Arhiva categoriei ‘Rețetă de iarnă’

Supă bază din pește. Fumet

Începând de astăzi, pe site-ul nostru va începe o serie lunguță de rețete cu pește și fructe de mare. Am intrat într-un nou proiect și cu această ocazie sper să învăț mai multe despre cum să gătesc aceste înotătoare. Trebuie să mărturisesc că până mai acum câțiva ani, dacă îmi oferea cineva vreo mâncare de pește refuzam categoric (dacă era ciorbă mă și albeam la față de silă).

Și ca să vezi drăcie, acum mănânc inclusiv tartar, sashimi sau sushi. De ciorba de pește autohtonă încă nu mă lipesc, însă supele finlandeze sau chowder-ele mi se far mirifice. De fapt, ca s-o scriu p-aia dreaptă, mă înfioară gândul că undeva în gâtul meu s-ar bloca vreun os. Iar din câte știu eu, bunica făcea ciorba de pește din bucăți care aveau și oasele în ele.

Revenind. Rețeta de astăzi este de fapt un ajutor în bucătărie, nu o rețetă care ajunge așa cum e la mâncăcios. La fel ca supele bază din oase de vită sau pasăre, supa bază din pește/ crustacee, ajută alte feluri de mâncare să se îmbogățească cu arome.

Citeşte mai departe »

Risotto cu hribi și brânză de capră

În familia noastră există două feluri de a pregăti risotto (și e unul dintre felurile de mâncare pe care îl pregătim frecvent pentru că este versatil și merge cu o gamă largă de ingrediente): stilul smuls și mai rapid al lui Juha (împrumutat de la Raymond Blanc) și stilul mai lent și care antrenează bine mușchii brațelor (stilul clasic de amestecat cu foarte mici și scurte pauze) pe care îl folosesc eu.

Rezultatul este cam la fel, noi nu am sesizat până acum vreo diferență. Însă ingredientele sunt foarte importante. Este nevoie de o supă de bază (noi folosim din oase de vită și spinări de găină sau rață), de un vin bun, de preferință alb și nu în ultimul rând, de un tip special de orez (Arborio, Carnaroli, Vialone, Nano, and Baldo). Cel mai frecvent găsim în România cel de tipul Arborio.

Ca să înțelegeți cât de prietenos este acest fel de mâncare, o să scriu cam cu ce noi am făcut până acum: cu roșii uscate, chorizo, mazăre, multe feluri de ciuperci, sparanghel, legume rădăcinoase, diverse tipuri de brânzeturi.

Citeşte mai departe »

Cel mai bun chec cu banane (o banana bread un pic mai șmecheră)

Nu că mă laud dar chiar așa a fost. Așa de bun că n-a mai rămas nimic din el. Juha l-a scos din cuptor, a dat drumul la filtrul de cafea și când m-am dus să-mi torn o cană am constatat că-mi rămăseseră și mie vreo 2 felii. Grrr.

Așa, am zis în titlu că-i o rețetă mai șmecheră. Cum așa? E simplu, din cauza ingredientelor. Că altfel, la preparare cam toate rețetele de chec cu banane sunt simple: se amestecă toate, se pune maglavaisul în tavă, se bagă la copt.

N-aș fi scris acest articol dacă nu mi-ar fi plăcut rezultatul. Și dacă n-aș fi testat pentru prima dată câteva din produsele de la Solaris și n-aș fi fost mulțumită de ele. Oamenii ăștia chiar fac treabă bună.

Citeşte mai departe »

Chifteluțe finlandeze

Poate credeați că numai suedezii au chifteluțe. Greșiiit 😛 Cred că nu e țară în lume care să nu aibă ceva măcar asemănător. Dar să revenim la bucătăria nordică. Și la cea finlandeză. Nu toate chifteluțele-s la fel, desigur și fiecare țară bagă și multă mândrie în ele în afară de carne, pâine și smântână.

Juha nu a adus multe cărți cu el de-acasă, dar ce a adus este esențial: 5 cărți de bucate finlandeze din care 2 cu rețete de pâine și patiserie. Rețeta de chifteluțe se regăsește în cartea Kotiruoka, uusi laitos (Gătitul acasă).

