Arhiva categoriei ‘Salate’

Salata de ouă de după Paște

Din copilărie știu că după sărbătoarea Paștelui urmează rețetele în care trebuie să folosim surplusul de ouă. Bunica roșea peste 100 bucăți pe care le împărțea în familie. Mama a înroșit și ea vreo 40 și cum copiii s-au bătut și ciocnit la greu fără să poată mânca tot ce au învins, am luat acasă vreo 6-7 bucăți cu gândul să fac munavoi și salată de ouă.

Fiecare cu ale lui așa că: în loc de suc de lămâie puteți pune oțet de mere/vin, oțet balsamic.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Salată din kale, mozzarella și rodie

salata de kale si mozarella-12De când există grădina de la Domnești m-am tot luptat să-mi fac timp liber să ajung pe acolo și s-o ajut pe mama s-o întrețină. De vreo două luni am început să plantez și de capul meu plante care nu prea se găsesc prin piețe.

Partea bună cu o astfel de grădină este că știi exact cum cresc ingredientele pentru viitoarea ta hrană. Și în cazul nostru cresc cu pământ, soare, mraniță, apă, dragoste.

La acest moment mai avem vinete, ardei, gogoșari, kale de două feluri (Red Russian și Black Tuscany), varză de Bruxelles albă și roșie, broccoli violet, Pak Choi, gulii albe și violet, sfeclă de două feluri.

Kale este o varză din grupul celor care nu formează căpățână, are frunze mari, crocante, cu gust de varză ceva mai brut decât cel al verzei normale. Momentan, este o legumă în vogă și pe la străini se prepară cipsuri de kale cu ulei de măsline și sare.

Ce am constatat în urma cultivării ei: că nu este complicat de crescut și de înghijit, că are frunze mari ce pot fi recoltate săptămânal (de la 10 plante am cules ultima dată cam 30 frunze), că după recoltare frunzele se păstrează perfect dacă sunt înfâșate în ziare umede și puse cu tulpinile în apă. Că Natalia iubește cozile de kale și le ronțăie ca un iepuraș (așa cum face de altfel și cu păstăile de mazăre dulce).

Citeşte mai departe »

Guacamole – dip mexican cu avocado

Guacamole este alături de salsa printre cele mai celebre dip-uri sud-americane. La noi nici macar nu exista cuvântul cu care să traducem acest tip de sos care să se mănânce în acest mod, ar semăna cu fondue-ul franţuzesc cu marea excepţie că fondue-ul este mai mereu procesat termic şi în final un sos “topit” :). Avocadoul m-a fascinat de când l-am gustat prima oară, mi se pare că nu seamănă cu nimic altceva iar guacamole-ului pe care îl prepar i-a evoluat gustul pe măsură ce m-am convins de importanţa fiecărui ingredient.

Am făcut în alte dăţi guacamole în care am înlocuit coriandrul, atât de rar găsit pe la noi, cu pătrunjel, lime-ul cu lămâie normală şi ceapa roşie cu ceapă verde sau albă, dar până la urmă varianta originală îmi pare de departe cea mai bună. Mai ales coriandrul consider că nu poate fi înlocuit cu pătrunjel, cele două doar arată asemănător, gustul este complet diferit.

Citeşte mai departe »

Friptură de ficat de vită cu salată de rucola

Asta e una din rețetele cum nu-s multe pe site-ul nostru, dar simt din ce în ce mai justificate cererile repetate ale cititorilor să aratăm și rețete care nu necesită ingrediente pentru care trebuie să mergi până la capătul pământului sau procedee care să te obige să stai cu orele în bucătărie.

Personal sunt un mare fan al ficatului de vită de pe vremea când mama a fost sfătuită de doctori să-l mănânce cât mai des pentru a rezolva o carență de B-uri. Și după ce am experimentat nenumăratele greșeli de preparare a ficatului făcute de cantinele din Pipera care-mi asigură masa de prânz, am zis ca poate de fapt lumea nu știe cum să facă ficatul să fie suculent și bun.

