daţi într-un clocot şi să-l lăsaţi la răcit. Este atât de simplu.

Enzima aceea păcătoasă are o problemă şi cu gelatina (care este de natură animală)- din care dizolvă colagenul şi face întărirea acesteia dificilă.
N-o mai lungesc dar înainte de aceasta voiam să vă spun că în aceeaşi situaţie se găsesc şi fructele de ananas (respectiv enzima bromelaină) sau papaya (enzima papaină).*

Iar acum încep să scriu reţeta

Ingredientele necesare pentru 12 cupcakes (partea aceasta este preluată din “200 cupcakes” de Joanna Farrow):

150 g fistic crud
125 g unt nesărat la temperatura camerei
125 g zahăr tos
150 g făină albă
2 ouă
1/2 linguriţă praf de copt

Ingrediente pentru cremă (frosting) şi decor

250 g brânză mascarpone
2 fructe kiwi bine coapte
2 linguri zahăr tos
100 ml smântână dulce

E bine să ne ocupăm întâi şi întâi de cremă. Cele două fructe de kiwi se curăţă de coajă şi se pasează bine în robot. Piure-ul obţinut se pune apoi într-o crăticioară şi se dă în clocot câteva minute (arrivederci actinidină!). Se lasă la răcit şi apoi se amestecă foarte bine cu brânza mascarpone şi cu cele două linguri de zahăr. Se acoperă vasul şi se lasă la frigider.

Cât se întăreşte crema, se pregăteşte baza. Dacă nu aveţi fistic gata decojit va trebui sa faceţi voi această treabă destul de anevoioasă.

Carevasăzică se pun cele 150 grame fistic într-un vas rezistent la căldură şi peste el se toarnă apă fiartă cât să-l acopere. Se lasă câteva minute şi apoi se strecoară şi se pune într-o cârpă curată (dacă aveţi una cu ţesătură mai aspră, cu atât mai bine). Se strânge cârpa ca pe un sac şi se freacă bine în palme fisticul.

Majoritatea cojilor se vor desprinde de fistic, iar unele vor trebui jupuite cu mâna. Va dura ceva această operaţiune dar cu răbdare o veţi scoate la capăt. Cu ajutorul unui cuţit cu lamă lată şi bine ascuţită fisticul se mărunţeşte mediu spre mare. Se pun deoparte 100 grame din el.

Se porneşte cuptorul şi se lasă la încins la 180 grade C.

Restul de fistic se amestecă cu făina în care am pus praf de copt, zahărul tos. Separat se freacă ouăle şi untul moale. Nu trebuie să vă daţi silinţa foarte tare. Oricum urmează să încorporaţi acest amestec în ingredientele solide. Se amestecă aşadar, bine bine toate ingredientele.

Apoi cu o lingură curată se umplu până la jumătate alveolele dotate cu hârtiuţe ale unei tăvi de brioşe de 12 bucăţi. Pare puţin daaar… după ce ajung la cuptor cresc.

Se lasă la copt cam 20 minute. Se scot, se lasă la răcit pe grătar şi apoi se scot hârtiuţele.

Smântana dulce se scoate de la rece şi se bate bine cu mixerul. Se începe prima partea a decoratului, mai precis, cu un cuţit cu vârf bont, se întinde smântâna bătută pe baza şi pereţii fiecărui cupcake. Apoi se cufundă în vasul în care am păstrat restul de fistic şi se îmbracă în strat subţire.

După ce sunt gata toate, se scoate crema de kiwi de la rece, se pune într-o pungă de ornat + vârf numărul 30 şi se conturează şi moţul. Se presară fistic (din cel mai mărunt).

*Sursă: wikipedia- kiwifruit, pineapple, papaya.

Aşa că după ce m-am gândit la ce fel de tocană aş putea să folosesc metoda de mai sus, într-o seară am cumpărat cele de trebuinţă şi am pregătit-o. Am chemat şi copiii să-mi dea o mână de ajutor (la mâncat), adică pe Ana şi pe Radu.

Nu am făcut clasica tocană de vită cu Guinness ci am preferat să pregătesc cu o bere din Cehia (care îmi place foarte mult), hribi şi păstârnac.

