Arhiva categoriei ‘Ciorbe şi supe’

Cătălina
Ciorbe şi supe
Românească

26 Iunie 2010
6 Comentarii

Ciorbă de lobodă cu sau fără carne

Am ales acest titlul pentru că am câteva prietene care au alte orientări în afară de cea omnivoro- carnivoră pe care o au cei mai mulţi români. Sunt vegetariene.

Ciorbiţa de faţă până la un punct le respectă dorinţa de a nu consuma carne, ouă sau lapte (şi toate derivatele lor), după care se adresează majorităţii.

Loboda, o ştie toată lumea. Apare primavară în piaţă, printre legăturile de leuştean, ceapă verde, salată verde şi alte bunăciuni tinerele. Plăntuţa aceasta uşor aromată poate avea frunze verzi sau roşietice şi în funcţie de colorit, ciorba va avea zeama mai albă sau mai roz, după caz. Bunica îmi făcea multă când eram copilă şi era ciorba mea preferată. Îi spuneam simplu: ciorbă cu vin (pentru că de cele mai multe ori îmi făcea din lobodă roşie).

Să purcedem aşadar la facerea ciorbei, iar eu ma voi întoarce în timp, să-mi văd bunica încinsă la cap cu un batic, tocând legume şi amestecând de zor în oala de ciorbă.

Citeşte mai departe »

Borş de cocoş cu tăiţei de casă

Mi-au tot zis mulţi prieteni că site-ul nostru e fain da` nu prea are reţete d’alea ca la mama acasă, că lor alea le plac mai mult. Bun, eu îmi imaginasem că astfel de reţete poate fiecare să le afle de la mama lui. Dacă nu e să fie aşa nu-i bai că tradiţionalul românesc vine şi la noi. Avem azi un borş mordovenesc cum bunica mea m-a învăţat să fac pe vremea când n-aveam barem buletin.

La bunica mea la ţară, când sunt oameni mulţi la treabă, cum ar fi la coasă sau la seceriş de exemplu, cam după Sfânta Marie mare, femeile stau acasă să pregătească de mâncare. Atunci se sacrifică câte o orătanie din ogradă şi se face din ea şi ciorbă şi o tocăniţă. Aţi zice că iese o zeamă lungă, cum să faci două feluri de mâncare dintr-o pasăre şi să mai mănânce şi 10 oameni. Ei, o găină ori cocoş zdravăn are peste 4 kilograme prin părţile alea de lume şi iese cea mai bună mâncare. Dar, ne tot lungim cu vorba şi parcă văd că nu vă mai zic reţeta.

Citeşte mai departe »

Fasole cu afumătură la cuptor

Şi pentru ca vremea este încă nehotărâtă şi îi tot dă cu ploaie şi vânt de vreo săptămână, ne-am gândit să pregătim o mâncare pofticioasă, călduroasă, colecţia toamnă- iarnă. Fasole cu afumătură.

De câte ori n-aţi poftit cu tot sufletul la aşa ceva? Sincer acum. :) În oală emailată, la ceaun pe foc afară, la cuptor în oală de pământ, fasolica noastră, aducătoare de căldură şi de stare de bine (dacă ştii cum s-o pregăteşti) este vedetă alături de ciorba de burtă, sarmale şi varza cu ciolan cam în orice restaurant cu specific românesc.

În primul rând aveţi nevoie de o oală de pământ ars şi smălţuit. Dacă nu aveţi acum şi mai aşteptaţi niţel, mergeţi la sfârşit de săptămână în Parcul Kisseleff unde sunt tot felul de târgşoare cu specific românesc. Găsiţi acolo de diverse mărimi, smălţuite sau nu, între 35 şi 50 lei bucata.

