Arhiva categoriei ‘Rețetă de toamnă’

Joia la finlandezi: supa de mazăre (hernekeitto) și clătita uriașă (pannukakku)

Sau cum să mănânci ca un nesătul farfurie după farfurie de supă de mazăre cu ciolan afumat. Afumat în saună, chiar.

Saunele finlandeze nu se încălzesc neapărat cu aburi, ele se încălzesc și cu fum. Chiar am făcut saună în așa ceva la un moment dat și aveam impresia că miros ca un somon afumat la final. Noroc că m-am frecat după cu zăpadă și mi-am revenit. Oricum, la momentul respectiv, experiența completă a fost saună- baie la copcă- alergat prin zăpadă. Binențeles că am sărit peste partea cu copca. Îmi îngheța sufletul numai când vedeam oamenii intrând în gaura tăiată în gheață și bălăcindu-se de parcă era cea mai bună și caldă apă. Pentru începătorii ca mine exista un bazin cu apă încălzită.

Revenind la joia finlandezilor (și a suedezilor): în mai toate cantinele și restaurantele se servește supă de mazăre cu ciolan afumat și clătită uriașă (aceasta este nivelul următor al clătitelor, veți vedea mai jos în rețetă).

Spre deosebire de supa tradițională care se face din mazăre galbenă/verde uscată, fiartă împreună cu ceva legume (morcovi, ceapă), pentru 2-3 ore până nu mai rămâne bob întreg, Juha a ales să pregătească această supă din mazăre verde (care e încă în piețe la acest moment- și ca să fac încă o paranteză: pe aici mazărea verde se mănâncă și crudă pe post de semințe de floarea soarelui sau arahide prăjite sau mai știu eu ce gustare de pe la noi). Oamenii își iau mazăre și de obicei nu ajung cu ea acasă pentru că se opresc la taclale și desfac păstăi și ronțăie boabele pe drum).

Se pare că supa de mazăre a intrat în meniul nordicilor odată cu sosirea creștinătății. Catolicii mâncau supa de mazăre joia ca să aibă puteri să poată posti vinerea. Și a și rămas aici pentru că iernile-s lungi și reci și o supă fierbinte și delicioasă de mazăre e numai bună pentru încălzit inima și burta.

Citeşte mai departe »

Cum se face pasta de mititei în Finlanda

Sau oriunde în lumea aceasta mare, unde sunt oameni doritori să mănânce mititei.

Am vrut să numesc această rețetă după cântecul acela cu englezul în new York. Adică să-i zic: Sunt un Mititel în Tampere. M-am răzgândit 😀

Cam de trei săptămâni (deja!), ne-am mutat în Finlanda. Și tot de atunci renovăm, gătim, muncim, ne plimbăm prin parc și pozăm flori și rațe (eu mai ales). Încerc să pregătesc următoarea parte din articolul dedicat florilor comestibile și vreau să și fotografiez ceea ce găsesc. Să știe tot omul cum arată o floare de morcov sau de limba mielului.

Am ajuns aici la două săptămâni după Juha și la 10 zile după pisici. Pentru că ele au călătorit separat, și la treaba aceasta ne-au ajutat fetele de la IMG- The Pet Shipping Specialist, Anelise și Raluca și dragii noștri veterinari Valeriu, Marian și Magda de la Acum Vet.
Acum, să vă povestesc care este treaba cu această rețetă. Este de fapt o combinație dintre două rețete: de la una am împrumutat modul de lucru, de la alta ingredientele și anumiți timp de lucru.

Nu am mașină de tocat așa că am luat carne direct tocată. Nu am luat-o din supermarket ci din piața centrală (Kauppahalli), un fel de mic Obor de-al nostru dar cu mult mai puține chestii.
Înainte de a mă lăuda cu cât de gustoși au fost acești mici vreau să scriu și că:

Citeşte mai departe »

Înghețată cu halva și merdenchi (melasă de struguri)

Făceam un live într-o zi, printre prieteni și povesteam cum programasem să fac o ciorbă de lobodă dar am uitat cu totul de borș. Atunci a intervenit Ramona și mi-a spus că, de-ar fi știut, îmi trimitea suc de aguridă.

După câteva zile chiar mi-a trimis, dar în pachet erau și alte bunătăți. Printre ele, o minunăție de melasă din struguri din care am folosit până acum la un stir fry cu vită, la o tartă de căpșuni, rubarbă și soc și la această rețetă de înghețată.

