Arhiva categoriei ‘Ingrediente de sezon’

Caracatiță friptă cu salată de vară

Sunt momente în viața asta în care mi se face poftă de pește sau caracatiță. Am cam urât peștele de mică pentru că am asistat la chinul maică-mii când a înghițit un os și a avut nevoie de spitalizare și refacere câteva zile. Am avut tot timpul o mare frică să mă ating de pește deși la noi în familie aveam cel puțin 3 pescari amatori (inclusiv eu).

Frica asta a trecut ușor cu vremea și am început să mănânc pește, apoi fructe de mare. Încă prefer peștele “fără oase” sau cu oase mari care pot fi scoase ușor, iar dintre fructele de mare iubesc sepia (sashimi), calamarul, caracatița și scoicile Saint Jaques.

Cea mai bună caracatiță mâncată de mine s-a întâmplat la Raionul de pește, apoi acasă cumpărată de la Carrefour și gătită conform sfaturilor Monicăi de la Foodie Family.
În fine, cea mai fragedă caracatiță s-a dovedit a fi una gătită chiar de mine și probabil că a fost așa… din greșeală.

Să vă povestesc. Împinsă cumva de la spate de postul Anei de la Butterandcream am zis așa: eu n-o să pun o ceșcuță de apă și o să țin caracatița sub capac să-și lase apă, eu o să pun o ceașcă de vin și o să țin caracatița sub capac să își lase apă. Zis și făcut. După cele 15 minute socotite ca în postul Anei (caracatița mea a avut cam juma de kil), am testat-o și am costatat că e tot cam tare, iar vinul (surpriză!) mai era nițel și devenea caramel. Așa că am fiert niște apă în paralel și am turnat-o așa fierbinte peste caracatiță și am mai fiert încă 15 minute.

S-a dovedit a fi sexy balamuc (mă scuzați pentru expresie, e prima care mi-a venit în minte). Practic, după 30-35 minute de fiert era fragedă, roșie și numai bună de fript în tigaie. Ceea ce am și făcut, de altfel. Acu’, eu zic totuși să o fierbeți de la bun început în apă și vin, sa nu aveți surprize.

Citeşte mai departe »

Cremă tartinabilă/ Unt de biscuiți Speculoos

Luați așa mai din scurt, biscuiții Speculoos au aceleași ingrediente ca turta dulce finlandeză. Pe lângă unt, zahăr brun/melasă, unt, făină și ouă, Speculoos au și toată gama de mirodenii + 2: scorțișoară, cardamon, ghimbir, cuișoare, nucșoară și piper.

Luați mai cu istorie și tradiții, acești biscuiți sunt copți în ajun de Sf. Nicolae în Belgia și Olanda, și în ajun de Crăciun în Germania. Spre deosebire de turta dulce, care este mai moale, biscuiții aceștia sunt crocanți și cu iz de caramel. Ca și formă, sunt de obicei dreptunghiulari, cu spatele plat și fața “imprimată” cu un fragment de poveste/obiect/animal/barcă/fermă sau orice are legătură cu Crăciunul/Sf. Nicolae.

Am găsit multe rețete de biscuiți Speculoos pe net, dar nu despre ei vreau să vă povestesc. Am luat acum o săptămână revista pe noiembrie a lanțului de magazine K-Market din Finlanda și am găsit acolo o rețetă extraordinar de simplă și (s-a dovedit a fi și) delicioasă de pastă tartinabilă din biscuiți. Unii îi mai zic și unt, doar că e cam jumătate de adevăr. Sau treime, după cum veți vedea mai jos.

Pasta aceasta se poate ataca direct din borcan, sau pe pâine, sau în clătite, sau pe felii de mere, banane… cerul este limita.

