Am ales acest titlul pentru că am câteva prietene care au alte orientări în afară de cea omnivoro- carnivoră pe care o au cei mai mulţi români. Sunt vegetariene.
Ciorbiţa de faţă până la un punct le respectă dorinţa de a nu consuma carne, ouă sau lapte (şi toate derivatele lor), după care se adresează majorităţii.
Loboda, o ştie toată lumea. Apare primavară în piaţă, printre legăturile de leuştean, ceapă verde, salată verde şi alte bunăciuni tinerele. Plăntuţa aceasta uşor aromată poate avea frunze verzi sau roşietice şi în funcţie de colorit, ciorba va avea zeama mai albă sau mai roz, după caz. Bunica îmi făcea multă când eram copilă şi era ciorba mea preferată. Îi spuneam simplu: ciorbă cu vin (pentru că de cele mai multe ori îmi făcea din lobodă roşie).
Să purcedem aşadar la facerea ciorbei, iar eu ma voi întoarce în timp, să-mi văd bunica încinsă la cap cu un batic, tocând legume şi amestecând de zor în oala de ciorbă.





