Arhiva categoriei ‘Reţete cu legume’

Fricassée cu ciuperci de pădure

Din ciclul “iar am pus prea mult pătrunjel”, vă prezint această simplă rețetă plină de ciuperci și bunăvoie (are cidru în ea, merge și cu vin).

Treaba asta am văzut-o prima dată într-un video făcut de Raymond Blanc acum ceva ani (omul are o serie întreagă de rețete video care mai de care mai (ne)bune).
E toamnă și pădurile ar trebui să abunde (încă) de ciuperci. Încă mai e sezon de gălbiori, gălbiori de toamnă și hribi aici în nord iar mai spre sud se găsesc încă hribi, bureți lăptoși și rusule. În altă ordine de idei, merge și cu ciuperci uscate și rehidratate. Dar atenție! Unele ciuperci de pădure/câmp nu trebuie consumate cu alcool (de altfel, alcoolul nu trebuie consumat până în următoarele 48 ore de la consumarea ciupercilor). Cea mai cunoscută de acest tip este Popenchi, burete de cerneală (Coprinopsis atramentaria).

Revenind la rețetă. De obicei, fricasée-urile au printre ingrediente pui, porc, vită, ba chiar și iepure și smântână dulce. Nu e cazul aici. Rețeta este vegană, în cel mai “rău” caz se poate adăuga niște bacon afumat pentru un plus de savoare 😛

Citeşte mai departe »

Ravioli cu gălbiori și sos cu brânză albastră

De vreo 2 luni e plin sezon de gălbiori pe-aci. Și de hribi, dacă ai noroc să găsești. Și Rusulla dacă ai ochi de ciupercar să știi să le recunoști pe cele bune.
Ca un om safe ce este, Juha preferă să culeagă doar ciupercile care îi plac și pe care le știe foarte bine: gălbiori, hribi și trompeta căprioarei (apar în vreo lună jumate-două). Ghebe nu prea sunt pe aici, prin zona Sastamalla, deci nu am găsit.

Săptămâna trecută ne-am întors acasă cu o găleată de 10 litri plină de gălbiori și tot gândindu-mă ce să fac cu ei mi l-am imaginat pe Bubba din Forest Gump înșirând 1 milion de rețete cu creveți. Cam așa înșiram eu rețete cu ciuperci. În final am uscat o parte din ei înșirați pe ață în boxa de la subsol, am pregătit sandwichuri, ravioli, alt fel de paste, fricassée, chiftele. Urmează să murez o parte și să mai usuc din ei.

Azi public rețeta de ravioli pentru că e simplă. Doar că aveți nevoie de ceva răbdare și timp pentru a face aluatul de paste. Se poate face și manual, fără mașină. Eu am noroc cu o Titania pe care am pus-o pentru prima dată la treabă. Mi-a luat nițel să mă prind ce e cu ea dar apoi a mers ca unsă. Am învățat și o șmecherie de la Andie și o puteți vedea în acest video (foaia se unește la un moment dat și se trece prin mașină mai ușor).

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Cum să pregătești legume la aburi pentru bebeluș

În primul rând, vă scriu că nu am inventat eu apa caldă și, ca de obicei, descriu propria experiență. Nu vor fi multe posturi despre bebeluși pe kissthecook, însă acesta mi se pare important. De azi am început să-i dăm lui Erik și alte mâncăruri decât lapte. Mă rog, i-am testat gusturile și pe la 5 luni să vedem ce reacții are, dar nu i-am dat să mănânce serios.

Pediatra lui ne-a sfătuit să începem întâi cu legume, apoi fructe și mai spre final, cereale, pui, grăsimi (ulei de măsline). Cum ne-am ghidat foarte mult după cele scrise și sfătuite de Ministerul Sănătății din Finlanda, o să îi introducem și cereale cât de curând, iar fructele și legumele le vom da intercalat. Acum, n-o să scriu regulile de hrănit, fiecare copil este altfel, cu preferințele și alergiile (dacă există) lui.

Al nostru se stâmbă cu brio la banane și morcovi, dar mănâncă fericit (și cu tot corpul și camera) avocado și afine.

Așa, revenind la ceea ce voiam să scriu astăzi: voi prezenta 3 modalități de a fierbe/coace legume la aburi. Prefer această metodă decât fiertul efectiv care distruge anumite componente ale ingredientelor.

Citeşte mai departe »

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Salată de vară-toamnă cu brânză de capră și nuci prăjite în unt

Tot cu ocazia ultimei vizite la Vammala s-a născut și această salată. Are în ea toată bucuria și culorile și vitaminele pe care le pot dezvolta niște legume cultivate în zona de sud-vest a Finlandei. Și mai are dragostea și mângâierile și vorbele blânde ale Leenei, cea care se ocupă de grădina din buza pădurii.