Citeşte mai departe »

Tartă cu ciuperci, carne de vită și multă ceapă

Adică treaba asta delicioasă nu e chiar pentru oricine. E o tartă bogată, făcută din ingrediente cu multe calorii, să țină de cald în iarna ce tocmai a început pe-aici.
Azi (30 octombrie) am avut cea mai ciudată vreme: dimineață a nins cu viscolire, apoi a ieși soarele. După care, am primit o ploaie rapidă, iar soare, furtună de zăpadă. În final, ziua s-a încheiat cu cer aproape senin, adică la noapte vom avea ger.

Azi dimineață după ce m-am trezit să văd de ce se bat pisicile (la ora 6:00), am decis că nu mai are sens să mă întorc în pat așa că i-am încălzit lui Erik niște lapte, l-am schimbat și l-am culcat la loc.

În chiuveta de la bucătărie mă așteptau câteva kilograme de gălbiori de iarnă (numiți ei și picior galben sau trompeta căprioarei sau gălbiori iernatici) pe care i-am cules ieri de sub zăpada din pădurea de la Vammala (era plin dar s-a întunecat repejor afară așa că nu am cules mai mulți). M-am apucat să îi curăț, gândindu-mă cam ce aș putea face cu ei: supă, plăcintă, usuc o parte etc.

Zis și făcut. Aproape de ora prânzului, m-am apucat de treabă.

Citeşte mai departe »

Gnocchi din cartofi și dovleac (Hokkaido), cu sos de hribi

Zilele trecute, după ce am făcut supa de dovleac, mi-am dat seama că n-am mai gătit de multă vreme după vreo carte din bibliotecă. Așa că am luat la rând vreo 6 dintre ele să găsesc ceva interesant de făcut.

După ce am trecut de Raymond Blanc, de David Lebovitz și de Beatrice Peltre, m-am oprit la două dintre cărțile lui James Oliver. Una nu avea nimic cu dovleac, cealaltă m-a blocat la rețeta de gnocchi.

A fost prima dată când am făcut gnocchi așa că trebuie să vă atrag atenția că:

1. Făcând aproape totul manual, am muncit câteva ore ca să dau gata 1 kilogram de compoziție (adică rulat, tăiat, format și lăsat amprentă cu furculița pe fiecare gnocchi).
2. Gnocchi se fac din cartofi (un soi făinos), griș, pesmet, ricotta, făină etc. Dacă folosiți cartofi, e nevoie de un soi cu pulpă cremoasă, (când e gătit, evident) zice James Oliver (de fapt prietenul său, un chef italian- Gennaro Contaldo).
3. Prea multă frământare va cere făină mai multă ceea ce va acoperi în final gustul de cartofi/dovleac.
4. Dacă nu aveți câteva ore la dispoziție și nici ajutor, faceți doar jumătate din cantitate. Eu am făcut un kilogram pentru că așteptam musafiri care nu au mai ajuns, așa că după ce am mâncat două porții, restul a fost fiert, răcit și pus la congelator.
5. Dacă folosiți dovleac, cel mai bine e să alegeți un tip cu pulpă cu mai puțină apă (după coacere)- cred că plăcintarul e perfect.
6. Amprenta făcută cu furculița ajută gnocchi să se impregneze mai bine cu sos. Dacă intenționați să îi faceți cu sos simplu de unt si salvie, puteți să săriți peste partea aceasta.
7. Din imaginile pas cu pas lipsesc cele în care fac sosul. Aveam mâinile pline de aluat și făină și mi-a fost milă de aparat. Plus că a trebuit să scot două porții mai repede că i se făcuse foame lui Juha de la atâta așteptat :))

Citeşte mai departe »

Supă cremă de dovleac (Hokkaido) cu paprika afumată și alune rumenite

Nu aveam vreo intenție să pregătesc supă cu dovleac zilele astea, dar când am văzut frumusețea aceasta de hokkaido la magazin am zis că e musai să fac o rețetă cu el. Cel mai probabil voi mai cumpara unul pentru că am ochit o rețetă de gnocchi la James Oliver pe care trebuie neapărat să o gătesc.

