Arhiva categoriei ‘Ciorbe şi supe’

Joia la finlandezi: supa de mazăre (hernekeitto) și clătita uriașă (pannukakku)

Sau cum să mănânci ca un nesătul farfurie după farfurie de supă de mazăre cu ciolan afumat. Afumat în saună, chiar.

Saunele finlandeze nu se încălzesc neapărat cu aburi, ele se încălzesc și cu fum. Chiar am făcut saună în așa ceva la un moment dat și aveam impresia că miros ca un somon afumat la final. Noroc că m-am frecat după cu zăpadă și mi-am revenit. Oricum, la momentul respectiv, experiența completă a fost saună- baie la copcă- alergat prin zăpadă. Binențeles că am sărit peste partea cu copca. Îmi îngheța sufletul numai când vedeam oamenii intrând în gaura tăiată în gheață și bălăcindu-se de parcă era cea mai bună și caldă apă. Pentru începătorii ca mine exista un bazin cu apă încălzită.

Revenind la joia finlandezilor (și a suedezilor): în mai toate cantinele și restaurantele se servește supă de mazăre cu ciolan afumat și clătită uriașă (aceasta este nivelul următor al clătitelor, veți vedea mai jos în rețetă).

Spre deosebire de supa tradițională care se face din mazăre galbenă/verde uscată, fiartă împreună cu ceva legume (morcovi, ceapă), pentru 2-3 ore până nu mai rămâne bob întreg, Juha a ales să pregătească această supă din mazăre verde (care e încă în piețe la acest moment- și ca să fac încă o paranteză: pe aici mazărea verde se mănâncă și crudă pe post de semințe de floarea soarelui sau arahide prăjite sau mai știu eu ce gustare de pe la noi). Oamenii își iau mazăre și de obicei nu ajung cu ea acasă pentru că se opresc la taclale și desfac păstăi și ronțăie boabele pe drum).

Se pare că supa de mazăre a intrat în meniul nordicilor odată cu sosirea creștinătății. Catolicii mâncau supa de mazăre joia ca să aibă puteri să poată posti vinerea. Și a și rămas aici pentru că iernile-s lungi și reci și o supă fierbinte și delicioasă de mazăre e numai bună pentru încălzit inima și burta.

Citeşte mai departe »

Supă islandeză de pește

În continua încercare de a mă împrieteni cu supele și ciorbele de pește am găsit o rețetă care mi s-a părut extraordinară. O să vedeți și de ce. Aproape ca cea din Delta noastră, supa islandeză se face din mai multe feluri de pește (măcar 4, toate din apele nordice: somon, eglefin (haddock), cambulă, pește limbă de cal (halibut)) și creveți.

Partea bună a faptului că îmi place să experimentez cu resturi a adus un aport extraordinar acestei rețete, pentru că în loc să folosesc supă bază de pui, am folosit o parte de fumet iar cealaltă parte a fost o supă făcută din carcasele de creveți. Dar o să vă povestesc pe îndelete cum am procedat.
Supa se face repejor și e bine să nu insistați cu fierberea ingredientelor. Peștele va rămâne întreg, cu o textură corectă, legumele la fel, gustul va fi desăvârșit. Chiar nu are rost să ucideți toate acestea cu o fierbere prelungită.

De aprovizionat m-am aprovizionat de la Carrefour Băneasa și cu ocazia asta am văzut și eu cum arată pe viu niște arici de mare (!).

Citeşte mai departe »

Supă bază din pește. Fumet

Începând de astăzi, pe site-ul nostru va începe o serie lunguță de rețete cu pește și fructe de mare. Am intrat într-un nou proiect și cu această ocazie sper să învăț mai multe despre cum să gătesc aceste înotătoare. Trebuie să mărturisesc că până mai acum câțiva ani, dacă îmi oferea cineva vreo mâncare de pește refuzam categoric (dacă era ciorbă mă și albeam la față de silă).

Și ca să vezi drăcie, acum mănânc inclusiv tartar, sashimi sau sushi. De ciorba de pește autohtonă încă nu mă lipesc, însă supele finlandeze sau chowder-ele mi se far mirifice. De fapt, ca s-o scriu p-aia dreaptă, mă înfioară gândul că undeva în gâtul meu s-ar bloca vreun os. Iar din câte știu eu, bunica făcea ciorba de pește din bucăți care aveau și oasele în ele.

Revenind. Rețeta de astăzi este de fapt un ajutor în bucătărie, nu o rețetă care ajunge așa cum e la mâncăcios. La fel ca supele bază din oase de vită sau pasăre, supa bază din pește/ crustacee, ajută alte feluri de mâncare să se îmbogățească cu arome.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Fonds
Poveşti
Stock
Supe de bază

11 Februarie 2017
2 Comentarii

Ingredientele care ne fac viața mai bună: resturile

Da, ați citit bine oameni buni și dragi.

Există niște ingrediente pe lumea aceasta cărora uneori nu le dăm atenția cuvenită. Și cum în viața aceasta tot experimentăm și experimentăm, m-am gândit să scriu despre ele (sau cele trecute prin viața mea).