Pe parcursul anilor, sezoanelor și vizitelor mele la casa socrilor am găsit în grădină următoarele: mazăre verde, salată de câteva feluri, cartofi de câteva feluri, inclusiv Vitelotte, tomate, dovlecei cu coajă verde închis, ridichi de iarnă, sfeclă roșie și galbenă, rubarbă, kale de câteva feluri, rutabaga, cucamelon, ceapă, gulii, floarea-soarelui, orz, secară (ultimele două pe câmp).

Pădurea oferă și ea niște bijuterii extraordinare- ciuperci de câteva feluri din care amintesc: gălbiori, hribi, trâmbița morților (piticilor), trompeta căprioarei, zbârciog gras (comestibil numai după tratament termic, înțeleg că sunt foarte delicioși), fructe de toate felurile: fragi, zmeură, coacăze roșii, agrișe, coacăze negre, merișoare mici, mari, merișoare de mlaștină, afine și afine de mlaștină, cloudberries, mere sălbatice.

În același timp, în Vammala există conceptul de troc. Leena face pâine, plăcinte, murături, gemuri, dacă merge cu ele prin vecini poate primi în schimb fructe, legume, carne de vânat (zona e împânzită de căpriori, musoni pentru care există sezon de vânătoare strict), fructe de pădure și ciuperci (dacă în zona lor nu se găsesc așa multe la un moment dat sau nu pot pur și simplu culege.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Vinete albe crocante (o rețetă de la restaurantul Morning Glory din Vietnam)

vinete albe crocante (50 of 56)-Exposure2Ați fost vreodată puși în fața unor ingrediente atât de frumoase încât v-a fost milă să le gătiți? Că asta am pățit eu ieri când am primit comanda de la Ecoshopping.ro. Nu că-i laud eu mai mereu dar nu știu ce fac frații aceștia doi (cei care au înființat serele și magazinul) dar au întotdeauna legume frumoase și gustoase. Și cele mai bune căpșuni de pe piață. Pe cuvânt de mâncăcioasă.

Ei nu știu că o să-i pomenesc în acest articol dar știu că doresc să le fac o vizită împreună cu Andie în aventura ei de a găsi și vizita cât mai mulți producători locali.

Revenind la vinete. Am primit ieri comanda făcută cu 2 zile în urmă, aveam în pungă 3 kg de vinete (unele albe și unele Rosa Bianca). Rosa Bianca am avut și noi în solar acum vreo doi ani și mi s-au părut cele mai gustoase vinete. Dulcege, fără iz amărui sau iute, fără semințe multe, ce mai, un vis. Așa că în momentul în care am văzut câteva poze pe pagina de Facebook a fraților Corbu, am și comandat. Am primit și albe, că vin la pachet.

Citeşte mai departe »

Supă de morcovi pe repede înainte

Supa de morcovi (18 of 19)Știu că mai așteptați niște rețete de înghețată (și am vreo 3 în pending) dar azi am deschis frigiderul și l-am întrebat: “Nenică, ce să mai gătesc? Ce să mai gătesc fără să leșin de cald în bucătărie?” Binențeles că a făcut pe tăcutul cu mine, ca orice frigider ce muncește să țină chestiile reci pe caniculă. Dar m-am uitat în compartimentul de legume și am găsit acolo ceapă roșie, morcovi și-un pak choy tristuț și cu melci prin el. Melci pentru că a venit din solar de la Ecoshopping.

Așa că supa de morcovi a fost, pe repede înainte.

Citeşte mai departe »

Mâncare de linte verde cu mirodenii și lapte de cocos

mancare de linte_mici-3753Cred că este a doua oară în viaţa mea când gătesc (şi mănânc) ceva cu linte.
Prima dată a fost la o seară organizată de Electrolux, Chef’s Table, mai precis. Atunci am pregătit, sub îndrumarea Chef-ului Ashlie Dias, o specialitate indiană numită Masala Daal. Care mi-a plăcut mult (chiar dacă a trebuit să stau lângă ea câteva ore până a fiert şi s-a mărunţit bine).

Dar nu despre masala Daal voi vorbi azi ci despre o reţetă cu linte verde pe care am încropit-o după ce Andra de la Mentă şi Rozmarin a lansat o provocareculinară punând la bătaie o supercarte: Yotam Ottolenghi, “Jerusalem”.

Aşa că-n acest week-end, printre vizite şi momente de studiu şi pregătit diverse (stock de vită, stock de pui, prăjituri cu cremă de portocale roşii etc), am făcut şi această mâncare aromată cu linte.

Sper să placă publicului şi Andrei chiar dacă, personal, sunt mai mulţumită de gustul acestei mâncări decât de aspectul final şi fotografiile realizate.

Citeşte mai departe »