Spre deosebire de dovlecii pe care îi știu de mică (plăcintarul și cel mare și gras), dovleacul acesta are între 1-2 kg și pulpă foarte fină, nu atât de făinos-fibroasă. După coacere arată fix ca un cartof dulce copt. Iar pielea este subțire și finuță. Am citit câteva rețete și sunt unii bucătari care îl folosesc cu tot cu coajă. Am fost tentată să fac acest lucru dar nu știam sigur la ce să ma aștept. Lui Juha i s-a părut și mai dulce decât un dovleac normal.

Rețeta de față este vegană (de post), destul de bună și poate fi îmbunătățită după cum crede fiecare de cuviință. Eu am făcut-o cu mai puține mirodenii decât de obicei ca să poată mânca și Erik.

Citeşte mai departe »

Pâine crocantă din secară cu semințe

Eram la socrii acum vreo 2 săptămâni și la prânz au apărut pe masă niște pâinici uscate cu multe semințe. Cam ca cele tip Wasa. Nu mi s-au părut foarte atrăgătoare la început dar după ce am gustat una nu m-am mai oprit din mâncat. I-am cerut rețeta Leenei și după ce m-am întors de la o tură de cules de ciuperci, am găsit o hârtie pe masă cu ingrediente și temperaturi.

Leena, soacra mea face foarte multă pâine. De câte ori merg pe la ea mănânc alt tip. Coace la câteva zile multe pâini pentru ea și vecini. Pâine neagră, albă, integrală, cu nuci, cu semințe, pâine plată finlandeză din secară (care se ține la uscat băgată pe o bară), și multe alte tipuri.

Această pâine crocantă și delicioasă se face foarte ușor numai că are câțiva pași care nu trebuie săriți. Se poate face cu ce semințe preferă fiecare.
Unitatea de mâsură pentru rețetele din nord este dl (decilitrul), așa că am stat cu cântarul lângă mine pentru a transforma totul în grame. Puteți rotunji cantitățile, este loc de 3-4 grame în plus sau minus.

Citeşte mai departe »

Bruschete cu somon afumat (la rece sau la cald)

În orașul Tampere se întâmplă de câteva ori pe an o piață de pește. Unde te duci și mănânci pește sau îți cumperi pentru acasă. Oferta locală nu este extrem de bogată ca număr de specii, dar din acestea se fac o mulțime de preparate pe care le poți mânca pe loc sau mai târziu. Am găsit aici somon, șalău, știucă, chișcar, muikku (coregon alb)- un pește mic pregătit la fel ca hamsiile, păstrăv curcubeu.

La piața de pește de pe la începutul lui octombrie, am avut norocul să dăm peste un nene care avea o măsuță minusculă și pe ea, stivuite, multe pachete cu pește afumat sau marinat cu ierburi. Din tot ce avea el pe acolo am cumpărat niște somon afumat la rece și altul afumat la cald. Diferența dintre cele două este evidentă, atât la gust cât și la textură, cel afumat la cald, de exemplu, fiind și gătit. Cel la rece rămâne crud.

Acum, cum afumă ei la cald (la rece încă nu am văzut procedeul): în saună, sau în afumătoare stratificată, sau pe scândură din lemn de conifere. Practic bat în cuie sau pun între două grătare jumătăți de somon sau păstrăv și le țin aproape de foc și fum. Savulohi este termenul pentru somonul afumat iar loimulohi pentru somonul la flacără.

Nici nu știu să vă zic care mi-a plăcut mai mult. Știu doar că somonul ăla afumat la rece a fost delicios, și zău că mi-a părut rău că nu a luat mai mult. Probabil că mi-a auzit careva plânsetul că după 2 săptămâni de la treaba asta am găsit un alt nene cu soția care vindeau somon afumat la rece direct din portbagajul mașinii în piața dechisă de lângă noi. Foarte bun și ăsta, ceva mai uscat însă.

