Arhiva categoriei ‘Dulceţuri’

Jeleu din flori de soc

Au fost multe momente în viața mea în care lucrurile mărunte și aparent neimportante m-au făcut fericită și împlinită. Cele mai mărunte au fost, de curând, vreo 200 g flori de soc scuturate de pe inflorescențe.

Ca să meargă mai repede treaba asta (scuturarea florilor) a fost de ajuns ca ele să stea o zi în frigider. Aș vrea să vă dau și o explicație științifică dar am băut nițel vin și mi-e că vă bag în ceață.
Deși până acum am făcut socată și sirop din bucăți de inflorescențe (adică am pus și crenguțele mici și firave), de data aceasta au fost doar flori. Mici, albe, cu polenul galben ca de pui. Și cu un miros extraordinar. De altfel, acest miros va invada casa în momentul în care se va fierbe jeleul.

Cum florile de soc au parfum mai puternic și mai durabil decât cele de liliac (de exemplu) nu este nevoie să fie opărite (ba chiar e contraindicat, florile se vor înnegri), ci ținute în sirop rece, la frigider vreo două zile.

Dar mai bine încep cu începutul.

Citeşte mai departe »

Jeleu de liliac (partea a doua)

În care povestesc despre altă versiune de jeleu din flori de liliac, cu o culoare mai frumoasă, mai puțin zahăr și un gust mai pronunțat de floare. Minusuri? Poate prea pronunțat de floare și fără putere de conservare prea îndelungată.

Dar l-am testat deja în creme de prăjituri și au ieșit foarte bine.

Am avut nevoie să îl gust în mai multe situații ca să mă pot obișnui cu gustul floral amărui dulce. Ca atare adică este destul de puternic. În combinație cu mascarpone sau frișcă e foarte plăcut.

Citeşte mai departe »

Pastă (gem) de măceșe

gem macese mici-30N-o să încep acest post cu o poveste în care să spun că acest gem îmi aduce aminte de copilărie. Pentru că prima dată când am mâncat gem de măceșe a fost în timpul unui mic dejun la Bistro del’Arte din Brașov.

Și a cam fost dragoste la prima degustare. Gemul cu aspect de coral lichid, gustul acrișor, culoarea frumoasă m-au ajutat să trec peste orice primă urmă de reticență când am decis să îl fac acasă. Pentru că e de muncă la el (mai ales dacă nu aveți ustensilele necesare, ca mine).

Mi-a luat 2 zile să îl duc la bun sfârșit dar a meritat orice secundă și orice durere de mână.

Am avut noroc să îmi aducă mama o găleată de materie primă: măceșe culese una câte una de Victor și Nati, iubiții mei. Natalia abia așteaptă să facem clătite împreună ca să mâncăm gem de măceșe 🙂

Citeşte mai departe »

Peltea de gutui

ZAH_4898micUn dialog cu bunica mea:

“-Mamaie, de ce fierbi cotoarele și cojile de gutui?”
“-Ca să fac peltea, comoara mea.”
“-De ce nu pui și miezul (pulpa)?”
“-Pentru că îl fac dulceață.”

“-Dar cum îți iese o chestie atât de bună din nimic?”
“-Așa se face de bătrâni, e magie.”

Citeşte mai departe »

Pastă de dovleac pentru prăjituri

pumpkin paste-32Deși în mintea mea sunt o zeiță în bucătărie care le știe și le face pe toate bine în continuu proces de învățare, uneori mai dau și greș în sensul că mă abat de la ceea ce aveam de gând să fac și ajung să am la final un alt produs decât cel planificat. De fapt încerc să salvez niște ingrediente pe care le pregătisem pentru ceva, care s-au bușit și din care a trebuit să fac altceva.

Așa și cu această pastă de dovleac. Ea în sine este fantastic de bună (v-o zic eu, un om care nu prea e înnebunit după dovleac) și destul de folositoare la pregătirea deserturilor dar am ținut morțiș să fiu sinceră. Eu voiam să fac de fapt o dulceață, măcar un gem. Dar nu.

M-am încăpățânat să fac dulceața la fel ca pe cele pe care le fac din fructe cu structură și pulpă mai tare (care rămân întregi la fiert, cu alte cuvinte) fără să execut un sirop în prealabil, ci să plec cu fierberea de la zero. Iar dovleacul, știm cu toții, la fiert prea mult se destramă, se face pastă.

Citeşte mai departe »

Jeleu de moșmoane

jeleu de mosmoane-9639De moșmoane am auzit prima dată când eram în clasa I. Bunica, văzându-mi dragostea față de plante, mi-a cumpărat (din economiile ei) un Atlas botanic. Mare fericire a mai fost pe capul meu. Mult am mai citit cartea mare, grea și frumoasă. Întâi am devorat pozele, una câte una. Am aflat câte tipuri de plante sunt, cum arăta lumea în cretacic, ce specii erau în neozoic și câte au mai rămas pe lume de atunci sau cum au evoluat. Când am intrat la facultate știam deja o parte din denumirile în latină și mi-a fost ușor să le învăț pe restul.

Pe la capitolul Rosaceae (familia din care fac parte plante ca trandafirul, mărul, părul, gutuiul, prunul etc) mi-a atras atenția o imagine cu niște fructe pe care nu le mai văzusem vreodată. Sub ele scria: “Moșmon, Mespilus germanica”. Am rămas cu imaginea lor în minte mulți ani.