Iată lista de ingrediente:

Pentru tocană

700 g carne de vită mai împănată
3 bucăţi mari de păstârnac
50 g hribi deshidrataţi
1 ceapă medie
1 cutie şi jumătate de bere neagră (Krusovice cerna)- sau după preferinţe
5 căţei usturoi
4-5 fire cimbru uscat
sare de mare
pătrunjel
1 lingură ulei
un cub mic de unt
1 lingură generoasă de muştar cu boabe- eu am avut unul în Ginness

Pentru aluat şi “lipici”

300 g făină integrală/ albă
160 ml apă caldă
7 g drojdie deshidratată
1 linguriţă melasă/ miere
sare

1-2 linguri făină
2- 3 linguri apă

În primul rând cu vreo 2 ore înainte se pun la hidratat hribii până îşi recapătă volumul.

Apoi într-o cratiţă de fontă sau ceramică se încing uleiul şi untul. Carnea se curăţă de diverse zgârciuri, pieliţe şi se taie cuburi. Ceapa se curăţă, spală şi se toacă mai mare.

Se pune ceapa la călit şi după ce devine străvezie se adaugă carnea de vită. Se lasă şi aceasta la “albit”, invârtindu-se pe toate părţile. Usturoiul se lasă în cămaşă, se zdrobeşte uşor şi se adaugă şi el în cratiţă.

Se sărează, se piperează şi se toarnă 1 cutie şi jumătate de bere (restul de bea cu graţie). Se dă în clocot şi apoi se acoperă cu capac, se lasă o fantă mică care să scoată surplusul de aburi şi se lasă la foc foarte mic. Ideal ar fi să punem capacul de tot dar berea se umflă foarte tare şi dacă nu sunteţi vigilenţi nu ajunge şi pe aragaz.

După vreo oră, se storc uşor hribii de apă şi se pun în tocană. Se curăţă apoi şi păstârnacul, se taie rondele, se adaugă în tocană. Se pune, legătura de cimbru uscat şi lingura de muştar. Se acoperă din nou parţial cu capac şi se mai lasă o oră, o oră şi jumătate până scade din sos.

Pentru pregătirea aluatului se pune linguriţa de melasă la dizolvat în apa călduţă. Se adaugă drojdia şi se lasă cam 10 minute până începe să se hrănească. Făina se pune ori într-un bol mai mare ori în vasul de la robot, se adaugă sarea şi se toarnă apa cu drojdie. Se amestecă şi frământă puţin să apoi se lasă la crescut până îşi dublează volumul.

Când este crescută, se pregăteşte separat adezivul, adică se amestecă lingura de făină cu apa. Se porneşte cuptorul şi se lasă la 180 grade C.

Se ia cratiţa cu tocană de pe foc şi se lasă puţin la răcorit. Aluatul se transferă pe masa pe care este făină din belşug şi se întinde cât să acopere cratiţa cu tocană plus o margine lată de 4- 5 cm. Cratiţa cu tocană se dă cu pensula înmuiată în adeziv, pe margine, la exterior şi apoi se pune luatul cu grijă presându-l până rămâne lipit peste tot.

Se pune la cuptor şi se mai lasă o jumătate de oră sau până se rumeneşte bine. Se aduce la masă cu tot cu capac (se va bate lumea pe el, parol!).

Se poate servi cu piure de cartofi sau ca atare.

De ceva vreme Ana şi cu mine ne gândeam să facem şi o rubrică de sosuri, marinade, creme, adică preparate care să ajute la pregătirea altor preparate sau care să completeze gustul acestora. Ar mai fi şi cea de tips & tricks, dar cel puţin eu încă învăţ şi trec prin greşeli ca să pot spune mai încolo: “aveţi grijă că”, “nu e bine să”.

Aşadar, muştar în whisky este atât o reţetă de sos cât poate fi una de marinat carne de vită sau vânat. Din punctul meu de vedere, ca marinadă poate fi folosită imediat iar ca sos după ce boabele de muştar se vor fi îmbibat bine cu lichid.

Nu am vrut să cumpăr o sticlă de whisky întreagă pentru că la momentul în care am pregătit minunăţia mă gândeam s-o testez întâi aşa că “am luat de la gura” colegului meu Constantin vreo 200 ml.

Când am fost la fabrica de bere Guinness din Dublin, mi-am luat un stock mic de muştar cu Guinness şi am auzit mormăituri pe acolo cum că la irlandezi şi scoţieni s-ar face şi cu whisky, aşa că am săpat niţel pe net şi am dat de reţeta Zenei Leech-Calton pe care am adaptat-o niţel la ingredientele pe care le aveam în casă. Ştiu că originala are oţet balsamic în componenţă, dar eu cumpărasem de curând o sticlă şi când am ajuns să-l folosesc am văzut că marca respectivă e plină de “E-uri” aşa că am renunţat la el.

