Arhiva categoriei ‘Reţete dietetice’

Salată de vară-toamnă cu brânză de capră și nuci prăjite în unt

Tot cu ocazia ultimei vizite la Vammala s-a născut și această salată. Are în ea toată bucuria și culorile și vitaminele pe care le pot dezvolta niște legume cultivate în zona de sud-vest a Finlandei. Și mai are dragostea și mângâierile și vorbele blânde ale Leenei, cea care se ocupă de grădina din buza pădurii.

Pe parcursul anilor, sezoanelor și vizitelor mele la casa socrilor am găsit în grădină următoarele: mazăre verde, salată de câteva feluri, cartofi de câteva feluri, inclusiv Vitelotte, tomate, dovlecei cu coajă verde închis, ridichi de iarnă, sfeclă roșie și galbenă, rubarbă, kale de câteva feluri, rutabaga, cucamelon, ceapă, gulii, floarea-soarelui, orz, secară (ultimele două pe câmp).

Pădurea oferă și ea niște bijuterii extraordinare- ciuperci de câteva feluri din care amintesc: gălbiori, hribi, trâmbița morților (piticilor), trompeta căprioarei, zbârciog gras (comestibil numai după tratament termic, înțeleg că sunt foarte delicioși), fructe de toate felurile: fragi, zmeură, coacăze roșii, agrișe, coacăze negre, merișoare mici, mari, merișoare de mlaștină, afine și afine de mlaștină, cloudberries, mere sălbatice.

În același timp, în Vammala există conceptul de troc. Leena face pâine, plăcinte, murături, gemuri, dacă merge cu ele prin vecini poate primi în schimb fructe, legume, carne de vânat (zona e împânzită de căpriori, musoni pentru care există sezon de vânătoare strict), fructe de pădure și ciuperci (dacă în zona lor nu se găsesc așa multe la un moment dat sau nu pot pur și simplu culege.

Citeşte mai departe »

Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Scoici Saint Jaques cu morcovi în două feluri (P)

saint jaques si morcovi mici-26Acum două săptămâni am primit o provocare de la Mazi dar nu mi-a stat mintea la ea până ieri când, în sfârșit, am pregătit și răspuns.

Voiam de ceva vreme să pregătesc niște scoici Saint Jaques simple, în unt, cu sare, piper. Treaba e că până acum mulți ani n-aș fi pus gura pe fructe de mare. Între timp, datorită mai ales sortimentelor de sushi, am început să mă orientez ușurel către caracatiță, sepie (calamar), scoici Saint Jaques. Încă nu reușesc să introduc în dieta mea midii, creveți și alte “insecte” de apă sărată sau dulce.

Stau acum și-mi storc mintea și nu-mi dau seama când am mâncat prima dată astfel de scoici. Să fi fost chiar la Milano? În aceeași zi am mâncat și-un calamar perfect gătit. Și mă miram cum de pot. Ce mâncasem până atunci (cu mici excepții) avea gust de apă de mare stătută și textură de cauciuc. Deci secretul stă în cum sunt gătite și binențeles, cât de proaspete sunt (roadele mării).

Inspirându-mă de la Zen can cook am decis să asortez scoicile cu un piure de morcovi și morcovi baby caramelizați. S-au cuplat minunat, încă am rămas cu gândul la cina de aseară.

Mai am de lucrat încă la pregătirea scoicilor ca să îmi iasă perfect însă nu știu dacă o voi face prea curând.

Citeşte mai departe »

Supă clară de tomate (roșii)

supa clara de tomate (74 of 91)_aeUnii îi spun consommé de tomate, alții îi spun esență de tomate. Dar pentru noi, muritorii de rând :D, o s-o numesc supă clară.

Mărturisesc că mi-am dorit să reproduc această supă de când am găsit o carte scoasă de cei de la SAS. Aveau ei acolo rețete de preparate pe care le servesc celor de la clasa Business. Diferența dintre rețeta pe care o voi publica azi și cea din cartea SAS este că chef-ul lor folosește doar roșii proaspete, zahăr și sare. Însă metoda de obținere este similară.

Revenind la Raymond Blanc, acest minunat chef francez, plin de căldură, umor și sfaturi bune, pe care-l iubesc pentru emisiunile lui hipnotizante și accentul superb. Este de ajuns să căutați seria cu el, scoasă de BBC (Kitchen Secrets) ca să înțelegeți despre ce vorbesc.

Motivul pentru care am revenit la viață din aceste călduri sufocante și motivul pentru care am dat o cheie blogului (ca să-l scot din amorțeală) este că m-am hotărât să particip la campania #horecaXperience, inițiată de Centrul de training Horeca School în parteneriat cu Gourmet Connection și Desertonline.ro.

Iar ieri, în timp că făceam saună în bucătărie pregătind desertul (care și el va face parte din campanie), mă gândeam că mi-ar prinde bine niște cursuri, dar mai ales niște practică într-o bucătărie adevărată. Am nevoie de disciplină. Mare. De cineva care-mi să explice ordinea operațiunilor într-o bucătarie, când gătești o anume rețetă (care implică nu una ci mai multe tehnici). Am nevoie de cineva care să-mi explice acele tehnici pe care le-am citit și răscitit în cărți de bucate, dar pe care nu le nimeresc tot timpul.
Am prins gustul practicii de când am făcut facultatea de Horticultură. Pentru că este una să citești cum altoiești un măr și alta s-o faci. Altoirea nu înseamnă să înfigi un altoi în portaltoi și să aștepți o minune. Înseamnă să știi cât de ascuțit trebuie să fie briceagul, cum să-l ascuți, înseamnă să lucrezi curat, să ai precizie aproape chirurgicală, să știi să legi altoiul de portaltoi fără să-l sufoci. Să știi să cureți după ce-ți termini treaba. Să știi să lucrezi eficient ca să nu provoci mai multe daune și să consumi mai multe resurse decât necesare pentru a obține rezultatul dorit.