Revenind la bruschetele astea: ca să scot nițel din monotonie mâncatul de pește, am apelat la niște creme fraiche, lime, ceapă caramelizată și ceva baghetă rumenită în tigaie. După cum urmează.

Citeşte mai departe »

Fricassée cu ciuperci de pădure

Din ciclul “iar am pus prea mult pătrunjel”, vă prezint această simplă rețetă plină de ciuperci și bunăvoie (are cidru în ea, merge și cu vin).

Treaba asta am văzut-o prima dată într-un video făcut de Raymond Blanc acum ceva ani (omul are o serie întreagă de rețete video care mai de care mai (ne)bune).
E toamnă și pădurile ar trebui să abunde (încă) de ciuperci. Încă mai e sezon de gălbiori, gălbiori de toamnă și hribi aici în nord iar mai spre sud se găsesc încă hribi, bureți lăptoși și rusule. În altă ordine de idei, merge și cu ciuperci uscate și rehidratate. Dar atenție! Unele ciuperci de pădure/câmp nu trebuie consumate cu alcool (de altfel, alcoolul nu trebuie consumat până în următoarele 48 ore de la consumarea ciupercilor). Cea mai cunoscută de acest tip este Popenchi, burete de cerneală (Coprinopsis atramentaria).

Revenind la rețetă. De obicei, fricasée-urile au printre ingrediente pui, porc, vită, ba chiar și iepure și smântână dulce. Nu e cazul aici. Rețeta este vegană, în cel mai “rău” caz se poate adăuga niște bacon afumat pentru un plus de savoare 😛

Citeşte mai departe »

Bruschette cu caracatiță

Cu ceva luni în urmă am cumpărat o caracatiță care s-a dovedit a fi îndeajuns de mare încât să o folosesc la 3 feluri de mâncare. O parte am băgat-o în paste. O alta am fript-o în tigaie și am acompaniat-o cu orez negru și ceva legume tinere. Și vin alb.

Și a treia parte a mers extraordinar de bine pe pâine prăjită, cu shiitake și sos de pătrunjel.

Dar să vă povestesc pe scurt. Așadar, când aveți un surplus de caracatiță fiartă (că nah, crudă nu merge), folosiți un tentacul gras și pentru două bruschette mari și îndestulătoare.

Citeşte mai departe »

Ravioli cu gălbiori și sos cu brânză albastră

De vreo 2 luni e plin sezon de gălbiori pe-aci. Și de hribi, dacă ai noroc să găsești. Și Rusulla dacă ai ochi de ciupercar să știi să le recunoști pe cele bune.
Ca un om safe ce este, Juha preferă să culeagă doar ciupercile care îi plac și pe care le știe foarte bine: gălbiori, hribi și trompeta căprioarei (apar în vreo lună jumate-două). Ghebe nu prea sunt pe aici, prin zona Sastamalla, deci nu am găsit.

Săptămâna trecută ne-am întors acasă cu o găleată de 10 litri plină de gălbiori și tot gândindu-mă ce să fac cu ei mi l-am imaginat pe Bubba din Forest Gump înșirând 1 milion de rețete cu creveți. Cam așa înșiram eu rețete cu ciuperci. În final am uscat o parte din ei înșirați pe ață în boxa de la subsol, am pregătit sandwichuri, ravioli, alt fel de paste, fricassée, chiftele. Urmează să murez o parte și să mai usuc din ei.

Azi public rețeta de ravioli pentru că e simplă. Doar că aveți nevoie de ceva răbdare și timp pentru a face aluatul de paste. Se poate face și manual, fără mașină. Eu am noroc cu o Titania pe care am pus-o pentru prima dată la treabă. Mi-a luat nițel să mă prind ce e cu ea dar apoi a mers ca unsă. Am învățat și o șmecherie de la Andie și o puteți vedea în acest video (foaia se unește la un moment dat și se trece prin mașină mai ușor).

Citeşte mai departe »