Dar, să începem:

Ingrediente pentru 4 borcănele de 106 ml

60 grame boabe muştar alb
60 grame boabe muştar negru (dacă nu găsiţi la Plafar, încercaţi la băcănia lui Marius sau la Magazinul de Mirodenii)
150 ml whisky
60 ml oţet de mere cu miere
5 linguri melasă
1 linguriţă nucşoară proaspăt măcinată
1 jumătate linguriţă ienibahar
1 jumătate lingurită sare de mare
1 jumătate linguriţă piper negru proaspăt măcinat

Modul de lucru e foarte simplu şi nu necesită operaţiuni speciale. Dar pentru ca produsul final să dureze în timp, ar fi bine să spălaţi şi să sterilizaţi borcănaşele.

Aşadar, într-un vas nereactiv se pun pe rând boabele de muştar alb şi negru, ienibaharul, sarea, piperul, nucşoara, melasa şi se amestecă. Apoi se torn whisky-ul şi oţetul de mere (sau balsamic, după preferinţe).

Se amestecă foarte bine şi se pune conţinutul în borcănaşe.

După ce se pune capacul se mai scutură energic de cîteva ori, (se pozează) şi se bagă la frigider.

Nu are legătură cu acest post, dar ştiu că Miriam e pe cale să rezolve problema de matematică complicată 1 + 1= 3, aşa că îi doresc cu tot dragul toate cele bune şi multă sănătate

Aşa că reţeta de azi este scoasă de la naftalină, se poate pregăti repejor (şi scrie şi mai repejor-ca să revin la somnul de refacere).

Pentru ea m-am inspirat de la una din pizzele produse şi livrate de Fabio Pizza (cine nu ştie… să caute pe net ).

Ingrediente pentru aluat (tavă de 24 cm diametru):

200 g făină integrală de grâu
100 g unt
25 ml lapte dulce
sare

Ingrediente pentru umplutură:

300 g brânză feta
200 ml lapte dulce
2 dovlecei cât mai drepţi
2 ouă
4-5 fire mărar

În primul rînd, se porneşte cuptorul şi se lasă la încins până la 180 grade C (adică treapta a 3-a).

Se pune făina în vasul robotului de bucătărie şi peste ea untul rece tăiat cuburi. Se adaugă sarea şi 1- 2 fire de mărar fără tulpini. Se amestecă la viteza medie până când se formează firimituri. Se adaugă treptat laptele rece până când în robot se formează o bila de aluat.

Se pregăteşte o foaie de copt mai lungă decât lată şi se împătureşte o dată. La mijloc se pune bila de aluat şi cu făcăleţul se întinde până când se formează un cerc ceva mai mare ca diametru decât tava de copt.

Se aşează în tava unsă cu puţin unt şi se bagă la frigider 15-20 minute.

Pentru umplutură se ia bucata de feta şi se zdrobeşte cu furculiţa într-un vas adânc. Se adaugă cele două ouă şi se amestecă, apoi laptele dulce. Se omogenizează cu telul până nu mai rămân cocolaşe de brânză. Nu-i nimic dacă această compoziţie vi se pare prea lichidă. Se va întări cu bine la cuptor
Se toarnă compoziţia în tavă peste aluat.

Dovleceii se spală şi se şterg cu o cârpă curată. Cu un curăţător de legume (din acela cu lamă mobilă) se taie fâşii cât mai lungi de dovlecei. Se înfăşoară fâşiile una peste alta pe deget, se scot uşor şi se pun în tavă. Se vor desface ele puţin dar sunt mai fermecătoare aşa. Vor ieşi câteva spirale verzulii numai bune de un contrast în toată crema albă de brânză. Se pun şi câteva frunzuliţe de mărar printre spiralele de dovlecei.

Se bagă tava la cuptor. Se lasă până se rumeneşte quiche-ul uşor pe margini şi capătă o culoare gălbuie la mijloc.

Se serveşte cald sau rece, după gust, cu o bere alături. Poftă bună!

Ah, să nu uit! Vă mulţumesc pentru voturile şi comentariile la reţeta din 10 ianuarie Pe 14 februarie zbor la Milano!

Arpagicul roşu, cumpărat de la o băbuţă prin octombrie, a rezistat eroic într-o cutie de carton, până i-a sosit rândul la pregătit. Îmi pusesem în toamnă în cap să pregătesc dulceaţă de ceapă roşie şi chiar am făcut un borcan de test. Dar când mă plimbam prin piaţă după legume de murat am zărit pe o tarabă minunile acestea mărunte şi mi-am zis că ele trebuie musai să se transforme în delicatesă.

