Arhiva categoriei ‘Reţete cu legume’

Tagliatelle cu sos de gorgonzola şi spanac

Cred că reţeta asta poate concura cu succes la titlul “cea mai uşor de făcut reţetă de le KissTheCook”, dar, cu toate că mulţi poate o ştiţi, m-am gândit că merită atenţia fie şi doar pentru puţinii care nu ştiu de combinaţia asta. Eu v-am mai zis, am fost un copil mofturos nevoie mare şi nici în ziua de azi nu m-am împăcat de tot cu spanacul. Să nu văd terci d’ăla. Am zis!

Ei bine, reţeta noastră are spanac şi mie îmi place la nebunie şi, mai mult decât atât, a mâncat până şi frate-miu, care e un mofturos de vreo două ori mai mare decât mine. Așa că nu treceți peste ea chiar dacă nu sunteți cei mai mari fani ai frunzelor verzi, s-ar putea sa vă surprindă plăcut și să vă îndrăgostiți iremediabil, așa ca mine.

Citeşte mai departe »

Tocană marocană de miel cu caise şi cous-cous cu fructe confiate

V-am spus că sunt un mare fan al cărnii de miel? V-am spus și v-o mai spun o dată. Mâncarea marocană îmi face și ea cu ochiul de ceva vreme lungă, dar până acum m-am tot amăgit ba că n-am oală de-a lor specifică tajine ba că nu am mixuri de condimente specifice sau câte vreun ingredient exotic.

Până la urmă mi-am luat inima în dinți și am zis că trebuie să încerc și chiar s-o fac într-o variantă mai simplă, ca să puteți să încercați și voi, căci dacă nu, nu v-aș mai povesti. Ce a ieșit vedeți mai jos, și vă asigur că gustul a fost de-a dreptul minunat și abia aștept să fac iar.

Citeşte mai departe »

Guacamole – dip mexican cu avocado

Guacamole este alături de salsa printre cele mai celebre dip-uri sud-americane. La noi nici macar nu exista cuvântul cu care să traducem acest tip de sos care să se mănânce în acest mod, ar semăna cu fondue-ul franţuzesc cu marea excepţie că fondue-ul este mai mereu procesat termic şi în final un sos “topit” :) . Avocadoul m-a fascinat de când l-am gustat prima oară, mi se pare că nu seamănă cu nimic altceva iar guacamole-ului pe care îl prepar i-a evoluat gustul pe măsură ce m-am convins de importanţa fiecărui ingredient.

Am făcut în alte dăţi guacamole în care am înlocuit coriandrul, atât de rar găsit pe la noi, cu pătrunjel, lime-ul cu lămâie normală şi ceapa roşie cu ceapă verde sau albă, dar până la urmă varianta originală îmi pare de departe cea mai bună. Mai ales coriandrul consider că nu poate fi înlocuit cu pătrunjel, cele două doar arată asemănător, gustul este complet diferit.

Citeşte mai departe »

Friptură de ficat de vită cu salată de rucola

Asta e una din rețetele cum nu-s multe pe site-ul nostru, dar simt din ce în ce mai justificate cererile repetate ale cititorilor să aratăm și rețete care nu necesită ingrediente pentru care trebuie să mergi până la capătul pământului sau procedee care să te obige să stai cu orele în bucătărie.

Personal sunt un mare fan al ficatului de vită de pe vremea când mama a fost sfătuită de doctori să-l mănânce cât mai des pentru a rezolva o carență de B-uri. Și după ce am experimentat nenumăratele greșeli de preparare a ficatului făcute de cantinele din Pipera care-mi asigură masa de prânz, am zis ca poate de fapt lumea nu știe cum să facă ficatul să fie suculent și bun.

Citeşte mai departe »

Souvlaki cu salată de bulgur

Într-o frumoasă zi de săptămâna trecută, eram la serviciu și aveam așa o poftă să mănânc niște carne de miel că mă perpeleam de pe-o parte pe alta neștiind ce să fac. Salvarea a venit când mi-a spus Radu că au spată de miel / berbecuț în Real. Nu mi-am pus eu speranțe prea mari că ar fi tranșată și curățată de grasime și zgârciuri chiar cum trebuie, așa că m-am înarmat cu răbdare. Dar, până la urmă s-a dovedit o bucată chiar respectabilă și combinată cu ideile minunate dintr-o carte de bucate cu rețete mediteraneene pe care o aveam deja în bibleotecă a ieșit o bunătate de souvlaki. Lângă a mers de minune o salată acrișoară de bulgur, ca să nu ieșim din specific.

Despre souvlaki vă spun doar că e un preparat specific Greciei și că tradițional se face cu carne de miel. Doar în variantele mai low-cost sau cele pentru turiști se face cu porc sau pui. Carnea de miel trebuie frăgezită în prealabil într-o marinadă aromată, așa că luați-vă timpul necesar pentru asta.

