Arhiva categoriei ‘Reţete cu legume’

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Cum să pregătești legume la aburi pentru bebeluș

În primul rând, vă scriu că nu am inventat eu apa caldă și, ca de obicei, descriu propria experiență. Nu vor fi multe posturi despre bebeluși pe kissthecook, însă acesta mi se pare important. De azi am început să-i dăm lui Erik și alte mâncăruri decât lapte. Mă rog, i-am testat gusturile și pe la 5 luni să vedem ce reacții are, dar nu i-am dat să mănânce serios.

Pediatra lui ne-a sfătuit să începem întâi cu legume, apoi fructe și mai spre final, cereale, pui, grăsimi (ulei de măsline). Cum ne-am ghidat foarte mult după cele scrise și sfătuite de Ministerul Sănătății din Finlanda, o să îi introducem și cereale cât de curând, iar fructele și legumele le vom da intercalat. Acum, n-o să scriu regulile de hrănit, fiecare copil este altfel, cu preferințele și alergiile (dacă există) lui.

Al nostru se stâmbă cu brio la banane și morcovi, dar mănâncă fericit (și cu tot corpul și camera) avocado și afine.

Așa, revenind la ceea ce voiam să scriu astăzi: voi prezenta 3 modalități de a fierbe/coace legume la aburi. Prefer această metodă decât fiertul efectiv care distruge anumite componente ale ingredientelor.

Citeşte mai departe »

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Salată de vară-toamnă cu brânză de capră și nuci prăjite în unt

Tot cu ocazia ultimei vizite la Vammala s-a născut și această salată. Are în ea toată bucuria și culorile și vitaminele pe care le pot dezvolta niște legume cultivate în zona de sud-vest a Finlandei. Și mai are dragostea și mângâierile și vorbele blânde ale Leenei, cea care se ocupă de grădina din buza pădurii.

Pe parcursul anilor, sezoanelor și vizitelor mele la casa socrilor am găsit în grădină următoarele: mazăre verde, salată de câteva feluri, cartofi de câteva feluri, inclusiv Vitelotte, tomate, dovlecei cu coajă verde închis, ridichi de iarnă, sfeclă roșie și galbenă, rubarbă, kale de câteva feluri, rutabaga, cucamelon, ceapă, gulii, floarea-soarelui, orz, secară (ultimele două pe câmp).

Pădurea oferă și ea niște bijuterii extraordinare- ciuperci de câteva feluri din care amintesc: gălbiori, hribi, trâmbița morților (piticilor), trompeta căprioarei, zbârciog gras (comestibil numai după tratament termic, înțeleg că sunt foarte delicioși), fructe de toate felurile: fragi, zmeură, coacăze roșii, agrișe, coacăze negre, merișoare mici, mari, merișoare de mlaștină, afine și afine de mlaștină, cloudberries, mere sălbatice.

În același timp, în Vammala există conceptul de troc. Leena face pâine, plăcinte, murături, gemuri, dacă merge cu ele prin vecini poate primi în schimb fructe, legume, carne de vânat (zona e împânzită de căpriori, musoni pentru care există sezon de vânătoare strict), fructe de pădure și ciuperci (dacă în zona lor nu se găsesc așa multe la un moment dat sau nu pot pur și simplu culege.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Vinete albe crocante (o rețetă de la restaurantul Morning Glory din Vietnam)

vinete albe crocante (50 of 56)-Exposure2Ați fost vreodată puși în fața unor ingrediente atât de frumoase încât v-a fost milă să le gătiți? Că asta am pățit eu ieri când am primit comanda de la Ecoshopping.ro. Nu că-i laud eu mai mereu dar nu știu ce fac frații aceștia doi (cei care au înființat serele și magazinul) dar au întotdeauna legume frumoase și gustoase. Și cele mai bune căpșuni de pe piață. Pe cuvânt de mâncăcioasă.

Ei nu știu că o să-i pomenesc în acest articol dar știu că doresc să le fac o vizită împreună cu Andie în aventura ei de a găsi și vizita cât mai mulți producători locali.

Revenind la vinete. Am primit ieri comanda făcută cu 2 zile în urmă, aveam în pungă 3 kg de vinete (unele albe și unele Rosa Bianca). Rosa Bianca am avut și noi în solar acum vreo doi ani și mi s-au părut cele mai gustoase vinete. Dulcege, fără iz amărui sau iute, fără semințe multe, ce mai, un vis. Așa că în momentul în care am văzut câteva poze pe pagina de Facebook a fraților Corbu, am și comandat. Am primit și albe, că vin la pachet.

