Arhiva categoriei ‘Reţete cu carne’

Joia la finlandezi: supa de mazăre (hernekeitto) și clătita uriașă (pannukakku)

Sau cum să mănânci ca un nesătul farfurie după farfurie de supă de mazăre cu ciolan afumat. Afumat în saună, chiar.

Saunele finlandeze nu se încălzesc neapărat cu aburi, ele se încălzesc și cu fum. Chiar am făcut saună în așa ceva la un moment dat și aveam impresia că miros ca un somon afumat la final. Noroc că m-am frecat după cu zăpadă și mi-am revenit. Oricum, la momentul respectiv, experiența completă a fost saună- baie la copcă- alergat prin zăpadă. Binențeles că am sărit peste partea cu copca. Îmi îngheța sufletul numai când vedeam oamenii intrând în gaura tăiată în gheață și bălăcindu-se de parcă era cea mai bună și caldă apă. Pentru începătorii ca mine exista un bazin cu apă încălzită.

Revenind la joia finlandezilor (și a suedezilor): în mai toate cantinele și restaurantele se servește supă de mazăre cu ciolan afumat și clătită uriașă (aceasta este nivelul următor al clătitelor, veți vedea mai jos în rețetă).

Spre deosebire de supa tradițională care se face din mazăre galbenă/verde uscată, fiartă împreună cu ceva legume (morcovi, ceapă), pentru 2-3 ore până nu mai rămâne bob întreg, Juha a ales să pregătească această supă din mazăre verde (care e încă în piețe la acest moment- și ca să fac încă o paranteză: pe aici mazărea verde se mănâncă și crudă pe post de semințe de floarea soarelui sau arahide prăjite sau mai știu eu ce gustare de pe la noi). Oamenii își iau mazăre și de obicei nu ajung cu ea acasă pentru că se opresc la taclale și desfac păstăi și ronțăie boabele pe drum).

Se pare că supa de mazăre a intrat în meniul nordicilor odată cu sosirea creștinătății. Catolicii mâncau supa de mazăre joia ca să aibă puteri să poată posti vinerea. Și a și rămas aici pentru că iernile-s lungi și reci și o supă fierbinte și delicioasă de mazăre e numai bună pentru încălzit inima și burta.

Citeşte mai departe »

Cum se face pasta de mititei în Finlanda

Sau oriunde în lumea aceasta mare, unde sunt oameni doritori să mănânce mititei.

Am vrut să numesc această rețetă după cântecul acela cu englezul în new York. Adică să-i zic: Sunt un Mititel în Tampere. M-am răzgândit 😀

Cam de trei săptămâni (deja!), ne-am mutat în Finlanda. Și tot de atunci renovăm, gătim, muncim, ne plimbăm prin parc și pozăm flori și rațe (eu mai ales). Încerc să pregătesc următoarea parte din articolul dedicat florilor comestibile și vreau să și fotografiez ceea ce găsesc. Să știe tot omul cum arată o floare de morcov sau de limba mielului.

Am ajuns aici la două săptămâni după Juha și la 10 zile după pisici. Pentru că ele au călătorit separat, și la treaba aceasta ne-au ajutat fetele de la IMG- The Pet Shipping Specialist, Anelise și Raluca și dragii noștri veterinari Valeriu, Marian și Magda de la Acum Vet.
Acum, să vă povestesc care este treaba cu această rețetă. Este de fapt o combinație dintre două rețete: de la una am împrumutat modul de lucru, de la alta ingredientele și anumiți timp de lucru.

Nu am mașină de tocat așa că am luat carne direct tocată. Nu am luat-o din supermarket ci din piața centrală (Kauppahalli), un fel de mic Obor de-al nostru dar cu mult mai puține chestii.
Înainte de a mă lăuda cu cât de gustoși au fost acești mici vreau să scriu și că:

Citeşte mai departe »

Du-te să-mi faci un sandwich. Te rog!

Într-o seară când lucram niște fotografii iar Juha se relaxa cu niște Dark Souls II, îl aud deodată: “– Du-te să-mi faci un sandwich.” Probabil că a zărit o urmă de crimă în privirea mea, pentru că a întrebat cu zâmbetul pe buze: “Te rog?”

“- Numai dacă îmi aduci o bere din frigider.” I-am răspuns.
“- Imediat!”

Așa că din gluma aceasta, pentru că față de explicațiile din linkul de mai sus, treaba asta chiar e o glumă, s-au născut tot felul de sandwichuri în timp. Câteodată le-am făcut eu, câteodată el. Dacă sunteți fani sandwichuri, există un site scris de o tipă care a publicat timp de un an câte o rețetă pe zi, pentru că prietenul său îi promisese că o ia de nevastă. Probabil tot în glumă. Omul s-o fi plictisit să mănânce pâine zilnic așa că cererea a apărut după 257 zile.