Acum îmi pare rău că nu am cumpărat mai mult dar vine primăvara şi o să mă reaprovizionez.
Dacă nu ştiţi la ce e bună această dulceaţă ei bine ea poate însoţi cu brio diverse tipuri de brânză, foie gras, terine, rillettes, mezeluri crud uscate.

Dacă de obicei nu vă scriu ce unelte şi accesorii sunt necesare la pregătirea unei reţete e cazul să vă scriu că pentru aceasta, în afară de cratiţă cu fund gros sau un difuzor de căldură, lingură de lemn, tel, cuţit bine ascuţit, pisălog, bol de inox, lingură, cântar, aveţi nevoie şi de o… pereche de ochelari de protecţie. ) Eu i-am purtat pe cei de biclă de care mă folosesc mai ales când circul noaptea.

Am căutat pe net diverse reţete dar am ales să mă opresc la aceasta. Mai sunt două pe care vreau să le încerc dar mai am vreme pentru ele.

Aşadar, pentru 3 borcane de 314 ml avem nevoie de:

1600 grame arpagic roşu (curăţat, spălat, scurs)
160 ml ulei măsline
200 g zahăr muscovado (se găseşte la MegaImage)
40 g melasă (dacă nu aveţi puneţi tot muscovado)
240 ml vin roşu (sec)
40 ml oţet balsamic
1 linguriţă şi jumătate sare de mare
2 linguriţă piper negru măcinat
2 ramuri rozmarin

În primul rând dacă nu aţi făcut-o deja, se lasă la înmuiat pentru 30 minute în apă caldă arpagicul. Acest procedeu va ajuta foarte mult la curăţarea acestuia. Pentru asta trebuie să-i mulţumesc dragei de Ana, pentru că ea a citit pe undeva şi mi-a atras atenţia. Se curăţă de coajă, se spală bine şi se lasă la scurs. Arpagicul mai mare se taie în sferturi. Cel mic se lasă întreg. Aici intervine de fapt gustul fiecăruia .

În cratiţa mai sus menţionată se pune uleiul de măsline şi se aşează pe foc mic- mediu. Se încălzeşte şi apoi se adaugă arpagicul. Se amestecă bine de câteva ori până toate cepşoarele au o peliculă de ulei pe ele. Se acoperă şi se lasă la călit uşor. Când virează spre străveziu, se adaugă sarea, piperul şi rămurelele de rozmarin. Se amestecă şi se acoperă.

Se lasă cam 30 minute, timp în care într-un bol se pisează zahărul muscovado (dacă nu este compactat această operaţiune nu este necesară), apoi se toarnă vinul, oţetul balsamic şi melasa. Se amestecă bine şi după scurgerea timpului precizat se adaugă peste arpagic. Se lasă fără capac până începe să fiarbă apoi se lasă focul la minim şi se acoperă. Va fi nevoie de 1 oră şi jumătate, 2, din care jumătate de oră spre final, fără capac pentru a se evapora. Se scot rămurelele de rozmarin. În ultimele minute trebuie să fiţi cu ochii pe ea şi cu mâna pe lingură amestecând pentru că se poate lipi şi afuma.

Se toarnă fierbinte în borcanele spălate bine şi sterilizate în cuptor (150 grade C, 30 minute sunt de ajuns). Se pun capacele, se ţin borcanele câteva minute cu fundul în sus. Se etichetează.

De reţinut este faptul că această dulceaţă va fi desăvârşită după minimum 2- 4 săptămâni de repaus în borcane.

Aşadar, reţeta de faţă a fost adaptată după cea de pe Gourmandine şi pregătită pentru “Lunea- găteşte româneşte!” trebşoară lansată de Alice, căreia îi mulţumim pentru invitaţie.

Ingrediente pentru pregătirea aluatului:

Aproximativ 550 g făină
125 ml apă călduţă
125 ml lapte călduţ
80 g unt nesărat
150 g zahăr tos
1 pliculeţ (7 g) drojdie uscată
1 ou
sare
coajă lămâie

Ingrediente pentru umplutură

300 g brânză dulce de vacă (sau ricotta)
1 pliculeţ zahăr vanilat
1 linguriţă rom brun
1 linguriţă coajă lămâie
10 g griş
25 g făină
2 ouă
100 g stafide
20 g zahăr (sau după gust, nouă nu ne place foarte dulce)

Ingrediente pentru uns:

1 ou
30 ml lapte dulce
miere (după coacere)

Cu o oră înainte de pregătiri, stafidele se lasă la înmuiat în apă.