Totul se măsoară in dl spre durerea mea (pentru că trebuie să fac conversie la măsurile cu care suntem noi obișnuiți), dar de cele mai multe ori merită. Rețetele finlandeze sunt simple, mâncarea sățioasă și nu se aruncă mai nimic.

Citeşte mai departe »

Supă bază vegetariană

V-am mai povestit despre supele de bază în articolul acesta. Acolo dădeam exemple de supe bază care au în componență oase și carne de vită, oase și carne de pui/găină/rață sau oase și carne de miel/ied.

De când mi-am dat seama că le pot păstra la congelator, am tot făcut și am stoc împrospătat permanent. Pentru că le consumăm. Și le folosim bine în risotto-uri, supe ramen, Pho sau altele, sosuri, tocănițe, unele plăcinte.

În afară de cele menționate mai sus am făcut la un moment dat și supă bază din pește și câteva versiuni de supe bază vegetariene.

Citeşte mai departe »

Cheesecake (fără coacere) cu blat de turtă dulce și jeleu de vin roșu

Adică un desert numai bun de pus pe masa de Crăciun începând cu anul 2017 :)) sau acum, de Revelion. Sau lăsați, că l-am ratat și pe acesta :))

Are toate elementele iernii în el și e al doilea pe care îl fac într-o săptămână. Ah, și am învățat cu ocazia aceasta cum trebuie să procedez cu agar-agar-ul. Credeam că e complicat, dar nu. Fata asta explică așa de bine aici că mi-a ieșit din prima. Și a doua.

Înainte să explic ce e cu rețeta aceasta, o să îmi cer scuze că pozele sunt un pic cam horror. Cum îmi reglez timpul după copil în ultima vreme, zilele acestea n-am reușit să gătesc și să pozez în lumină naturală, ba mai mult, am fost prea varză de oboseală ca să instalez lumina continuă. Așa că am folosit lumina ambientală: becul de la bucătărie, cel de pe balcon, instalațiile din brad. Stați că plânge puștiul, mă întorc în niște minute (nu știu câte).

Așa, dar ce este bine: este un desert foarte gustos, aromat, proaspăt, numai bun de pus pe masă de Crăciun (dacă sărbătoriți) sau la orice serbare tematică de iarnă 🙂

Trebuie să vă înarmați doar cu ceva răbdare și ingrediente bune. N-aș putea să vă dau sfaturi despre cum să înlocuiți agar-agar-ul cu gelatină animală (pentru că nu folosesc), diferența e că a doua trebuie dizolvată în apă (lichid) rece iar primul în apă fierbinte- chiar fiert câteva minute.

Citeşte mai departe »

Tartă cu moșmoane

tarta-mosmoane-mici-48-of-53Când mama m-a anunțat prin octombrie că avem mai multe moșmoane decât în anii trecuți, nu mi-a trecut prin minte că va culege chiar 15 kg. Abia când le-am văzut frumoase și aurii dar încă necoapte am decis că pe lângă jeleu voi mai încerca și alte rețete. În plus, am măritat vreo 6 kile și le-am trimis pe capul lui Tudosiei să pregătească ceva cu ele pentru Sănătatea în bucate. Ba chiar i-am propus să o invite pe Mona Petre de la Ierburi uitate și să pregătească ceva împreună.

Mă gândeam să pregătesc tarta cum o fac americanii pe cea de dovleac, cu multe mirodenii și cu lapte condensat. După ce am căutat pe net dacă merge, am găsit aceeași metodă la Comfortably Hungry așa că m-am apucat de treabă. Am luat o mică plasă cu laptele condensat de la Mega pentru ca era de fapt pentru cafea, dar tarta a ieșit bine oricum. Voi lucrați cu lapte condensat adevărat (am găsit la Auchan, de exemplu).

Cea mai migăloasă parte din rețeta aceasta este obținerea piureului din moșmoane. Dar cu puțină răbdare și ceva mozolire pe mâini, se rezolvă.