Această melasă, pe numele ei merdenchi este făcută din must de struguri albi, fiert încet câteva ore. Nu are adaos de zahăr și are o plăcută aromă de caramel. Era să mănânc un borcan direct așa fără să-l mai folosesc la nimic 😀

Cum băteam eu netul lung și-n lat să aflu mai multe chestii despre acest produs am ajuns cumva la rețeta de înghețată cu halva a lui Yotam Ottolenghi. Aceasta nu are melasă de struguri în compoziție dar m-a intrigat foarte tare, recunosc.

Citeşte mai departe »

Florile comestibile și cum le putem utiliza (prima parte)

Poate ați observat că de-a lungul timpului am tot experimentat rețete cu flori. Unele au ieșit neașteptat de bine, altele mai au nevoie de prelucrare.

Există în flora României (și a altor țări) numeroase plante ale căror flori sunt comestibile. Există cazuri în care acele flori pot fi consumate oricând, oricum și cazuri în care trebuie consumate cu moderație. Există specii cu fructe toxice dar flori comestibile, flori care pot fi consumate crude și flori care trebuie gătite.

În articolul de față (documentat de pe unde am putut) voi da cât mai multe nume și voi preciza dacă am mâncat și cum. E important să știți că după atâtea flori mâncate am și supraviețuit :)). E important să știți și cum pot fi gătite anumite flori și în ce combinații cu fructe, carne și legume merg mai bine.

Pentru acest articol am cules informații de pe internet, din cărți și din experiențele proprii. În același timp, l-aș dori cât mai interactiv. Adică puteți lăsa în comentarii povești despre anumite flori pe care le-ați consumat până acum, sau despre care știa bunica și le folosea și la bucătărie (nu numai în medicina băbească).

Citeşte mai departe »

Înghețată cu levănțică și salep

Din ciclul “ai grijă câtă levănțică pui în desert ca să nu faci săpun”, aproape că am comis-o. Noroc că m-a domolit Juha că alfel făceam parfumerie în casă și o înghețată imposibil de mâncat.

Rețeta de azi este o amestecătură de flori. Și salep. Mi-aș fi dorit să mai găsesc toporași (grădinile au fost pline!) și să îi folosesc în loc de lavandă. Dar n-a mai fost să fie. Plus că în cartier e plin de pisici (majoritatea în călduri) și cred că sfârșeam cu o înghețată care să miroasă a… pipi.

Dar salvarea a venit de la un cadou primit de la Andie. Adică de la un borcan de zahăr cu levănțică din Provence. Zic salvare pentru că tot încerc să folosesc florile în mâncare, și până acum am avut cu succes ingrediente precum flori de soc, salcâm, trandafir, bujor de grădină, iasomie, levănțică, caprifoi.

Aud că florile de liliac ar fi extraordinare, cele de cireș japonez delicate iar cele de magnolie foarte aromate.

Revenind, nu am găsit toporași/violete, am apelat la levănțică. Și în timp ce pregăteam baza pentru înghețată mi-am dat seama că la un moment dat am găsit salep într-o cafenea turcească din București, și că îl luasem ca să-mi fac băutura aromată sau înghețată. Așa că a intrat și el pe lista ingredientelor. Salep-ul este parte componentă a înghețatei turcești, dondurma. Aceea pe care o tot vedem în clipuri pe youtube care se întiiiiiinde și se întiiiiinde. 🙂

Citeşte mai departe »

Păstravi umpluți cu citrice și ierburi aromatice la cuptor

Recunosc că e primul tip de pește pe care l-am făcut la cuptor în afară de somon.
În același timp, am ales să fac această combinație de pește și citrice pentru că este una destul de simplă (și obișnuită). Ca să mă familiarizez cu păstrăvul la cuptor. Am mâncat în copilărie făcut la ceaun, undeva pe la Moneasa.

La ultima vizită la Carrefour Băneasa, s-au lipit de mine și peștii aceștia doi. Nu am luat mai mulți pentru că am preferat să-i fac proaspeți nu să-i țin mai multe zile ca să găsesc de mai multe ori.

Citeşte mai departe »

Friptură de vită cu mirodenii din Northrend și salată de microplante

Aceasta este o rețetă adaptată după cea numită Tender Shoveltusk Steak. Cea mai mare problemă a acesteia a fost să găsesc respectiva bucată de carne, dar cum nu prea există animalul lopată cu colți de fildeș pe la noi, am zis că merge și vita.

Cu mirodeniile a fost ușor, am urmat întocmai indicațiile din cartea de bucate a jocului, adică World of Warcraft, the Official CookBook sosită de curând de la Books Express, mai ales că aveam de toate prin cutiile din bucătărie.

