Arhiva categoriei ‘Deserturi’

Coroniță de Crăciun cu afine și mascarpone. Și culoarea anului 2018

Adică violet. Ultra Violet este culoarea aleasă de Pantone pentru anul 2018.
La baza acestei rețete au stat altele două tot de pe kissthecook. Am combinat ingrediente de la rețeta de Melci cu scorțișoară, pecan și caramel cu ingrediente de la Floare din aluat cu cremă de brânză și afine. Și-a ieșit o coroniță gustoasă și simpatică. Din care copilul a mâncat cu poftă (îi plac afinele). Treaba asta a ieșit foarte moale și pufoasă și a mers perfect cu cafea și lapte. Și-a arătat și bine pe masă.

Citeşte mai departe »

Caramele moi cu mirodenii de turtă dulce

Caramelele-s acele dulciuri minunate care ți se lipesc de dinți, care-s moi și se topesc în gură, care provoacă dependență.

Dintre cele mai cele caramele mâncate în acesta viață de 40 de ani aș aminti: caramelele făcute de cei de la Parlans Konfektyr din Stockholnm (am auzit de ei de la David Lebovitz), apoi cele de la Reflets de France pe care mă bat cu Juha de fiecare dată când găsesc și cele pe care le-am făcut acum 2 zile. Am mai mâncat făcute în casă de Olguța (erau cu sare sau vanilie). Foarte bune și acelea.

Bun, nu știu cum vă plac vouă caramelele dar ele pot fi moi sau tari. Și le prefer pe cele moi (lăsate nițel la rece).

Din câte am cercetat pe net deși știam cam cum se fac (dar aveam nevoie de temperaturile corecte), caramelele se pot face în 2 pași sau într-unul singur. Însă, a se ști: ele ies mai moi sau mai tari crescând/scăzând cantitatea de smântână dulce sau lăsându-le mai mult pe foc.
Deși inițial am fost tentată să le fac prin metoda mai simplă, am hotărât totuși să am răbdare și să le fac în doi pași. Le-am făcut în mare parte pentru că le voi oferi cadou, așa că nu trebuie să se cristalizeze zahărul în ele și să țină destul cât să ajungă la destinație și consumate (evident).

Citeşte mai departe »

Orzotto cu piersici caramelizate

Înainte de Paște am primit un pachet plin cu bunătăți de la Sun Food. Printre ele era și o cutie de compot de piersici. Apoi, inspirată de sosirea sărbătorilor de iarnă vremea rece de afară, m-am gândit să fac un orzotto bogat și cremos peste care să pun felii de piersici caramelizate ușor în tigaie. Cu unt și vanilie. Să ne țină de cald și bine. Și chiar ne-a ținut.

Mie că l-am învârtit și amestecat de m-au luat toate căldurile și lui Juha că l-a mâncat fierbinte și repede.

Există vreo problemă cu acest orzotto? Nu, iese la fel de cremos ca un risotto corect, iese mai gustos pentru că orzul prăjit ușor în unt capătă gust de nucă nouă, și iese foarte bogat. Poate doar faptul că va trebui să învârtiți în el destul de mult timp să fie un neajuns 🙂

Citeşte mai departe »

Cremă tartinabilă/ Unt de biscuiți Speculoos

Luați așa mai din scurt, biscuiții Speculoos au aceleași ingrediente ca turta dulce finlandeză. Pe lângă unt, zahăr brun/melasă, unt, făină și ouă, Speculoos au și toată gama de mirodenii + 2: scorțișoară, cardamon, ghimbir, cuișoare, nucșoară și piper.

Luați mai cu istorie și tradiții, acești biscuiți sunt copți în ajun de Sf. Nicolae în Belgia și Olanda, și în ajun de Crăciun în Germania. Spre deosebire de turta dulce, care este mai moale, biscuiții aceștia sunt crocanți și cu iz de caramel. Ca și formă, sunt de obicei dreptunghiulari, cu spatele plat și fața “imprimată” cu un fragment de poveste/obiect/animal/barcă/fermă sau orice are legătură cu Crăciunul/Sf. Nicolae.