Dar nu despre asta vreau să vă povestesc. Ci despre o plantă pe care tocmai am cunoscut-o și care poate înlocui aproape cu brio wasabi-ul proaspăt. Se numește muștar Gigant Roșu și mi-a fost adus la degustare de către Gabriel Corbu de la Ecoshopping.ro ECOKULT. În sacoșa mare adusă de el mai erau câteva feluri de kale, mangold, spanac, salate, rucola. Proaspete, minunate, am mâncat zilele astea cât am putut 🙂 Două dintre verdețurile acestea au intrat și în această rețetă de sandwich.

Citeşte mai departe »

Friptură de vită cu mirodenii din Northrend și salată de microplante

Aceasta este o rețetă adaptată după cea numită Tender Shoveltusk Steak. Cea mai mare problemă a acesteia a fost să găsesc respectiva bucată de carne, dar cum nu prea există animalul lopată cu colți de fildeș pe la noi, am zis că merge și vita.

Cu mirodeniile a fost ușor, am urmat întocmai indicațiile din cartea de bucate a jocului, adică World of Warcraft, the Official CookBook sosită de curând de la Books Express, mai ales că aveam de toate prin cutiile din bucătărie.

Iar în loc de salată am folosit minunatele și aromatele microplante (vlăstari) de la Microgreens România. De câte ori comand de la oamenii ăștia nu reușesc să folosesc plăntuțele până nu le fotografiez o grămadă înainte. Nu mă pot abține, mi se par tare frumoase.

Citeşte mai departe »

Rillettes de rață

Așteptam de mult un moment propice să fac această rețetă. Nu este complicată, dar ca de obicei ia ceva timp până este gata. Miercurea asta am primit de la Legume de țară o rață întreagă de aproape 2,5 kg. De obicei, când primesc păsări întregi le tranșez și fac pachete pe care le bag la congelator: piept, pulpe, spate + aripi, gât + organe (pipotă, inimă), ficat. În curând o să strâng destul ficat încât să fac această terină. Bine, nu la sous vide pentru că încă nu mi-am luat, ci la cuptor. Ce sens are acea împachetare, cel puțin pentru mine: pieptul de pui se fierbe cu niscai legume, se mărunțește și se dă la bebeluș. Pieptul de rață/bibilică se face la tigaie. Pulpele de pui se fac la cuptor, cele de rață se fac confit sau pulled duck. Spinările, aripile și gâturile sunt excelente pentru supe de bază.

Așa, ce-am făcut cu rața de data aceasta: am lăsat-o întreagă, la cuptor, cu untură și multe mirodenii pentru 6 ore, la 120 grade C. Mai precis, am “confiat-o” întreagă ca apoi s-o transform în rillettes.

Rillettes de rață se fac de obicei din pulpe, dar am găsit această metodă pe blogul lui chef John și mi s-a părut fantastică. Cum cocota pe care o am este destul de mare cât să încapă o rață întreagă în ea, am aplicat metoda lui fără regrete.

Ce am făcut diferit a fost să schimb unele mirodenii pentru că Juha nu prea e înebunit după ghimbir, de exemplu, iar eu nu voiam portocală în ecuație.

Citeşte mai departe »

Tocană spaniolă din coadă de vită (Rabo de toro)

Acesta este un fel de mâncare simplu de făcut. E drept că durează câteva ore până este gata, dar așteptarea merită cu vârf și îndesat.

Coada de vită nu se găsește chiar peste tot, eu am avut noroc cumva. Căutam pulpe de rață la Carrefour și am dat peste pachetele cu cozi de vită. Arătau perfect. Sau așa cred eu că arată perfecțiunea (oase curate, cartilagii albe, carne roșie).

Tocana spaniolă cere vin și brandy doar că eu am avut Bourbon (asta e, defilăm cu ce avem- și ăla primit de la prieteni). Cere și morcovi dar cum eu îi gătisem pe toți pentru Erik, am folosit napi porcești (culeși de mama după ce s-a dus înghețul).

Citeşte mai departe »

Chifteluțe finlandeze

Poate credeați că numai suedezii au chifteluțe. Greșiiit 😛 Cred că nu e țară în lume care să nu aibă ceva măcar asemănător. Dar să revenim la bucătăria nordică. Și la cea finlandeză. Nu toate chifteluțele-s la fel, desigur și fiecare țară bagă și multă mândrie în ele în afară de carne, pâine și smântână.

Juha nu a adus multe cărți cu el de-acasă, dar ce a adus este esențial: 5 cărți de bucate finlandeze din care 2 cu rețete de pâine și patiserie. Rețeta de chifteluțe se regăsește în cartea Kotiruoka, uusi laitos (Gătitul acasă).

Totul se măsoară in dl spre durerea mea (pentru că trebuie să fac conversie la măsurile cu care suntem noi obișnuiți), dar de cele mai multe ori merită. Rețetele finlandeze sunt simple, mâncarea sățioasă și nu se aruncă mai nimic.

