Arhiva categoriei ‘Reţete cu carne’

Piept de porc cu mirodenii gătit la aburi (cu șorici crocant)

piept de porc cu mirodenii la aburi-63Parcă văd cum o să mă înjurați printre dinți- voi cei care încă mă citiți și nu mi-ați dat unfriend pe diverse rețele sociale din cauză că postez prea multe poze cu mâncare.

Pentru că această rețetă, deși simplă, aduce cu sine un produs final superb (deși destul de gras)- carnea se topește în gură, aroma de porc se combină cu multe altele (piper sechuan, coriandru uscat, lemongrass, ghimbir și altele) iar șoriciul devine auriu și crocant.

Prima dată am mâncat astfel de porc (însă presat) la Laura, vara trecută. Am hotărât cu Juha să mai facem vacanțe și în țară nu numai la București, așa că ne-am urcat în tren și nu ne-am oprit până la Timișoara.

Laura și Vuki au fost extrem, extrem de săritori, ne-au găzduit, ne-au fost ghizi prin diferite locuri și, mai ales, ne-au hrănit cu niște bunătăți de vis. Șonc cu pâine de casă, porc presat făcut la cuptor, salate, deserturi. Am ajuns și pe la un restaurant sârbesc numit Dinar. Mâncarea a fost bună și foarte multă (cu balanța mult înclinată în favoarea cărnii, așa cum le șade bine sârbilor). Și am gustat țuică de gutui.

Citeşte mai departe »

Colțunași (wontons) umpluți cu carne de porc și creveți

Wontons_mici-55Anul trecut, cu ocazia ultimei vizite în Finlanda, am găsit într-o consignație de-a lor, o carte cu rețete scrisă de Ken Hom. M-au atras din prima rețetele arătoase și deloc greu de făcut. De unde să știu eu că voi lucra primele rețete din carte în doar câteva luni (am o listă mare de așteptare cu rețete de testat)?

Acum vreo două zile m-am apucat de prima dintre ele. Și o și scriu acum. Înainte de a mă desfășura în cuvinte și imagini aș vrea să vă spun că pe 19 februarie va debuta Noul An Chinezesc. Cu ocazia acestui eveniment, cei de la Maresi Foodbroker au decis, împreună cu simpaticele Oana și Diana de la Savori Urbane, să lanseze o campanie de gătit în stil asiatic printre bloggerii români.

Așadar, Savori Urbane prezinta “Shan’shi – The Asian Connection” . Mai precis, 12 bloggeri (printre care și KissTheCook) înarmați cu 12 wok-uri, vor pregăti 24 (sau mai multe) rețete ajutându-se de cele 12 seturi complete de ingrediente asiatice Shan’shi.

Ca fapt divers eu am avut foi de wonton gata pregătite (au călătorit câteva mii de kilometri împreună cu mine și cu Juha). Dar se pot face acasă. Indicații despre cum se pot face găsiți la Radu Popovici pe blog.

Citeşte mai departe »

Burger de casă- Insanity Burger à la Jamie Oliver

Burger KTC-151Acum vreo câteva luni am primit cartea Jamie’s Comfort Food de la Book Express. De când am intrat prima dată în ea și am ajuns la pagina 94 am decis împreună cu Juha că vom face burgerul după rețeta respectivă. Nu i-am reținut numele, eram prea vrăjită de fotografie.

Ieri am reușit în sfârșit să confecționăm împreună minunata bunăciune. Rețeta vorbește despre 4 bucăți, am făcut doar două pentru că vorbim de niște porții mari.

Chifteaua singură are peste 200 g de carne de vită (cu ceva grăsime prin ea pentru mai mult gust, mai multă suculență). A citit Juha lista de ingrediente și apoi a făcut una de cumpărături. În magazin ne-am dat seama că: putem face singuri maioneza, ketchup-ul, că avem castraveți murați în oțet de la mama, că toate sosurile din compoziție pot fi înlocuite cu chestii pe care le aveam deja făcute în casă (muștarul cu brandy a fost înlocuit cu muștar în whisky (sau deja cumpărate- muștar Maille cu vin alb)). Așa că lista a scăzut considerabil. Și nu numai: au scăzut din rețetă și ingredientele cu nume greu de citit 😀

Așadar, am pregătit cina în familie așa cum îi stă bine unui cuplu proaspăt adunat împreună. Eu am tăiat maioneza, Juha a reparat-o, eu am prăjit cam tare o porție de cartofi, Juha a mâncat-o și așa pentru că “I like them like that too, honey.”

Citeşte mai departe »

Confit de rață, piure de morcovi și paprika afumată, sos de ciuperci

Confit rata_mici-32E a treia oară când fac confit de rață după o rețetă din cartea My Paris Kitchen a lui David Lebovitz.