Până când, într-o zi, le-am recunoscut într-o altă imagine de pe eticheta unuia dintre arborii plantați de părinți și sora mea la Domnești. Aproape imediat am început să fac planuri în ceea ce le privește. Mama nu știa ce sunt și ce-o să facă din ele. Dar arborele în sine era decorativ în tot timpul anului așa că a rămas în grădină alături de un prun, un cireș și un măr sălbatic.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Conserve
Dulceţuri
Evenimente

13 February 2013
Nici un comentariu

Conserve It!

…with Rachel Sargent and Cătălina Zaharescu.

Vine o vreme când găseşti timpul, răbdarea şi locul în care să împarţi din ceea ştii şi altora.

Iar sâmbătă este ziua în care vă invit să asistaţi şi să ne ajutaţi pe mine şi pe Rachel să pregătim dulceaţă de caise deshidratate şi apă de flori de portocali, marmeladă de citrice cu mirodenii de turtă dulce, dulceaţă de pomelo cu sherry şi frunze de kefir şi curd de lămâi şi lime.

Partea frumoasă este că veţi participa la pregătire şi apoi veţi pleca acasă cu o parte din ceea ce aţi preparat.

Citeşte mai departe »

Dulce Românie de august (2012) la final

Tocmai am terminat de citit o suită de articole şi poveşti scrise de Viorel Ilişoi. Nu au legătură cu Dulcea Românie, ci mai mult cu Amara Românie şi lupta unora pentru a o îndulci şi o face mai bună. Nu vă spun mai mult, ci vă las să citiţi tot.

Pentru că eu am de prezentat frumoasele voastre reţete venite din trecut, transmise de la bunici sau părinţi şi legate strâns de amintirea lor sau reţetele celei de-a doua teme: levănţica (lavanda).

După cum bine ştiţi, ne-am antrenat cu mic cu mare în acest proiect născocit de Mihaela şi încercăm de fiecare dată să scoatem ce e mai bun la lumină din imaginaţia noastră, ajutaţi fiind de un ingredient şi/ sau o temă anume aleasă.

Citeşte mai departe »

Dulceaţă de gogonele cu ghimbir şi Porto

Strecură câteva roşii în poala fustei şi o alese pe cea mai frumoasă. O şterse de cămaşa pestriţă şi apoi muşcă pofticios din ea.

“Ah, roşiile din grădina noastră sunt cele mai bune din lume”. Zâmbi când îşi aduse aminte cât a dat la cazma şi cum n-a mai putut să doarmă vreo două nopţi de durere de spate. Cum mamaia îi făcea masaj şi îi spunea că data viitoare o să cheme un bărbat, să nu mai facă ea munca asta grea.

“Lasă mamaie că n-oi muri eu dintr-atât.”
“Da maică, dar tu trebuie să faci şi copii la un moment dat, dacă nu ai grijă de tine o să-ţi fie greu.”

Rândurile de roşii aproape paralele (“deh, dacă n-am trasat cu sfoară”) primeau apa cu poftă.

Citeşte mai departe »

Natural Cuisine- Verină cu avocado, quinoa şi fructe de vară

Întotdeauna mi-au plăcut poveştile (fie ele doar şi poate cu sfârşit nefericit). Dacă firul narativ reuşea să mă smulgă din ale mele şi să mă ţintuiască pe-o pătură cu cartea-n braţe, înseamnă că autorul îşi făcuse bine treaba. Vărul meu Oni avea o vorbă care m-a definit multă vreme: “Ăsteia să-i dai un sac de cărţi ş-un sac de mere şi scapi de ea vreo săptămână. Nu se mai mişcă din gradină.”
Că doar unde era cel mai frumos să citeşti vara? Pe-un preş, pe iarbă, la umbra prunilor şi merilor din grădina mătuşii Liliana. Puteau să mă napădească furnici, cărăbuşi, gândaci de Colorado. Eu îmi vedeam de cartea mea (dăruită sau şutită din bibliotecă (mai ales “1001 de nopţi”- că nu prea erau pentru copii).

De ceva vreme am descoperit-o pe Scufiţa Roşie. Dar nuuu, nu pe cea din poveştile noastre copilăreşti, ci pe ea, Scufiţa Rawsie a vremurilor noastre. Dap, aţi ghicit, despre Olivia Steer este vorba. Despre ea şi despre capacitatea ei de a transforma aproape orice în mâncare sănătoasă (şi am auzit eu de pe la prietenele mele care i-au încercat reţetele că şi gustoasă).

Voi avea ocazia s-o cunosc şi personal pentru că Plafar a lansat un concurs prin care vă invită să gătiţi mai sănătos, mai natural. Vă îndeamnă să daţi o fugă în piaţă să luaţi legume şi fructe proaspete şi, împreună cu ingredientele care vă inspiră cel mai mult din gama lor, să încropiţi o reţetă de bun gust şi s-o postaţi folosind aplicaţia de pe pagina de pe Facebook a Plafar şi/ sau la voi pe blog . 🙂 Iar dacă veţi fi printre cei 30 selectaţi, veţi avea ocazia s-o urmăriţi şi voi pe Scufiţa Rawsie la Atelierul de Gastronomie pregătind minunăţii, pe 21 iunie a.c. în magazinul Plafar din Dorobanţi.

Citeşte mai departe »