“Meteahna” aceasta cu vasele de lut o am de la bunica. La fiecare târg sătesc peste care dădeam în călătoriile noastre ne opream să căutăm oale pentru borş sau sarmale, coşuri de răchită şi ghivece de pământ pentru flori. Fiecare îşi prepară acasă fasolea în felul lui. Eu îi acord ceva mai multă atenţie pentru că ştim cu toţii că uneori beneficiile pe care ni le aduce nouă nu-s neapărat îmbucurătoare şi pentru cei din jur. Aşa că, pas cu pas, iată reţeta de azi. Citeşte mai departe »

Cătălina
Ciorbe şi supe
Românească

5 Mai 2010
2 Comentarii

Ciorbă de peşte ca în Deltă

Pe la începutul lunii aprilie am fost în Deltă. Prima mea ieşire acolo de atfel s-a produs la invitaţia prietenului Iliuţă Goean (Şurub). Aşteptam cu nerăbdare să văd minunăţia de rezervaţie şi cu groază momentul în care mi se va pune în faţă o ciorbă de peşte. Pentru că nu sunt iubitoare a acestui tip de carne.
După două zile în care am mâncat şalău cu maioneză, ştiucă umplută, şalău pané a sosit rândul ciorbei de peşte. Înainte să se aşeze lumea la masă am plecat în recunoaştere în bucătăria de vară a doamnei Puşa (la care am fost cu drag găzduiţi şi hrăniţi cu bunătăţi). Nu mare mi-a fost mirarea când am găsit-o în faţa unui ceaun imens, scoţând graţios bucăţile de peşte din ciorbă. Ca să mă lămurească mi-a spus că în Deltă peştele se scoate din ciorbă şi se serveşte separat cu mujdei. Uuuu…. mi-am zis. Drăguţ.  Să vedem acum ce gust are.
Nu mai e nevoie să menţionez că am devorat trei farfurii din zeama minunată şi câteva bucăţi de peşte cu mujdeiul  delicios.  Şi după ce am cumpărat două ştiuci şi doi şalăi frumoşi, am decis sa încerc să fac ciorba şi acasă. Citeşte mai departe »

Supă de ceapă

Ei, în cele ce urmează vă voi prezenta o supă pe cât de fină şi gustoasă, pe atât de contestată. Pentru că dacă o prezentăm pe numele ei românesc câteva domniţe acolo în spate vor strâmba din nas. Dar dacă o strigăm pe numele ei franţuzesc, vor da năvală.
Cred că bunica a încercat să mă convingă şi ea să mănânc aşa ceva când eram mai mică, dar pentru că leguma din care este făcută îmi place foarte mult crudă, nu prea am acceptat să fie sacrificată pe altarul fierturilor.
Iată aşadar Supa de ceapă. Gratinée à l’oignon. Onion Soup. Pam! Pam! Citeşte mai departe »

Supă de usturoi (cu mentă)

Uneori avem zile în care impresia generală e că ne paşte sau ne-a atins vreo raceală (ipohondrii o au mai des dar nu despre ei vreau să vă povestesc acum).

Vreau să vă prezint o reţetă foarte simplă de supă numai bună pentru prevenit păcătoasa care ne gâdilă mucoasele şi ne stârneşte sinusurile: Supă de usturoi (cu mentă)

Când am facut prima data supa am folosit reţeta din seria “Ma boite de recettes (Cutia mea cu reţete)”, “A la soupe!” (“Supa!”), scoasă de Tana Editions din Franţa. Apoi am adaptat-o la propriile cerinţe. Citeşte mai departe »

Cătălina
Chinezească
Ciorbe şi supe

17 Aprilie 2010
Nici un comentariu

Supă de bambus cu vită

Într-o zi eram pe la serviciu şi colegii tot îmi vorbeau despre sushi şi supe picante cu urechi de lemn şi pui shanghai, încât mi-am zis că trebuie să organizăm o seară asiatică la noi. Sid fusese pe la un magazin de produse chinezeşti undeva pe Colentina şi cumpărase tot felul de bunătăţi pentru toţi (bambus la cutie, ulei de susan, condimente, sos soia, sos de stridii, urechi de lemn, shiitake şi tot aşa).

Aşa că am hotărât pe loc un meniu, am stabilit ziua, am trimis invitaţiile la câţiva prieteni. Anei i-a suras ideea, Dark mi-a trimis o poză cu Puss de Boots şi privirea lui topitoare de inimi, Puf a răspuns afirmativ.

Numai că în ziua X nu reuşeam să găsesc o reţetă de supă de bambus care să îmi satisfacă exigenţele. Aşa că m-am gândit să improvizez. Am ales să pregătesc, după cum am menţionat înainte, o supă cu bambus şi vită, o mâncare cu oaie picantă şi multe legume. Citeşte mai departe »