Vă spun cinstit că până să mănânc aşa ceva nu gândeam că pâinea ar putea constitui un… desert atât de delicat şi bun. M-am înşelat şi mă bucur de acest lucru.
S-a întâmplat ca la un moment să lucrez alături de un foarte bun bucătar, pe nume Jakob Hausmann care mi-a dat să gust un desert în care pusese pâine. Am fost cât am putut de sceptică până în momentul în care am mâncat şi am rămas cam paf. Era aromat, delicios, pe o parte molatec pe de alta crocant. O minunăţie.
Aşa se face că, mânată de curiozitate (şi binenţeles poftă) am căutat o reţetă pentru acest sufleu. Şi ce ocazie mai bună pentru a-l pregăti ar fi putut fi decât Ziua Mondială a Pâinii? Am pregătit câteva porţii de sufleu în ziua evenimentului la care ne-au invitat Laura şi Irina de la Spic&Bob. Am primit ajutor de la Bristena şi Lavinia la tăiat şi aranjat.
Am respectat modul de lucru de aici dar am folosit alte chestiuni ca bază. Şi cred că merge foarte bine cu diverse bucăţi de prăjituri rămase nemâncate cu diverse ocazii (cozonac, chec, turtă dulce, blaturi “accidentate”).