Iar în loc de salată am folosit minunatele și aromatele microplante (vlăstari) de la Microgreens România. De câte ori comand de la oamenii ăștia nu reușesc să folosesc plăntuțele până nu le fotografiez o grămadă înainte. Nu mă pot abține, mi se par tare frumoase.

Citeşte mai departe »

Amintiri din Finlanda. Ciuperci cu sos de smântână.

Bună, mă numesc Cătălina și sunt dependentă de ciuperci. Stai, că asta nu a sunat chiar OK. Sunt dependentă de ciuperci comestibile. Și îmi place foarte mult să le și culeg cu mâna mea. Și-apoi să le gătesc, să le usuc, să le fotografiez sau să le admir pur și simplu.

Acum două toamne eram la Vammala într-o vacață mai de lungă durată. Și era în plin sezon de gălbiori și gălbiori de toamnă-iarnă (niște ciuperci maronii, mărunte, crocante, delicioase și ușor de uscat). Nu plouase prea mult în ultimele săptămâni și pădurea nu avea decât 2-3 locșoare mai umede și pline. Dar la un moment dat, a plouat două zile mai sănătos. Prilej minunat să ne luăm cizmele de cauciuc și să căutăm comori. Și am găsit în prima zi de după ploaie o găletușă de 5 litri plină. Am găsit gălbiori, gălbiori de iarnă și ceva hribi întârziați (dar delicioși, dragii de ei).

Juha s-a ocupat de gătit: a făcut focul în sobă, a ales o rețetă din cartea lui de căpătâi și s-a apucat de treabă după ce am curățat eu tot. Curățatul ciupercilor e chiar o treabă relaxantă (dacă n-ai vreo 10 kile).

Citeşte mai departe »

Supă islandeză de pește

În continua încercare de a mă împrieteni cu supele și ciorbele de pește am găsit o rețetă care mi s-a părut extraordinară. O să vedeți și de ce. Aproape ca cea din Delta noastră, supa islandeză se face din mai multe feluri de pește (măcar 4, toate din apele nordice: somon, eglefin (haddock), cambulă, pește limbă de cal (halibut)) și creveți.

Partea bună a faptului că îmi place să experimentez cu resturi a adus un aport extraordinar acestei rețete, pentru că în loc să folosesc supă bază de pui, am folosit o parte de fumet iar cealaltă parte a fost o supă făcută din carcasele de creveți. Dar o să vă povestesc pe îndelete cum am procedat.
Supa se face repejor și e bine să nu insistați cu fierberea ingredientelor. Peștele va rămâne întreg, cu o textură corectă, legumele la fel, gustul va fi desăvârșit. Chiar nu are rost să ucideți toate acestea cu o fierbere prelungită.

De aprovizionat m-am aprovizionat de la Carrefour Băneasa și cu ocazia asta am văzut și eu cum arată pe viu niște arici de mare (!).

Citeşte mai departe »

Rillettes de rață

Așteptam de mult un moment propice să fac această rețetă. Nu este complicată, dar ca de obicei ia ceva timp până este gata. Miercurea asta am primit de la Legume de țară o rață întreagă de aproape 2,5 kg. De obicei, când primesc păsări întregi le tranșez și fac pachete pe care le bag la congelator: piept, pulpe, spate + aripi, gât + organe (pipotă, inimă), ficat. În curând o să strâng destul ficat încât să fac această terină. Bine, nu la sous vide pentru că încă nu mi-am luat, ci la cuptor. Ce sens are acea împachetare, cel puțin pentru mine: pieptul de pui se fierbe cu niscai legume, se mărunțește și se dă la bebeluș. Pieptul de rață/bibilică se face la tigaie. Pulpele de pui se fac la cuptor, cele de rață se fac confit sau pulled duck. Spinările, aripile și gâturile sunt excelente pentru supe de bază.

Așa, ce-am făcut cu rața de data aceasta: am lăsat-o întreagă, la cuptor, cu untură și multe mirodenii pentru 6 ore, la 120 grade C. Mai precis, am “confiat-o” întreagă ca apoi s-o transform în rillettes.

Rillettes de rață se fac de obicei din pulpe, dar am găsit această metodă pe blogul lui chef John și mi s-a părut fantastică. Cum cocota pe care o am este destul de mare cât să încapă o rață întreagă în ea, am aplicat metoda lui fără regrete.

Ce am făcut diferit a fost să schimb unele mirodenii pentru că Juha nu prea e înebunit după ghimbir, de exemplu, iar eu nu voiam portocală în ecuație.

Citeşte mai departe »