Se pregăteşte întâi umplutura. Se amestecă brânza dulce cu zahărul, vanilia, romul şi coaja de lămâie. Când acestea sunt încorporate se adaugă ouăle, şi se continuă amestecatul. Se pun stafidele urmate de făină şi griş. Se amestecă până când se obţine o umplutură moale şi pufosă. Se lasă vasul la frigider, acoperit până este gata aluatul.

Se topeşte untul uşor, fără să se ardă şi se lasă la răcorit. Laptele şi apa se încălzesc puţin şi se amestecă. Se adaugă zahărul, oul şi coaja de lămâie. Apoi se pune drojdia uscată în făină şi acest amestec se adaugă peste ingredientele lichide. Spre sfârşit, se adaugă untul topit şi se încorporează.

Şi uite aşa am ajuns la următorul pas: cel în care aluatul se frământă bine până când devine nelipicios. Dacă mai cere făină puneţi puţin câte puţin frământând. Se acoperă vasul cu o cârpă curată şi se lasă la crescut cam o oră.

După acest răstimp, se pune aluatul pe masa de lucru sau planşeta înfăinată bine şi se taie în două (jumătăţi). Prima jumătate se întinde cu mâinile în tava de copt (rotundă, binenţeles). A doua jumătate se împarte în 3, executându-se tot atâte suluri egale ca grosime şi lungime din ele. Se împletesc şi se pun în tavă pe margine.

Se acoperă cu o cârpă curata şi se mai lasă la crescut cam 30 minute. Se încinge cuptorul la 175 grade C. Când a crescut bine se toarnă umplutura la mijloc şi se nivelează uşor. Se unge aluatul cu oul bătut şi amestecat cu lapte. Se bagă la cuptor şi se lasă la copt cam 45- 55 minute.

Când este bine rumenită, se scoate şi se unge uşor cu miere. Poftă bună!

La primirea mailului de la Roxana (Diba) de la Gollin Harris, aproape că mi-a sărit inima din piept. “Ce provocare” mă gândeam, agitându-mă pe scaun. Apoi câteva zile mi-am notat toate ideile care îmi veneau în cap (combinaţii de cărnuri cu diverse sosuri şi garnituri, ciocolata sub diverse forme, sosuri dulci, fructe caramelizate şi tot aşa până m-am liniştit). Era vremea să o şterg în Finlanda la bărbat. Unde am şi dus la bun sfârşit una dintre idei plus două care nu erau pe listă. Cu ajutorul lui binenţeles. E bine uneori să găteşti liniştit fără să ai grija fotografiilor realizate în timpul pregătirilor (kiitos Juha) sau a unor amănunte care îţi scapă pe moment dar ţi le reaminteşte jumătatea (noroc că e şi el pasionat de bucătărie, mare minune dacă nu ajungem la 100 kg fiecare, în curând).

Aşadar, ca să nu mă abat prea mult de la cele ce vor urma, voi prezenta cât pot de clar ce am pregătit pentru acest concurs. Am avut sursă de inspiraţie pentru tipuri de tăieri, tehnici de lucru, modalităţi de manipulare a ciocolatei cartea primită cadou de ziua mea de la Juha.

Până acum există o mulţime de părţi frumoase legate de acest desert. A fost decis după câteva ore de “ciocostorming” cu Juha, realizat împreună cu el şi binenţeles, savurat alături de el în liniştea şi căldura casei în timp ce afară se desfăşura o ninsoare ca-n poveşti.

Ah, să nu uit totuşi: un comentariu aici sau un like la postul de pe pagina de Facebook a Kissthecook şi mă trimiteţi cu un kilometru mai aproape de Milano.

Desertul este compus din 4 părţi şi a fost gândit astfel încât să cuprindă corpolenţa ciocolatei negre, surpriza aromelor în prezenţa ciocolatei cu lapte, textura, culorile şi gusturile câtorva fructe şi nota suavă dată de sirop.

Ingrediente şi mod preparare pentru trufe de ciocolată cu lapte şi smochine

200 grame ciocolată cu lapte de cât mai bună calitate
30 grame unt
30 ml sirop de mentă (făcut în casă)
10 grame miere din flori
2 smochine
cacao pentru îmbracat trufele (cam 2 linguri mari)

Se lasă untul la temperatura camerei până se înmoaie uşor. Ciocolata se taie mărunt şi se lasă deoparte. Cele două smochine se taie în jumătăţi iar miezul se scoate cu o linguriţă. Se toacă uşor.