Citeşte mai departe »

Supă de morcovi pe repede înainte

Supa de morcovi (18 of 19)Știu că mai așteptați niște rețete de înghețată (și am vreo 3 în pending) dar azi am deschis frigiderul și l-am întrebat: “Nenică, ce să mai gătesc? Ce să mai gătesc fără să leșin de cald în bucătărie?” Binențeles că a făcut pe tăcutul cu mine, ca orice frigider ce muncește să țină chestiile reci pe caniculă. Dar m-am uitat în compartimentul de legume și am găsit acolo ceapă roșie, morcovi și-un pak choy tristuț și cu melci prin el. Melci pentru că a venit din solar de la Ecoshopping.

Așa că supa de morcovi a fost, pe repede înainte.

Citeşte mai departe »

Mâncare de linte verde cu mirodenii și lapte de cocos

mancare de linte_mici-3753Cred că este a doua oară în viaţa mea când gătesc (şi mănânc) ceva cu linte.
Prima dată a fost la o seară organizată de Electrolux, Chef’s Table, mai precis. Atunci am pregătit, sub îndrumarea Chef-ului Ashlie Dias, o specialitate indiană numită Masala Daal. Care mi-a plăcut mult (chiar dacă a trebuit să stau lângă ea câteva ore până a fiert şi s-a mărunţit bine).

Dar nu despre masala Daal voi vorbi azi ci despre o reţetă cu linte verde pe care am încropit-o după ce Andra de la Mentă şi Rozmarin a lansat o provocareculinară punând la bătaie o supercarte: Yotam Ottolenghi, “Jerusalem”.

Aşa că-n acest week-end, printre vizite şi momente de studiu şi pregătit diverse (stock de vită, stock de pui, prăjituri cu cremă de portocale roşii etc), am făcut şi această mâncare aromată cu linte.

Sper să placă publicului şi Andrei chiar dacă, personal, sunt mai mulţumită de gustul acestei mâncări decât de aspectul final şi fotografiile realizate.

Citeşte mai departe »

Lecso (simplificat)

lecso finale mici-0590Nah, că acuşi mă întrec pe mine. Două posturi în două zile consecutive, nu s-a mai pomenit la mine. Dar era musai să vă prezint această mâncare simplă, urâţică la aspect dar de mare efect la gust dacă ai ingrediente bune.

Să vă explic unde şi când am aflat eu de această tocană de ardei gras. Se făcea că prin vară, am pregătit eu o dubioşenie gustoasă cu litchi şi căpşune şi am câştigat cu ea un loc într-o excursie la Budapesta la nişte cursuri culinare organizate de Electrolux.

Ghidul nostru, un bine cunoscut şi foarte de treabă (aş adăuga) blogger culinar ungur, Zé, ne-a dus în diverse locuri, incluzând printre ele un restaurant cu specific maghiaro-evreiesc. Din toată masa plină cu feluri de mâncare de-ale locului am reţinut două pe care mi-am dorit imediat să le încerc acasă: brânză de capră coaptă în crustă cu reducţie de rodii şi frunze de rucola şi Lecsó. Am început cu a doua şi până să o şi postez pe blog am preparat-o de câteva ori, de fiecare dată scoţând sau adăugând un ingredient.

Reţeta originală are şi roşii proaspete în ea dar eu am lăsat-o pe a mea fără. După cum bine spune Peter Pawinski, pentru că Lecso se face din ingrediente puţine, trebuie neapărat ca acestea să fie cât mai de calitate. Vorbim aici de legume proaspete cumpărate din surse sigure sau crescute de voi. Nouă ne-au degerat ardeii în câmp dar am avut noroc să mai găsesc la Legume de Ţară 2 kilograme de gogoşari verzi, frumuşei şi gustoşi.

Citeşte mai departe »

Supă aromată de dovleac (pentru neiubitorul de dovleac din tine)

Supa de dovleac aromata mici-37Da, despre tine vorbesc, și despre mine vorbesc, despre oricine din lumea aceasta mare care crede că dovleacul a fost pus acolo în bucătărie ca să chinuie papilele gustative.
Aşa cum gândeam şi eu până acum 2 ani.

Nu neg, în copilărie mâncam dovleac copt cu zahăr şi scorţişoară făcut de mama sau bunica în fiecare toamnă. Dar la plăcinte mă strâmbam ca la toate urâţeniile pământului.

Ce s-a întâmplat acum doi ani? Am fost introdusă în lumea serilor de Passion4Cooking de către Electrolux. Am acceptat pentru că mi-a plăcut ideea şi am strâmbat din nas când am văzut că tema este “dovleacul”. Aşa că am săpat pe net în căutarea reţetei vindecătoare. Şi-am găsit-o în prezenţa unei tarte americane. Atâtea condimente şi lucruri dulci prin ea, au mai alungat acel gust pe care nu-l sufeream în copilărie.

Citeşte mai departe »