Arhiva categoriei ‘Poveşti’

Florile comestibile și cum le putem utiliza (prima parte)

Poate ați observat că de-a lungul timpului am tot experimentat rețete cu flori. Unele au ieșit neașteptat de bine, altele mai au nevoie de prelucrare.

Există în flora României (și a altor țări) numeroase plante ale căror flori sunt comestibile. Există cazuri în care acele flori pot fi consumate oricând, oricum și cazuri în care trebuie consumate cu moderație. Există specii cu fructe toxice dar flori comestibile, flori care pot fi consumate crude și flori care trebuie gătite.

În articolul de față (documentat de pe unde am putut) voi da cât mai multe nume și voi preciza dacă am mâncat și cum. E important să știți că după atâtea flori mâncate am și supraviețuit :)). E important să știți și cum pot fi gătite anumite flori și în ce combinații cu fructe, carne și legume merg mai bine.

Pentru acest articol am cules informații de pe internet, din cărți și din experiențele proprii. În același timp, l-aș dori cât mai interactiv. Adică puteți lăsa în comentarii povești despre anumite flori pe care le-ați consumat până acum, sau despre care știa bunica și le folosea și la bucătărie (nu numai în medicina băbească).

Citeşte mai departe »

Adina Magda, călătoarea din munți și iubitoarea naturii și ale darurilor ei

Dacă tot v-am scris ieri despre rețeta de ciuperci, despre umblat prin pădure și despre cules, azi vă voi vorbi despre Adina Magda.

Adina Magda este creatoarea, scriitoarea și călătoarea din spatele blogului Cat’s Kitchen. Și are și pisici. De ce este ea atât de specială pentru mine și în general pentru blogosfera românească de rețete culinare?

Pentru că, deși extrem de modestă, Adina promovează bucătăria regională, cu ingrediente locale culese din natură sau crescute de ea. Pe blogul ei veți găsi multe rețete cu ciuperci culese din zona în care trăiește, leurdă, untișor și alte verdețuri din pădure sau grădină, rețete de mezeluri făcute în casă (și credeți-mă când vă zic că sunt delicioase, că am avut ocazia să le și gust), diverse preparate din carne de vânat, rețete de conserve (roșii uscate în ulei de măsline, ciupeci murate), siropuri din muguri de brad și altele.

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Cătălina
Fonds
Poveşti
Stock
Supe de bază

11 Februarie 2017
2 Comentarii

Ingredientele care ne fac viața mai bună: resturile

Da, ați citit bine oameni buni și dragi.

Există niște ingrediente pe lumea aceasta cărora uneori nu le dăm atenția cuvenită. Și cum în viața aceasta tot experimentăm și experimentăm, m-am gândit să scriu despre ele (sau cele trecute prin viața mea).

Sunt sigură că pe unele le știți și folosiți deja. Dar le voi scrie totuși pentru că am aflat cu uimire zilele astea că unii dintre noi nu știu ce să facă cu anumite chestii 🙂

Așadar, azi nu avem o rețetă, azi avem niște… hm, recomandări.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Poveşti
16 Decembrie 2015
9 Comentarii

Cum să [te pregătești pentru fotografierea unei rețete pentru blogul tău culinar]

baked alaska cu inghetata de cimbru (106 of 116)-Exposure2Treaba este mai “tristă” la început de drum. Ești mai stângaci, crezi că nu ai cu ce și uneori o mai dai în bară complicându-te inutil. De ce spun asta? Pentru că observ că unii autori de bloguri culinare care au imagini frumoase, care cresc și mai mult valoarea poveștii și rețetei, au ceva mai puțină încredere în puterile lor.

E destul de simplu de căzut în capcana “eu nu pot face poze frumoase (de obicei adăugăm aici un “ca X”)”. Părerea mea e că nici nu trebuie să faci poze ca X. Ci trebuie să le faci ca tine, să te motivezi să le impui stilul tău și să mergi pe un drum care va deveni din ce în ce mai ușor, acumulând experiență.

Până vei ajunge la acel stil al tău, vei trece prin multe, diverse, împrumutate de la diverși colegi de breaslă cu sau fără bună știință.

Când intri în treaba aceasta cu bloggingul culinar trebuie să realizezi că vei intra într-un joc din care vei învăța multe, vei cunoaște oameni noi, vei înțelege din ce în ce mai bine mâncarea și, dacă înveți constant, și cum s-o faci. Vei cheltui bani, timp și tot felul de alte resurse. Inclusiv pe tine.

Citeşte mai departe »

Românul s-a născut petrecăreț [post cu premii de la Costa d’Oro]

Costa foto-23micRomânul s-a născut petrecăreț. Ceea ce nu-i un lucru tocmai rău. Pentru că de obicei petrecerile se lasă mai mereu cu reîntâlnit oameni dragi, revăzut familie, revăzut prieteni vechi, cunoscut oameni noi. Nu ne băgăm în pretrecerile care se termină prost. Nu-i treaba noastră.

Și dacă nu-i petrecere, să fie măcar o adunare, dar să fie cu mâncare bună.

Cum procedăm noi în astfel de situații?