Citeşte mai departe »

Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Praz cu măsline

praz-cu-masline-site-48-of-51Și-acum o să vă povestesc despre cum NU îmi plăcea mâncarea de praz cu măsline când eram mică. Unu’ la mână, mâncarea avea sos de roșii, care nu era sosul meu preferat (decât dacă avea și vin în el sau era la mâncare de măsline, castraveți murați sau papricaș cu găluști).
Apoi, mâncând foarte mult praz crud mi se părea o barbarie să îl văd fiert în mâncare.

Dar măslinele, oh, măslinele… le-am iubit de la prima degustare. Întâi au fost cele negre, apoi cele verzi simple sau umplute cu ardei sau migdale, apoi kalamata. Și kalamata au rămas preferatele mele de ani de zile. Și cele stafidite care nu se găsesc pe oriunde. Când locuiam cu bunica ea ne povestea că mâncarea de cartofi, cea de fasole și cea de măsline erau numite “ale săracului”. Pe cea de cartofi o detestam, apropos, nu înțelegeam de ce trebuie să sacrifici cartofii în sos de roșii când îi poți prăji și mânca cu brânză sau face piure cu lapte și unt. De la o vecină bătrână învățasem să întind unt pe pâine prajită și apoi să presar măsline. Să încercați cu kalamata, iese și mai bine.

No, și-acum trebuie să vă spun și ce-mi veni să public o rețetă (fără vârstă) din repertoriul românesc? Care apropos, apare în “Carte de retete” a Sandei Marin (Cecilia Maria Simionescu pe numele ei adevărat), una dintre cele mai cunoscute scriitoare din lumea gastronomiei românești. Cartea respectivă conține nu mai puțin de 10.000 rețete românești autohtone sau împrumutate de pe la alții.* (*pasaj luat de pe Wikipedia).
Cum există pe internetul cel mare tot felul de discuții cum că gastronomia românească autentică este mirifică dar lipsește cu desăvârșire, echipa de la Simfonia Boutique Hotel Restaurant Râmnicu Vâlcea s-a gândit să organizeze un concurs la care pot participa bloggeri culinari și bucătari ce ar trebui să reinventeze rețete vechi românești. Concursul are și un juriu iar acesta este format din Nico Lontraș, Johnny Șușală și Cosmin Dragomir (pe care-l urmăresc pentru că s-a apucat să studieze și scrie despre găteli și mâncăruri românești) și Alina Vasilescu.

Citeşte mai departe »

Rețetă rapidă de fasole și bere neagră. Powered by Silva Dark

Fasole cu bere Silva Dark mici (41 of 53)-Exposure2Cam de când s-a mutat Juha la București pot să spun că printre mâncărurile gătite cel mai des, chili con carne și chili sin carne sunt favoritele mele. Mai ales când le pregătește chiar el (și când nu trântește toată rezerva de ardei iute din casă, ca să murim amândoi intoxicați cu capsicină fie ea sub formă proaspătă, uscată sau afumată ori toate trei la un loc).
Doar că azi, după ce s-a prezentat acasă cu ingredientele pentru versiunea fără carne și-a dat seama că nu și-a terminat încă treaba de la birou așa că mi-am preluat eu îndatoririle de nevastă și am purces la gătit. În drum spre casă m-am agățat și de-un pachet de bacon și de niște bere neagră Silva. Pentru că fără ele, viața e pustiu.

Așadar, înarmată cu toate ingredientele plus cele aduse de mine, m-am apucat de meșterit. Treaba este foarte simplă, ingredientele de bun simț și în număr mic, puțină răbdare să fie să fiarbă toate și să se unească întru a papilelor fericire.

Înainte să mă apuc de aruncat treburile în oală am făcut un mic research despre gătitul cu bere: ar trebui să știți despre berea neagră că în timp ce gătește mâncarea voastră preferată, îi și intensifică aromele. Mai ales dacă este cu carne și ingrediente bogate. Și dacă le gătește încet, sunt și mai bune, mai fragede.

Iar una dintre regulile de bază ale gătirii cu bere spune să nu folosești un sortiment pe care nu l-ai bea. Deci trebuie musai să fie o bere bună.

Citeşte mai departe »