Într-un vas cu fundul mai gros se pun siropul de mentă, mierea şi miezul smochinelor. Se lasă pe foc mic până se încălzesc (fără să fiarbă). Se ia de pe foc, se lasă la odihnit câteva minute şi apoi se încorporează rând pe rând câte o lingură- două de ciocolată. După acest procedeu, crema ar trebui să fie călâie (cam la 20 grade Celsius).
Se taie untul cubuleţe mici şi apoi se încorporează puţin câte puţin în cremă. Este important să amestecaţi totul uşor pentru a nu avea surprize neplăcute precum schimbarea texturii cremei sau întărirea ei rapidă.

Se pregăteşte o tavă mică (20 cm x 10) sau o casoletă de plastic, mai precis, se tapetează cu hartie de copt. Se toarnă compoziţia de ciocolată, se acoperă cu capac şi se lasă la frigider cel puţin 2 ore sau chiar peste noapte.

După ce s-a răcit şi întărit bine e timpul pentru modelarea trufelor. Care este cât se poate de simplă dar mozolicioasă (ca să zic aşa). Deşi va părea greu de modelat, ciocolata în contact cu pielea (o ciocolată bună ar trebui să înceapă să se topească la temperatura corpului uman) se va înmuia rapid. Puneţi o linguriţă din compoziţie în palme şi modelaţi rapid bile. Apoi transferaţi într-o farfurie întinsă în care aţi cernut un strat de cacao. Le rostogolţi uşor până când un strat de cacao fin le va îmbrăca cu totul. La nevoie mai cerneţi cacao.

Până la asamblare se lasă trufele la rece.

Ingrediente şi mod preparare pentru mousse de ciocolată neagră

100 grame ciocolată neagră (cel puţin 70% cacao)
50 ml lapte dulce 1,5- 3,5% grăsime
1 albuş de ou
2 gălbenuşuri de ou
15 grame zahăr

Ciocolata se taie în bucăţi mai mici şi se topeşte la bain marie sau la cuptorul cu microunde. Dacă alegeţi a doua varianta (cum am procedat eu) e bine să lăsaţi cuptoul la putere mică şi să verificaţi starea ciocolatei cam la fiecare minut. Nu este nevoie să o topiţi pe toată, dacă mai rămân bucăţi întregi se vor topi de la sine. Când este complet topită se lasă la răcorit.

Laptele se pune la încălzit. Nu se fierbe. Apoi se toarnă treptat în vasul cu ciocolată şi se amestecă uşor. Apoi se încorporează cele două gălbenuşuri. La acest moment am obţinut o cremă de ciocolată vâscoasă, corpolentă, lucioasă.

Albuşul de ou se bate tare împreună cu zahărul până formează vârfuri pe tel. Cu ajutorul unei palete sau tel se încorporează cu miscări uşoare în crema de ciocolată. Întâi o treime şi apoi restul cantităţii. Se toarnă în vase mici (ramekinuri) şi se lasă la rece peste 2 ore.

Ingrediente şi modul de preparare al siropului

200 ml apă
75 grame zahăr tos
15 grame zahăr demerara (pentru culoare şi aroma specifică)
2- 3 rămurele de mentă
2- 3 felii de mango
2-3 felii de portocală (cu tot cu coajă) sau 2- 3 fructe de kumquat

Într-un vas cu fund gros se pun apa, zahărul şi se pun la fiert molcom. Când zahărul e dizolvat şi siropul începe să bolborosească, se adaugă menta, zahărul demerara, feliile de mango şi feliile de portocală. Se lasă la foc mic 10 minute, se strecoară siropul şi se mai lasă 5 minute. se ia de pe foc şi se răceşte bine (dacă vă grăbiţi puneţi vasul cu sirop în alt vas în care este apă rece + gheaţă).

Ingrediente şi mode de preparare salată de fructe exotice

Aici cam toate ţin de imaginaţia fiecăruia, dar eu am ţinut neapărat să existe mango (pentru că este dulce- acrişor, uşor crocant şi superb aromat), grepfruit roz pentru gustul acru- amărui şi culoare, nectarine, pentru dulceaţa lor, smochine şi pitaya pentru textura şi aromele specifice.