Cam asta îmi doresc eu de la un curs de bucătăr/cofetar.

Citeşte mai departe »

Salată de kaki și avocado

salata akaki-31În această dimineață am decis ca din când în când să pun câte o rețetă din cele pe care le pregătesc în meniurile mele (de foodcoaching).

La micul dejun merg de obicei pe porridge (voi scrie la un moment dat un post despre tipurile de terci (porridge) pe care le pregătesc), iaurt, smoothies-uri cu kefir, fructe și semințe de tot felul. Sunt combinate în fel și chip pentru mai multă diversitate și, de obicei, din mai multe grupe de nutrienți, pentru că, se știe, micul dejun este cea mai importantă masă a zilei.

Deunăzi văzusem o salată de kaki la Monica (Foodiefamily) pe facebook și am poftim la acest fruct. Mi-am cumpărat câteva și le voi încerca în diverse combinații.

Cea de azi, o puteți citi mai jos. Rețeta ia maxim 10 minute, necesită și puțin foc dar nu este obligatoriu.

Citeşte mai departe »

Salată din kale, mozzarella și rodie

salata de kale si mozarella-12De când există grădina de la Domnești m-am tot luptat să-mi fac timp liber să ajung pe acolo și s-o ajut pe mama s-o întrețină. De vreo două luni am început să plantez și de capul meu plante care nu prea se găsesc prin piețe.

Partea bună cu o astfel de grădină este că știi exact cum cresc ingredientele pentru viitoarea ta hrană. Și în cazul nostru cresc cu pământ, soare, mraniță, apă, dragoste.

La acest moment mai avem vinete, ardei, gogoșari, kale de două feluri (Red Russian și Black Tuscany), varză de Bruxelles albă și roșie, broccoli violet, Pak Choi, gulii albe și violet, sfeclă de două feluri.

Kale este o varză din grupul celor care nu formează căpățână, are frunze mari, crocante, cu gust de varză ceva mai brut decât cel al verzei normale. Momentan, este o legumă în vogă și pe la străini se prepară cipsuri de kale cu ulei de măsline și sare.

Ce am constatat în urma cultivării ei: că nu este complicat de crescut și de înghijit, că are frunze mari ce pot fi recoltate săptămânal (de la 10 plante am cules ultima dată cam 30 frunze), că după recoltare frunzele se păstrează perfect dacă sunt înfâșate în ziare umede și puse cu tulpinile în apă. Că Natalia iubește cozile de kale și le ronțăie ca un iepuraș (așa cum face de altfel și cu păstăile de mazăre dulce).

Citeşte mai departe »

Ruladă cu cacao și căpșune (fără gluten)

JUH_0058Şi cum stătea pofticiosul de Juha şi visa la o prăjitură de înfulecat savurat singur, i-a venit în minte reţeta de faţă.

Care este destul de simplă şi mai ales (constatând după rapiditatea cu care a mâncat) gustoasă.

Şi dacă ingredientele cumpărate sunt studiate atent (citit etichetele în prealabil), lipsită sau cu o cantitate mică de gluten- deci bună pentru cei cu intoleranţă la respectiva proteină.

Citeşte mai departe »

Andive coapte la aburi. Ou ochi în apă (oeuf poché). Bonus: unt aromat cu ierburi şi citrice.

Andive coapte la aburi si ou poche-58DTDin ciclul 3 în 1 astăzi vă voi prezenta o reţetă simplă de andive coapte la abur, cum se face oul ochi în apă şi cum se face minunatul unt aromat (cu diverse).

Pentru coacerea la abur a legumelor aveţi nevoie de (în funcţie de dotări): coş de copt la aburi- fie el din bambus fie el din metal sau o oală cu apă strecurată în cuptorul încins sau chiar un cuptor cu funcţie de copt cu aburi (Combisteam de la Electrolux).

Dacă aveţi una dintre cele trei posibilităţi sau alta (adaptabilă la bucătăria voastră) puteţi trece liniştiţi la treabă.

Citeşte mai departe »

Supă cremă de gulii și verdețuri

Mi-era poftă de gulii acum câteva zile, așa că mi-am luat câteva de la supermarket. Pe drum mi-am amintit de o supă excelentă și răcoritoare pe care o mâncam cu ani în urmă de la doamna Ema 🙂

Doamna Ema nu găteşte numai foarte bine ci şi atent, curat, devreme acasă. Carevasăzică, dacă era vreo zi când ajungeam târziu de la muncă şi nu mai aveam timp de gătit, găseam mâncare caldă şi sănătoasă pe masă.

Reţeta de faţă nu este reţeta ei de ciorbă de gulii ci una de supă cremă culeasă de pe la finlandezi şi dreasă ca la români 🙂

Citeşte mai departe »