Citeşte mai departe »

Pui cu bok choy și ciuperci

pui cu legume costa doro-4Cum stăteam eu zilele trecute cu gândul la ce să scriu pentru articolul dedicat fotografiei culinare, m-am trezit cu un pachet de la prietenii mei vechi, Costa d’Oro. Prieteni,pentru că folosesc destul de des produse de la ei. Preferatul meu în afară de uleiul de măsline este cel de orez.

În pachetul de azi, însă, am găsit o sticlă de ulei de măsline nefiltrat, una de ulei cu Omega 3 (din mai multe tipuri de semințe: de porumb, struguri, floarea-soarelui, in şi tărâţe de orez) și una de ulei de măsline extra.

Văd că Oana s-a înfipt să-l folosească pe cel integral pe post de “sos”. O înțeleg perfect, mai am și eu ieșiri din astea tulburi. Eu m-am grăbit să coc o bucată de porc într-un maclavais cu mult ulei nefiltrat, oțet balsamic, sare aromată făcută de gagicile de la Milk and Toast and Honey și paprika afumată. A ieșit superbun, am mâncat cu lacrimi aseară.

Numai că acum vă voi povesti despre acest pui pe care eu am încercat să-l fac mai bun și să-l mai scot din regimul de stir fry în care l-am tot băgat de ceva vreme. Nu mănânc pui prea des, deși era carnea mea preferată când eram mică (pe locul doi după porc, desigur), dar nu pot să am toată ziua bună ziua rață pe masă.

Citeşte mai departe »

Rețetă rapidă cu paste, cârnați afumați și ciuperci

lidl mastercard-38bun…pentru romanticul din tine. Pentru că cine crede că nu poți fi romantic cu usturoi și alte “miroase” pentru cârnați, se înșală.

Nu știu alții cum sunt dar eu fac uneori cumpărături în mod impulsiv. Merg primăvara când e piața bogată în de toate, să cumpăr și eu o salată (ca tot omul) și mă întorc acasă cu spanac, ceapă și usturoi verde, leurdă, ridichi etc etc, practic umplu bucătăria de culori și prospețime. Cam așa pățesc și când bagă Lidl produse din gama DeLuxe. Merg să iau niște prosciutto și mă întorc cu 5-6 feluri de brânză, paste, oțeturi sau uleiuri de multe feluri, vin, nuci amestecate, rață (<3) etc.

Cu Lidl am o relație ceva mai veche. Pe când eram la bursă în Angers (Franța), studentă fiind, căutam sursele de hrană cele mai bune calitate-preț (să nu îmi cocoșeze buzunarul dar nici să mănânc te miri ce) și m-am mirat să văd sistemul de aranjat în rafturi, fără mare fast. M-am lămurit repede că (cel puțin) francezii aveau obiceiul să umple 1-2 căruțe cu vârf pentru că se aprovizionau pe toată săptămâna, uneori chiar pe două. Magazinul era destul de departe de campus dar drumul până acolo era de vis, pentru că oamenii din zonă aveau o obsesie cu aranjatul grădinilor și menținerea curățeniei.

Pe vremea aceea nu aveam card așa că umblam cu bani lichizi după mine, obicei de care m-am debarasat cu greu la început dar pe care acum l-am cam uitat. Plata cu cardul are multe avantaje așa că tot ce am de făcut (în loc să stau cu grijă că portofelul meu poate face pași fără mine la un moment dat) este să mă relaxez. Și să plătesc, evident.

Citeşte mai departe »

Piept de porc cu mirodenii gătit la aburi (cu șorici crocant)

piept de porc cu mirodenii la aburi-63Parcă văd cum o să mă înjurați printre dinți- voi cei care încă mă citiți și nu mi-ați dat unfriend pe diverse rețele sociale din cauză că postez prea multe poze cu mâncare.

Pentru că această rețetă, deși simplă, aduce cu sine un produs final superb (deși destul de gras)- carnea se topește în gură, aroma de porc se combină cu multe altele (piper sechuan, coriandru uscat, lemongrass, ghimbir și altele) iar șoriciul devine auriu și crocant.

Prima dată am mâncat astfel de porc (însă presat) la Laura, vara trecută. Am hotărât cu Juha să mai facem vacanțe și în țară nu numai la București, așa că ne-am urcat în tren și nu ne-am oprit până la Timișoara.

Laura și Vuki au fost extrem, extrem de săritori, ne-au găzduit, ne-au fost ghizi prin diferite locuri și, mai ales, ne-au hrănit cu niște bunătăți de vis. Șonc cu pâine de casă, porc presat făcut la cuptor, salate, deserturi. Am ajuns și pe la un restaurant sârbesc numit Dinar. Mâncarea a fost bună și foarte multă (cu balanța mult înclinată în favoarea cărnii, așa cum le șade bine sârbilor). Și am gustat țuică de gutui.

Citeşte mai departe »