E o carte minunată, v-am mai spus despre ea aici.
Probabil că data viitoare trebuie să fac ceva mai mult. Și nu pentru că ar fi greu dar ia vreo 2-3 zile până este gata. În schimb, casa miroase superb cât este rața la cuptor. Din cauza mirodeniilor, desigur.
Am ales această minunăție pentru a mă prezenta cu ea la concursul organizat de Sun Food România și Diva în Bucătărie, prin care se aniversează 8 ani de la existența acestui brand în țara noastră.
Le mulțumesc din nou pe această cale celor de la Sunf Food pentru bunătatea de năut, roșiile în suc și porumbul dulce.

M-am gândit o vreme cu ce din gama de produse a celor de la SunFood România aș putea să însoțesc și să îmbogățesc acest confit de rață. Întâi am optat pentru un piure de mazăre. Apoi m-am gândit că ar merge mai bine cu un piure de rădăcinoasă și am optat pentru morcovi. Totul trebuia încununat cu un sos de ciuperci.

Citeşte mai departe »

Ciolan de porc la cuptor (Schweinshaxe)- rețetă germană

ciolan cu bere-67Nici nu intrasem bine în programul de foodcoaching și eu deja pofteam la păcate. Sunt doar un om până la urmă 😀

Așa că prin săptămâna a treia, când m-a întrebat Ana ce-mi dorește inimioara eu am scris cu litere de foc: ciolan de la Siegfried și un ecler de la French Revolution.

Toate bune și frumoase până la mijlocul săptămânii, când am avut primul prânz cu ciolan. Nuș cum să vă zic. E de vis: interior suculent și aromat, șoric crocant, expandat, un strat ușor lipicios de grăsime sub el (din ăla de rămâne pe degete și-ți dă motiv să te comporți urât la masă (să te lingi pe degete, că oricum șervețelele rămân atașate)). Cum un astfel de exemplar pleacă de pe la 750 g și ajunge pe la 1,5 kg (os inclus), am avut de ros la el vreo 3 zile. Și s-a întâmplat nenorocirea: m-am umflat, am strâns aproape toată apa băută în acele zile. Mai scăpam de ea pe la antrenamente și cu Urinal. Pentru că măria lui ciolanul are pe el un strat considerabil de sare care te face să bei bere fără număr (berea de la Siegfried e sehr lecker, apropos). Eu am oricum probleme cu acumularea de apă, sunt ca un Fremen care depozitează, doar că în propriul corp. Și ce înseamnă apă care nu se duce pentru un om care încearcă să slăbească? Kilograme în plus.

Ana m-a avertizat: “te cântărești o dată pe săptămână, trust me. Lunea. Dimineața. Pe stomacul gol, fără haine, etc. Și atunci vezi cum ai progresat”. Iar eu am făcut întocmai. NOT: în fiecare dimineața, hop pe cântar. Azi bine, poimâine și mai bine, joi șoc și groază- 1 kil jumate apărute de neunde. De fapt, eu le vedeam clar: erau în picioarele mele umflate, în mâinile cu degete ca niște cârnăciori apetisanți.

Citeşte mai departe »

Prepelițe marinate în lapte, cu zbârgioci și coajă de lămâie (făcute pe grătar sau la cuptor)

prepelite in lapte mici-46Când am mâncat prima dată prepelițe mi s-au părut tare micuțe dar bune. Începusem să mănânc carne de pui (din comerț) din ce în ce mai rar și am ales această opțiune pe lângă puii trimiși de mama (sau carnea de rață).

Acum vreo două săptămâni, înainte să plecăm în vacanță, eram călare pe bicicletă trăgând după mine un pachet cu carne de prepeliță și ouă de vreo trei feluri de la Ferma Bună. Absorbită în gânduri- cum să gătesc carnea, ce să fac cu ouăle, ce deserturi să scot cu ouă de prepeliță, n-am observat că portbagajul s-a desprins din spate și cutia BUF! pe asfalt. Noroc că abia plecasem și încă nu intrasem încă în trafic că cine știe ce friptură plată și omletă cu ulei de motor ajungeau prețioasele din cutie.

Am ajuns acasă șontâc-șontâc pentru că între timp îmi trăsesem și o pedală zdravănă, cu zimți, în pulpa piciorului 🙂 Pe lângă bicicletă, ținând de portbagaj.

Morala: dacă sunteți băutor de cafea, prima dată, întâiaș oară când vă treziți de dimineață, băgați o doză. Că nah, nu funcționați la 100%

Revenind la prepelițe cum ziceam, chiar înainte de vacanță am decis să facem un grătar la părinții mei și după ce ne-am aprovizionat cu diverse de la piață, ne-am apucat de pregătit înaripatele cele mici.

Citeşte mai departe »

Oase coapte (din dragoste pentru măduvă)

Oase coapte mici-0617siteLa un moment dat, anul trecut, am primit o invitație de la Red Angus Steakhouse (prin Florin), și-am tras un ochi la ei pe site la menu și până am ajuns efectiv să mă așez la masă cu prietenii de suferință am repetat în gând “măduvă, măduvă, măduvă”. “Cu usturoi, cu ceapă, pe pâine prăjită. Mă-du-vă.”