Am găsit multe rețete de biscuiți Speculoos pe net, dar nu despre ei vreau să vă povestesc. Am luat acum o săptămână revista pe noiembrie a lanțului de magazine K-Market din Finlanda și am găsit acolo o rețetă extraordinar de simplă și (s-a dovedit a fi și) delicioasă de pastă tartinabilă din biscuiți. Unii îi mai zic și unt, doar că e cam jumătate de adevăr. Sau treime, după cum veți vedea mai jos.

Pasta aceasta se poate ataca direct din borcan, sau pe pâine, sau în clătite, sau pe felii de mere, banane… cerul este limita.

Citeşte mai departe »

Prăjitură răsturnată cu banane

…și mult unt, aș zice. Era și mult zahăr, doar că am mai scos din el.
Rețeta este văzută la Linda Lomelino acum vreo două dimineți și pusă în practică azi cu 2 modificări.

Ce e drept, cu genul acesta de prăjituri am început eu să fac deserturi “mai serioase” acum vreo 10 ani. Doar că pe atunci foloseam aluat de foietaj Bella (sau Linco) pentru că nu învățasem încă altele (în afară de chec și cozonac). Și găsisem rețeta respectivă la Maya și Jamie Oliver.

Spre deosebire de Linda, eu am avut o tavă de 18 cm. Au variat grosimea prăjiturii desigur și timpul de copt.

Ce nu am reușit să înțeleg este cum de i-au intrat ei 3-4 banane în tava de 22 cm, când în a mea abia am reușit să bag 1 și jumătate. O să refac frumusețea asta cât de curând oricum, și-o să folosesc o tavă mai mare.

Citeşte mai departe »

Joia la finlandezi: supa de mazăre (hernekeitto) și clătita uriașă (pannukakku)

Sau cum să mănânci ca un nesătul farfurie după farfurie de supă de mazăre cu ciolan afumat. Afumat în saună, chiar.

Saunele finlandeze nu se încălzesc neapărat cu aburi, ele se încălzesc și cu fum. Chiar am făcut saună în așa ceva la un moment dat și aveam impresia că miros ca un somon afumat la final. Noroc că m-am frecat după cu zăpadă și mi-am revenit. Oricum, la momentul respectiv, experiența completă a fost saună- baie la copcă- alergat prin zăpadă. Binențeles că am sărit peste partea cu copca. Îmi îngheța sufletul numai când vedeam oamenii intrând în gaura tăiată în gheață și bălăcindu-se de parcă era cea mai bună și caldă apă. Pentru începătorii ca mine exista un bazin cu apă încălzită.

Revenind la joia finlandezilor (și a suedezilor): în mai toate cantinele și restaurantele se servește supă de mazăre cu ciolan afumat și clătită uriașă (aceasta este nivelul următor al clătitelor, veți vedea mai jos în rețetă).

Spre deosebire de supa tradițională care se face din mazăre galbenă/verde uscată, fiartă împreună cu ceva legume (morcovi, ceapă), pentru 2-3 ore până nu mai rămâne bob întreg, Juha a ales să pregătească această supă din mazăre verde (care e încă în piețe la acest moment- și ca să fac încă o paranteză: pe aici mazărea verde se mănâncă și crudă pe post de semințe de floarea soarelui sau arahide prăjite sau mai știu eu ce gustare de pe la noi). Oamenii își iau mazăre și de obicei nu ajung cu ea acasă pentru că se opresc la taclale și desfac păstăi și ronțăie boabele pe drum).

Se pare că supa de mazăre a intrat în meniul nordicilor odată cu sosirea creștinătății. Catolicii mâncau supa de mazăre joia ca să aibă puteri să poată posti vinerea. Și a și rămas aici pentru că iernile-s lungi și reci și o supă fierbinte și delicioasă de mazăre e numai bună pentru încălzit inima și burta.

Citeşte mai departe »

Înghețată cu halva și merdenchi (melasă de struguri)

Făceam un live într-o zi, printre prieteni și povesteam cum programasem să fac o ciorbă de lobodă dar am uitat cu totul de borș. Atunci a intervenit Ramona și mi-a spus că, de-ar fi știut, îmi trimitea suc de aguridă.

