Din când în când mă mai pricopsesc cu o pasăre de curte. Îmi trimite mama, găsesc eu pe la diverse femei prin piaţă. Cert e că trag “cu dinţii” de biata pasăre până scot ce e mai bun din ea (ciorbă cu borş şi leuştean, tajină cu lămâi murate şi năut şi altele). Cum se apropia vacanţa (prea scurtă) cu Juha, am decis că zburătoarea pe care o aveam în congelator, îşi va găsi destinul într-un vas de fontă, cu ceva legume, într-o mare de vin roşu. Mai ales că individa părea de la o poştă de fapt cocoş
Se zice că un conducător galez i-ar fi trimis (ca semn al vitejiei galilor), lui Iulius Cezar (cel care îi tot asedia), un cocoş bătrân. Ca răspuns la acest dar, Cezar l-ar fi invitat la rândul său la o cină al cărui punct forte era cocoşul cu pricina gătit în vin.
Reţeta în sine nu apare în documente până pe la începuturile secolului XX. Se acceptă însă existenta unei reţete de pui în vin alb publicată într-o carte de bucate pe la anul 1894.
Lăsând istoria la o parte şi revenind la cocoşul nostru, un lucru este cert: nu este un fel de mâncare gata în doi timpi şi trei mişcări.
De altfel, cheia reţetei este timpul: cât stă la marinat în vin, cât stă în vas la gătit pe foc mic. Aşadar, în afară de ingrediente, cumpăraţi şi ceva răbdare şi opritoare de creştere a urechilor.
Am încercat să reproduc cât mai bine reţeta clasică, aşa că m-am oprit la cuisine francaise.
Citeşte mai departe »
E mijlocul celei de-a doua săptămâni în care n-am gătit nimic nimicuţa. Asta dacă nu punem la socoteală 2 cartofi copţi şi o salată de fructe şi seminţe diverse.