Citeşte mai departe »

Avocado cu salsa de roşii

Ehei, dragii mei, am revenit după mica vacanţă pe care ne-am luat-o cu ocazia sărbătorilor. Reţete aveam destule în pending, dar am preferat să ne retragem care pe unde ne simţeam mai în largul nostru şi să ne relaxăm puţin. Suntem sigure că înţelegeţi şi nu e cazul să ne cerem scuze mai mult.

Revenind la reţetele noastre, pentru acest moment al existenţei, după un Crăciun plin de preparate tradiţionale şi un Revelion pe măsură, ar cam fi cazul să ne detoxifiem puţin şi să lăsăm cărnurile deoparte pentru câteva zile măcar. Reţeta pe care v-o prezint este uşor de făcut şi este un foarte delicios, aspectos şi sănătos aperitiv.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Chinezească
Reţete cu carne
Salate

2 Decembrie 2010
3 Comentarii

Salată de vită cu ciuperci

Încheiem săptămâna dedicată mâncării chinezeşti cu o salată din carne de vită, ciuperci şi alte bunătăţi.
Poate vă va părea puţin cam complicată dar nu este chiar aşa.

Vă recomand ca atunci când o asezonaţi, să insistaţi şi pe condimente ceva mai puternice la gust, altfel, ea salata în sine va fi destul de simplă la gust.

Reţeta este luată şi adaptată din cartea 500 chinese recipes.

Citeşte mai departe »

Hummus – celebrul aperitiv arăbesc

Hummus - celebrul aperitiv arăbescCu ocazia serei arăbeşti pe care m-au convins Rux şi frate-miu să o fac, mi-am zis că trebuie sa fac şi hummus ca să completeze seria de pe site. Până atunci îl mâncasem doar pe la restaurantele libaneze din Bucureşti şi îmi plăcea tare. A mers de minune cu salatele (tabouleh şi fattoush) şi lângă un pahar rece de ayran cu mentă şi usturoi, de data asta făcut cu lapte de oaie şi bivoliţă.

Provocarea a fost să o fac şi pe Cătă să mănânce, fiind dintre chestiuţele despre care mă anunţase că nu-i plac.

Citeşte mai departe »

Fattoush – salata “cu toate legumele” din Liban

Fattoush seamănă desul de mult cu salatele pe care le fac mamele noastre vara, în care adună toate legumele proaspete şi suculente din grădină. Dar seamănă mai mult la aspect, căci este mai aromata şi răcoritoare. Ştim că Libanul şi zonele arabe sunt ceva mai călduroase, aşa că trebuie să fie.

După ce am făcut prima rundă de mâncăruri arăbeşti, frate-miu m-a tot bătut la cap cu tabouleh-ul şi mai că nu m-a anunţat că trebuie să-i fac. La puţin timp am pus reţeta de mutabbal pe site şi Rux mi-a spus că există o variantă cu suc de rodii de care îi e tare dor (o să aduc completările necesare în articolul original ca să ştiţi cum să o faceţi si pe asta). Cu ajutorul celor două pretexte am mai făcut o seara arăbească, în care pe lângă mutabbal cu suc de rodii, tabouleh, ayran am mai pregătit fattoush, warak enab, humus şi un nişte prăjiturele pe numele lor namoura (nu vă faceţi griji, încet, încet reţetele vor apărea pe aici toate).

Citeşte mai departe »

Mutabbal – o salată de vinete arăbească


Despre mutabbal ştiam din restaurantele cu specific libanez ca fiind o salată de vinete preparată în stil arăbesc. Mereu mi-am imaginat-o ca fiind greu de preparat, până când am dat de reţeta de pe site-ul lui Florin de la Crazy Mother Cooker căruia ţin să-i mulţumesc pe această cale. Se serveşte cu succes alături de o salată libaneză tabouleh, o lipie arăbească şi un pahar de ayran proaspăt.

Pentru pasionaţii de preparate orientale, am o veste bună. În urma plimbării la Dublin, am adunat multe condimente şi ingrediente specifice, deci voi recidiva cu reţete. Pentru mutabbal aveţi nevoie de pastă de susan (tahini), pe care o puteţi găsi în băcăniile arăbeşti de la noi sau în supermarketuri (în Mega Image am văzut), şi de sumac, pe acesta doar în băcăniile arăbeşti l-am văzut.

Citeşte mai departe »