Citeşte mai departe »

Cătălina
Poveşti
Românească

1 Aprilie 2015
2 Comentarii

Hadar Chalet- “what happens at the cabin, stays at the cabin”

Hadar Chalet mici-110Știți cum e să vrei să faci ceva repede, să gândești un plan, să ți-l scrii și apoi când să-l pui în aplicare să te lovească o viroză atât de tare încât să rămâi secerat la pat aproape o săptămână? (Mai târziu, din viroză am dat în sinuzită și-am mai stat câteva zile izolată la căldură, fără vreun chef să fac ceva).

Cam așa am pățit eu când m-am întors din excursia de la Hadar Chalet. Că de altfel eram chitită ca în ciuda oboselii, să mă apuc să scriu fix atunci, după ce am intrat în casă. :))
Așadar, să vă povestec din amintiri, că-s încă vii.

În vinerea cu pricina, Juha m-a cules pe mine de la birou (“-Ce să mai pun în bagaje în afară de ce ai pus pe pat? -Păi nu știu, ia și aia, și poate și ailaltă, ah, da! și aia, neapărat aia.
-Hey, las-o mai ușor pentru că eu trebuie să le car până la birou, știi? -Ah, da.”), apoi noi am cules-o pe Ana de la metrou (“ăăă, hai să ne vedem jos în stație, cine ajunge primul să stea pe scaun”). Ajunși primii am constatat că-n stație nu sunt scaune. Așa că am luat-o la picior pe-acolo să le căutăm. Dacă Ana ne aștepta deja pe undeva? Nope… a sosit și ea la un moment dat (la timp) și-am plecat să-l întâlnim pe Radu.

În sfârșit, în formație completă, am demarat către Siriu. Nu prea îmi mai aduc aminte drumul. Știu doar că la un moment dat mă luase bine amețeala de la ceva serpentine. Am ajuns la chalet cam anesteziată, așa că țuica dată de gazde imediat ce ne-am dat jos din mașină și am abandonat bagajele băieților de acolo, m-a scuturat oleacă și m-a pus pe picioare.

Citeşte mai departe »

La Prăjiturela- o rază de soare

Miha Prajiturela-60Azi dimineață mi s-a făcut dor de portretele făcute câtorva dintre bloggerii culinari români. Probabil, la un moment dat, voi reîncepe din nou lucrul la acest proiect.

Acum vreun an și, două dintre HDD-urile mele au cedat. Fotografiile cuprinse în directorul de bloggeri culinari s-au pierdut temporar. De curând am reușit să recuperez majoritatea datelor așa că azi am hotărât să mai postez din ele.

Știu că nu era rândul ei, dar cumva am simțit că pe ea trebuie s-o postez. Blogul ei se numește La Prăjiturela.

Am cunoscut-o pe Miha acum (aproape) doi ani și prilejul a fost chiar acest proiect. Întrebam pe atunci cine ar dori să participe și a apărut și ea în peisaj. Personal, îmi pare bine că a avut curajul s-o facă pentru că așa am avut și eu bucuria de a o cunoaște.

Dacă ar fi să folosesc un cuvânt sau o expresie care s-o definească ar fi “Rază de soare”. Și nu din cauza pletelor ei cârlionțate și blonde ca grânele ci din cauza zâmbetului ei cald care te încarcă cu energie.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Poveşti
16 Februarie 2015
Nici un comentariu

Dragă Dana de la Simbio

Simbio_mici-44Începusem postul acesta cu niște cuvinte aproape nepersonale, legându-mă de niște critice aduse noului Simbio acum ceva vreme. Scriind, mi-am dat seama că nu mă pot detașa. Nu am cum. Am iubit acest locșor înainte, îl iubesc și acum, că a mai crescut. Apoi ți-am scris o misivă. Iat-o:

“Dragă Simbio,

Eu nu cred că te-ai schimbat. Nu cred că ți-ai luat nasul la purtare și nu cred că din cauza design-ului nu te mai concentrezi asupra mâncării.

Cred însă cu drag și fără regret în oamenii tăi, în dragostea lor pentru ceea ce fac. Cred în cei care sunt la tine de ani de zile și cred în cei noi care au atâtea de învățat și “îndurat” până se vor fi obișnuit cu locul cel mare si frumos, valul de clienți și uneltele cele noi.

Citeşte mai departe »

Ziua în care am trișat (Cheat day)

legateau-9micCând ești în mijlocul unei perioade în care mănânci zi de zi cât mai sănătos, faci sport și eviți cât poți deserturile, ai voie la o zi în care poți trișa. Pe mapamond i se spune “the cheat day/ ziua de trișat”.

NU e o zi în care te îndopi, pentru că stomacul tău e obișnuit cu alte chestii (nu mai acceptă zahăr foarte mult). E o zi în care, însă, poți gusta tot felul de bunătăți fără să te simți vinovat, fără să fugi la sală ca să “repari greșeala” (mai ales că “you can’t workout a bad diet”/ degeaba faci sport dacă ai o dietă proastă).

Bun, de vreo 2-4 săptămâni sunt de capul meu. Adică, fără meniurile Anei. Asta nu înseamnă că mă îndop în neștire sau cu chestii care mi-ar putea dăuna.

Sunt ca un pui care a învățat încet-încet să zboare și a plecat din cuibul matern 🙂

Citeşte mai departe »