1 pitaya
1 smochină
1 jumătate de grepfruit mic
1 jumătate de mango

Pentru partea de ornare am încercat mai multe variante (una Juha şi două eu). Important este să echilibraţi bine toate cele patru componente ale desertului astfel încât să simţiţi pe limbă toate aromele din acest preparat.

Pentru formarea mousse-ului de ciocolată neagră puteţi folosi pungă şi capete de ornat sau metoda pe care am aplicat-o eu: cu două linguriţe ţinute puţin în apă caldă treceţi mousse dintr-una într-alta până obţineţi forma dorită (în acest caz cea de ou ceva mai îngust).

Iar am scris o grămadă. Dar sper să vă fie de folos când doriţi să pregătiţi un desert fin şi nebunatic ca cel de faţă. Vă sfătuiesc să nu exageraţi cu mousse-ul când serviţi. este corpolent şi acoperă celelalte componente din desert.

Vă doresc un an cât mai bun şi vă mulţumesc pentru susţinere.

Note: 1. După ce curăţaţi şi tăiaţi fructele în formele dorite e bine ca pe cele mai sensibile (în cazl de faţă, nectarinele) să le daţi cu puţin suc de lămâie pentru a nu se oxida şi schimba culoarea. Cât timp lucraţi cu ele, lasăţi-le pe un prosop de hartie să-şi mai lase din sucuri.
2. Când păstraţi compoziţiile de ciocolată la frigider puneţi neapărat capac altfel acestea vor împrumuta şi alte mirosuri.
3. Dacă vreţi să folosiţi mentă la decor şi pare niţel ofilită, e de ajuns să o ţineţi câteva minute în apă rece şi îţi revine.

Cu vreo două săptămâni înainte de Crăciun, acelaşi Muntişor mă întreba dacă vreau să merg la un Ignat. Cum nu mai fusesem de ceva vreme şi aveam şi-o poftă nebună de… şorici, am acceptat fără să clipesc. Şi când a fost să ne strângem toţi să ne petrecem oleacă lângă mămăligă aburindă, ţuică fiartă şi binenţeles… pomana sacrificatei, am întrebat “lumea” gătitoare de pe Facebook: eu cu ce desert românesc să mă prezint la un aşa eveniment? Şi Lorena (Ignătescu) niciuna, nici două mi-a grăit: “Alivenci”. Cred că şi Miriam a propus ceva similar, însă Lorena mi-a trimis reţeta repejor.

Am făcut într-o tavă mare, fără să ştiu câte grade erau în cuptorul în care am copt (bănuiesc eu un 180 grade C) iar alivanca s-a mâncat pe înserat, acompaniată de vin fiert cu mirodenii.

Dar să vedem componentele:

3 ouă mari
10 linguri zahăr brun (cam 120 grame)
7 linguri unt topit (sau ulei)
250 g mălai (cernut)
250 g griş
100 g făină (cernută)
1 portocală (coajă ne interesează pe noi)
800 g iaurt gras
200 g brânză dulce moale sau ceva similar (eu am folosit Quark)- opţional
200 ml lapte dulce
2 linguri zahăr

2 mere
50 g de unt
50 g zahăr
zeamă de lămâie (nu multă, o lingură- două)

În primul rând se încinge cuptorul. Dacă aveţi norocul meu şi veţi folosi un cuptorul cum era pe vremuri, fără gradaţii, daţi focul la mediu. Un cuptor în trepte carevasăzică, ar trebui reglat pe la 180 grade C.

Se topeşte untul în alb (adică nu uităm de el pe foc să se brunifice). Se bat zdravăn cele 3 ouă cu zahărul brun, apoi se adaugă untul topit.

Se cerne mălaiul şi se toarnă treptat peste ouă, amestecându-se vârtos. La fel se va întâmpla şi cu grişul (mai puţin partea cu cernutul).

Se pune iaurtul treptat şi se amestecă. Apoi şi brânza dulce. Când compoziţia este omogenă se adaugă uşor făina. Se rade coaja de portocală (sau se curăţă de pe fruct şi se toacă mărunt) şi se pune peste aluat (să-i zicem de acum). Se încorporează şi ea.

Se pregăteşte tava pentru copt (adică se unge cu unt şi se presară oleacă de făină), se toarnă compoziţia şi se bagă la cuptor pentru 40- 45 minute (sau până când devine galbenă- aurie la suprafaţă).

Când este aproape coaptă, se pune la fiert laptele dulce cu o lingură- două de zahăr.
Se scoate alivanca din cuptor şi se opăreşte cu laptele fierbinte.