Citeşte mai departe »

Minestrone – o supă italiană cu toate legumele

Supa minestrone, despre care vă voi povesti acum, este probabil cea mai populară supă tradiţională din casele din Italia. Pe cât de simplu de făcut, pe atât de variată de la casă la casă şi de la lună la lună, bineînţeles în funcţie de ce se găseşte proaspăt.

În esenţă este o supă de legume în care constantele sunt legumele uscate din păstăi (fasole sau linte sau ambele :) ), ceapa, tijele de ţelină, morcovul, roşiile. De regulă, sunt adăugaţi şi dovlecei verzi zucchini şi orez sau paste şi se serveşte cu parmezan ras. La final rezultatul este o supă densă, foarte consistentă, gustoasă şi mai ales sănătoasă.

Citeşte mai departe »

Cod cu sos de piper şi garnitură de orez basmati

Nu-i aşa că v-a fost dor de mine? Că ştiu că mie mi-a fost de voi. S-au petrecut schimbări majore în ultima perioadă, ăsta fiind şi motivul absenţei mele. Dar, cum orice lucru rau are un sfârşit şi al acestui fapt i-a venit, sperăm că toate schimbările se vor dovedi pozitive şi mergem ma departe.

Şi, cum ne-am ghiftuit bine de Paşte, cred că ne-ar prinde bine tuturor să revenim la ceva mai uşor şi sănătos. De exemplu, putem să încercăm un peşte cu un sos aromat de piper verde murat şi cu o garnitură de orez basmati, care garnitură, veţi vedea, e oricum numai banală nu.

Citeşte mai departe »

Tocană Kareliană (Karjalanpaisti)

Unele dintre posturile viitoare (incluzându-l pe cel de astăzi) îl vor avea ca invitat pe Juha, jumătatea-mi bună. Care găteşte bine, găteşte cu calm şi răbdare după reţete finlandeze, ruseşti şi de prin alte locuri. Eu voi avea doar rol de fotograf/ traducător al reţetelor.

Karelia este partea de sud-est a Finlandei şi locul în care s-au născut unele dintre cele mai apreciate feluri de mâncare finlandeze. Tocana kareliană era pregătită pe la începuturile ei la mesele festive, iar după ce carnea de porc şi vită au devenit mai uşor de procurat, a devenit una dintre mâncărurile gătite în mod frecvent.
Poate fi pregătită cu carne de porc, vită, miel, separat sau împreună.

Secretul unei bune tocane este timpul. Mai bine zis perioada de timp cât este ţinută la cuptor şi de care depinde la final frăgezimea cărnii. Uneori, se pregăteşte dimineaţa apoi se lasă la temperatură mică în cuptor pe timpul zilei, iar seara la întoarcerea de la lucru tocana este gata.

De obicei, garnitura este formată din piure de cartofi. O bucată de pâine de secară proaspătă şi un pahar două de bere merg de minune alături.

Citeşte mai departe »

Supă finlandeză de hribi (Herkkutattikeitto)

Am mâncat multe supe cu ciuperci în viaţa mea, dar mi-au plăcut foarte mult două: o supă de hribi şi gălbiori în pâine, făcută la Cinciş, Hunedoara din care am mâncat zi de zi câte două porţii şi supa de faţă.

Am primit în dar de la prietenele mele Marika şi Johanna (ajutate în a alege şi de Juha, prietenul meu), o carte cu reţete tradiţionale finlandeze. Şi anume, The Food & Cooking of Finland, scrisă de Anja Hill.

Hribii (herkkutatti), ingredientul principal al acestei supei, cresc mai ales în sudul şi în partea centrală a Finlandei şi sunt folosiţi în diferite preparate culinare.

Eu am adăugat şi câteva champignoane (Agaricus bisporus) pentru că era cam târziu să ies să cumpăr hribi în plus, iar Juha mi-a spus că supa iese excelentă şi cu gălbiori.

Citeşte mai departe »

Quiche cu pastramă de vită, legume şi brânză

Quiche lorraine. Am tot auzit şi citit despre el.
Şi, pentru că într-o zi aveam chef să mănânc ceva mai deosebit la birou, altceva decât obişnuitele-mi combinaţii de friptură la grătar/ cuptor, legume şi salate, mi-au picat ochii pe o reţetă de quiche. V-am mai spus că am primit două cărţi de bucate de la prietenul meu Ludo din Franţa. Într-una dintre ele, numită “Les basique de la cuisine française“, am găsit reţeta de Quiche lorraine. Aceasta este destul de simplă, iar umplutura constă doar în bucăţele de şuncă de porc afumată.

Am urmat reţeta întocmai, schimbând umplutura după propriile-mi gusturi şi cele ale Ioanei (care a fost co-mâncătoarea quiche-ului).

Citeşte mai departe »