Desigur, doar ce îmi făcusem acasă, singurică, o supă pho la care am folosit oase de vită cu măduvă din care am șterpelit câteva și le-am dat la cuptor.

Am ajuns prima la restaurantul situat în centrul vechi, prilej cu care am dat roată localului, ajutată de Ana Doaga.

Apoi m-am instalat la masă și-am așteptat cuminte pe cei ce n-au întârziat să apară: Mădălin, Ana (Easy peasy), Ana (Butter and Cream), Florin, Elena și Lavi.

Seara a fost frumoasă, prietenoasă, la fel ca și atmosfera din restaurant.

Citeşte mai departe »

Lecso (simplificat)

lecso finale mici-0590Nah, că acuşi mă întrec pe mine. Două posturi în două zile consecutive, nu s-a mai pomenit la mine. Dar era musai să vă prezint această mâncare simplă, urâţică la aspect dar de mare efect la gust dacă ai ingrediente bune.

Să vă explic unde şi când am aflat eu de această tocană de ardei gras. Se făcea că prin vară, am pregătit eu o dubioşenie gustoasă cu litchi şi căpşune şi am câştigat cu ea un loc într-o excursie la Budapesta la nişte cursuri culinare organizate de Electrolux.

Ghidul nostru, un bine cunoscut şi foarte de treabă (aş adăuga) blogger culinar ungur, Zé, ne-a dus în diverse locuri, incluzând printre ele un restaurant cu specific maghiaro-evreiesc. Din toată masa plină cu feluri de mâncare de-ale locului am reţinut două pe care mi-am dorit imediat să le încerc acasă: brânză de capră coaptă în crustă cu reducţie de rodii şi frunze de rucola şi Lecsó. Am început cu a doua şi până să o şi postez pe blog am preparat-o de câteva ori, de fiecare dată scoţând sau adăugând un ingredient.

Reţeta originală are şi roşii proaspete în ea dar eu am lăsat-o pe a mea fără. După cum bine spune Peter Pawinski, pentru că Lecso se face din ingrediente puţine, trebuie neapărat ca acestea să fie cât mai de calitate. Vorbim aici de legume proaspete cumpărate din surse sigure sau crescute de voi. Nouă ne-au degerat ardeii în câmp dar am avut noroc să mai găsesc la Legume de Ţară 2 kilograme de gogoşari verzi, frumuşei şi gustoşi.

Citeşte mai departe »

Pho- supă vietnameză cu vită

Pho KTC-33Ce m-a determinat să fac acasă Pho când ea vine în 30 minute de la comandă (de la Toan’s)? Am vrut să văd cum a fost adaptată la noi. Ce gust are ea în realitate. Sau cât mai aproape de realitate, că pentru cea de la mama ei, chiar trebuie să ajung în Vietnam.

Şi m-am apucat de săpat pe net. Şi am tot dat de una, de alta dar în principiu, baza supei era cam la fel: oase de vită fierte, cu diverse mirodenii şi 1-2 legume.

la un moment dat, pe când mă pierdusem iremediabil studiam site-ul Zencancook am găsit şi o reţetă de Pho. Cu un os cu măduvă tronând în mijlocul bolului cu supă. Şi m-am simţit fix AŞA. Pentru că deşi eu şi măduva am fost inamici când eram la o vârsta fragedă şi bunica tot încerca să mă convingă cât este de bună, de vreun an-doi am început să consum făcută la cuptor cu sare, usturoi şi întinsă pe pâine.

Revenind, reţeta de azi am adaptat-o după cele două postări de pe Steamykitchen, unde o persoană la fel de curioasă ca şi mine s-a apucat să studieze această supă (şi să ajungă la perfecţiune cu ea).

Citeşte mai departe »

Pulpă de miel marinată în sos cu melasă de rodii

Miel cu melasa de rodii-23Când eram mai mică nu-mi plăcea carnea de miel. M-am obişnuit cu gustul ei destul de greu. Ciorba mi se părea groaznică, de friptură nu mă atingeam. Mă învăţase bunica cu găini şi carne de porc crescut în curte. Da, am avut o copilărie destul de carnivoră. Dar şi când mi se lua de carne stăteam în grădină şi culegeam roşiile de pe vrej, le ştergeam de poala fustei şi le mâncam cu poftă. La fel făceam cu ceapa verde, salata, loboda, vişinile, menta. Rodeam la verzituri cât era ziua de lungă şi uneori “furam” şi telemea din frigider. 🙂

În timp, m-am obişnuit să accept şi acest fel de carne. Friptura de miel cu usturoi în cămaşă, mult rozmarin şi ulei de măsline a fost revelaţia revelionului petrecut cu Ludo şi Ana în Franţa, acum câţiva ani.

La fel şi cea făcută de Paşte la Johanna şi Marika acasă când am decis că toate bucatele vor fi româneşti şi am cărat în bagaje borş şi mult leuştean. Johanna nu se mai putea opri din mâncat acel usturoi copt în cămaşa lui cu ulei de măsline şi ierburi aromate.

Citeşte mai departe »