Şi dacă tot nu vă mulţumesc toate chinurile acestea, curăţaţi de coajă şi cotoare cele două mere, tăiaţi-le cuburi şi caramelizaţi-le în unt, zahăr şi suc de lămâie. Adică se încinge untul bine, se aruncă merele şi în timp ce se desăvârşesc sfârâind, se adaugă zahărul şi sucul de lămâie. Se presară fierbinţi peste alivancă.

Se taie prăjitura cuburi şi se sacrifică pe altarul înfometaţilor de dulce. Amin

Notă: atenţie, tava în care am pregătit desertul este destul de mare (30 cm x 22 cm). Pentru tăvi mai mici adaptaţi cantităţile ingredientelor.

Carevasăzică în această lună trebuie să folosim ghimbir. Buuuuuun. Să pregătim prăjiturele (nu torturi, pfiu) de Crăciun cu acel ingredient minune pe care-l iubesc tare mult.

Şi ca să fie treaba treabă am folosit ghimbirul sub trei forme: proaspăt, praf, sirop. Ce a ieşit (şi s-a şi terminat rapid după ce am dus tava cu totul la serviciu), se poate vedea mai departe. Juha a fost cel care mi-a atras atenţia asupra acestei bunăciuni de care aş mânca zilnic dacă nu s-ar aşeza colea pe şale şi prin alte părţi.

Ingrediente (pentru vreo 24- 30 prăjiturele sau o prăjituroaie mai mare):

180 g unt nesărat
96 ml apă
145 ml melasă (eu am combinat melasă din Finlanda şi melasă bio care este ceva mai grosieră)
145 ml miere
125 g zahăr muscovado (se găseşte acum de trei feluri la MegaImage)
300 g făină albă
1 linguriţă praf de copt
1 praf de sare
1,5 linguriţă ghimbir praf
1,5 linguriţă scorţişoară praf (recunosc, eu am avut baton şi l-am măcinat)
0,5 linguriţă ienibahar
0,5 linguriţă cuişoare întregi
2 ouă mari
96 ml lapte dulce
1 lingură cu vârf ghimbir ras mic

În primul rând se porneşte cuptorul şi se lasă la 165 grade C.

Într-o cratiţă destul de adâncă se pun pe rând untul tăiat cuburi, apa, melasa, mierea şi zahărul muscovado. Se pune pe foc mic şi se amestecă cu un tel până se topesc, respectiv dizolvă toate. Se lasă la răcorit.

Se pun în mixer (râşniţă de cafea) ghimbirul praf, scorţişoara, ienibaharul şi cuişoarele şi se macină bine. Se macină cu pauze pentru a da răgaz maşinii să nu-şi defecteze chestiuni importante.

Într-o sită se pun făina, sarea, mirodeniile pisate şi praful de copt şi se cern într-un castron adânc.

Revenind la partea lichidă, când combinaţia de ingrediente este călduţă se adaugă ouăle rând pe rând amestecându-se bine. Apoi se toarnă laptele amestecându-se până la omogenizare. Se toarnă apoi peste ingredientele prăfoase amestecându-se uşor cu un tel până obţinem o compoziţie vâscoasă şi destul de uşor curgătoare (nu vă alarmaţi, e cât se poate de corectă). Apoi se pune cireaşa de pe tort sau mai bine zis ghimbirul ras. Se încorporează şi el.

Acum, dacă vă decideţi să faceţi o prăjitură mare, puneţi hârtie de copt într-o tavă şi băgaţi la copt pentru 45- 60 minute (sau până când prăjitura apasată cu un deget revine înapoi (nu folosiţi metoda scobitoarei, prăjitura trebuie să aibe miezul lipicios la final). Când este gata, se scoate din cuptor şi se lasă la răcorit.

Revenind la tema provocării care ne spune clar să facem prăjiturele, puteţi folosi forme de brioşe obişnuite, cu forme diverse (inimioare, ursuleţi) sau forme de mini savarine (aşa cum am procedat eu).

În acest caz, coptul nu trebuie să dureze mai mult de 15- 20 minute.

Le puteţi servi cu sos de ciocolată, sirop simplu de zahăr, royal icing.

Eu le-am stropit din belşug cu siropul rămas de când am confiat o rădăcină sănătoase de ghimbir. Cât am aranjat 2-3 poze să mă laud cu ele pe Facebook am halit vreo 3 fără nicio urmă de remuşcare. Sunt excelente (ceea ce vă doresc şi vouă).