După câteva zile chiar mi-a trimis, dar în pachet erau și alte bunătăți. Printre ele, o minunăție de melasă din struguri din care am folosit până acum la un stir fry cu vită, la o tartă de căpșuni, rubarbă și soc și la această rețetă de înghețată.

Această melasă, pe numele ei merdenchi este făcută din must de struguri albi, fiert încet câteva ore. Nu are adaos de zahăr și are o plăcută aromă de caramel. Era să mănânc un borcan direct așa fără să-l mai folosesc la nimic 😀

Cum băteam eu netul lung și-n lat să aflu mai multe chestii despre acest produs am ajuns cumva la rețeta de înghețată cu halva a lui Yotam Ottolenghi. Aceasta nu are melasă de struguri în compoziție dar m-a intrigat foarte tare, recunosc.

Citeşte mai departe »

Jeleu de liliac (partea a doua)

În care povestesc despre altă versiune de jeleu din flori de liliac, cu o culoare mai frumoasă, mai puțin zahăr și un gust mai pronunțat de floare. Minusuri? Poate prea pronunțat de floare și fără putere de conservare prea îndelungată.

Dar l-am testat deja în creme de prăjituri și au ieșit foarte bine.

Am avut nevoie să îl gust în mai multe situații ca să mă pot obișnui cu gustul floral amărui dulce. Ca atare adică este destul de puternic. În combinație cu mascarpone sau frișcă e foarte plăcut.

Citeşte mai departe »

Eton Mess cu bezea din aqua faba, frișcă cu liliac și căpșune

La un moment dat am văzut în feed o postare scrisă de Ina, și povestea ea acolo despre zeama rămasă de la una dintre conservele de năut și cam ce se poate face din aceasta. Nu am uitat de acel text însă, din varii motive am încercat tărășenia după vreo 3-4 ani. Adică acum 1 săptămână.

Cum primisem un pachet de la Sun Food și printre alte bunătăți erau și niște conserve de fasole albă, am zis să fac un test. Am făcut un chili sin carne cu boabele, iar zeama am păstrat-o la frigider vreo două zile, până când am avut o fereastră liberă.

Ce se observă în poze? Că bezeaua mea nu a crescut prea mult. Nici n-ar fi avut putere pentru că probabil zeama nu a fost destul de groasă, deși este posibil ca fiind obișnuită cu cea de ouă, să o fi bătut prea puțin. Drept pentru care, voi urmați sfatul Inei și puneți pe foc lichidul, să se evapore nițel și, astfel, să fie mai vâscos decât înainte. Asta dacă vreți o bezea bine crescută și tare. Dacă nu vă interesează acest aspect, urmați pașii de mai jos (cu mențiunea că la mai puțin lichid trebuie și mai puțin zahăr).

Citeşte mai departe »

Florile comestibile și cum le putem utiliza (prima parte)

Poate ați observat că de-a lungul timpului am tot experimentat rețete cu flori. Unele au ieșit neașteptat de bine, altele mai au nevoie de prelucrare.

Există în flora României (și a altor țări) numeroase plante ale căror flori sunt comestibile. Există cazuri în care acele flori pot fi consumate oricând, oricum și cazuri în care trebuie consumate cu moderație. Există specii cu fructe toxice dar flori comestibile, flori care pot fi consumate crude și flori care trebuie gătite.

În articolul de față (documentat de pe unde am putut) voi da cât mai multe nume și voi preciza dacă am mâncat și cum. E important să știți că după atâtea flori mâncate am și supraviețuit :)). E important să știți și cum pot fi gătite anumite flori și în ce combinații cu fructe, carne și legume merg mai bine.

Pentru acest articol am cules informații de pe internet, din cărți și din experiențele proprii. În același timp, l-aș dori cât mai interactiv. Adică puteți lăsa în comentarii povești despre anumite flori pe care le-ați consumat până acum, sau despre care știa bunica și le folosea și la bucătărie (nu numai în medicina băbească).

Citeşte mai departe »