Sunt sigură că pe unele le știți și folosiți deja. Dar le voi scrie totuși pentru că am aflat cu uimire zilele astea că unii dintre noi nu știu ce să facă cu anumite chestii 🙂

Așadar, azi nu avem o rețetă, azi avem niște… hm, recomandări.

Citeşte mai departe »

Supă bază vegetariană

V-am mai povestit despre supele de bază în articolul acesta. Acolo dădeam exemple de supe bază care au în componență oase și carne de vită, oase și carne de pui/găină/rață sau oase și carne de miel/ied.

De când mi-am dat seama că le pot păstra la congelator, am tot făcut și am stoc împrospătat permanent. Pentru că le consumăm. Și le folosim bine în risotto-uri, supe ramen, Pho sau altele, sosuri, tocănițe, unele plăcinte.

În afară de cele menționate mai sus am făcut la un moment dat și supă bază din pește și câteva versiuni de supe bază vegetariene.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Supă de vară cu mure și agrișe

Supa de mure mici (42 of 46)-Exposure2-Exposure2Continuând cu ce se mai găsește prin piață, azi aș publica această rețetă extrem de simplă în sinea ei dar care cere un pic de e fort și timp. Nu mult, nu vă alarmați, o parte din operațiuni sunt oarecum opționale. Și o numesc supă deși ea e mai mult din categoria chiseliță.

Este o supă răcoritoare din fructe de sezon, cu puțin zahăr, care se poate mânca cu o tonă de înghețată, biscuiți, frișcă.

Citeşte mai departe »

Supă de morcovi pe repede înainte

Supa de morcovi (18 of 19)Știu că mai așteptați niște rețete de înghețată (și am vreo 3 în pending) dar azi am deschis frigiderul și l-am întrebat: “Nenică, ce să mai gătesc? Ce să mai gătesc fără să leșin de cald în bucătărie?” Binențeles că a făcut pe tăcutul cu mine, ca orice frigider ce muncește să țină chestiile reci pe caniculă. Dar m-am uitat în compartimentul de legume și am găsit acolo ceapă roșie, morcovi și-un pak choy tristuț și cu melci prin el. Melci pentru că a venit din solar de la Ecoshopping.

Așa că supa de morcovi a fost, pe repede înainte.

Citeşte mai departe »

Supe bază (stock-uri, fond-uri)- cu diverse tipuri de carne

Fond de vită coagulat

Stock de vita devenit gelatinos

Am primit la anumite preparate întrebări legate de stock. Și nu mă refer aici la imagini de stock, deși mă puteți contacta dacă aveți întrebări, ci la supele stock, fonduri, supe de bază.

În primul rând la ce ajută supele de bază? Pot ajuta la îmbogățirea gustului anumitor sosuri, la risotto, la pregătirea altor supe (ramen, Pho etc), la pregătirea anumitor terrine, a micilor ș.a.m.d.
Supele de bază pot fi de mai multe feluri în funcție de metoda de pregătire și de tipul de carne folosit.

Înainte să vă speriați că treaba asta ar fi una complicată trebuie să vă spun că nu. Cea mai “grea” treabă este așteptarea.

Buuun, teoretic, în cazul supelor de bază, limita este cerul dar o să vă povestesc despre cele mai folosite de chefi și bucătari, cum se fac și care-s diferențele.
Supele pot fi brune sau mai deschise la culoare.
În cazul supelor cu oase, culoarea mai închisă se datorează faptului că acestea se coc înainte și, datorită reacției Maillard, proteinele de la suprafață sunt alterate, caramelizate, ceea ce duce la o intensificare a gustului (și a culorii) prin brunificare. Această reacție se întâmplă și la pâine, fripturi și cam orice aliment (bogat sau nu în proteine) care este supus tratamentului termic sau fermentării (vezi bere, pastă miso).

Citeşte mai departe »

Supă clară de tomate (roșii)

supa clara de tomate (74 of 91)_aeUnii îi spun consommé de tomate, alții îi spun esență de tomate. Dar pentru noi, muritorii de rând :D, o s-o numesc supă clară.

Mărturisesc că mi-am dorit să reproduc această supă de când am găsit o carte scoasă de cei de la SAS. Aveau ei acolo rețete de preparate pe care le servesc celor de la clasa Business. Diferența dintre rețeta pe care o voi publica azi și cea din cartea SAS este că chef-ul lor folosește doar roșii proaspete, zahăr și sare. Însă metoda de obținere este similară.

Revenind la Raymond Blanc, acest minunat chef francez, plin de căldură, umor și sfaturi bune, pe care-l iubesc pentru emisiunile lui hipnotizante și accentul superb. Este de ajuns să căutați seria cu el, scoasă de BBC (Kitchen Secrets) ca să înțelegeți despre ce vorbesc.

Motivul pentru care am revenit la viață din aceste călduri sufocante și motivul pentru care am dat o cheie blogului (ca să-l scot din amorțeală) este că m-am hotărât să particip la campania #horecaXperience, inițiată de Centrul de training Horeca School în parteneriat cu Gourmet Connection și Desertonline.ro.

Iar ieri, în timp că făceam saună în bucătărie pregătind desertul (care și el va face parte din campanie), mă gândeam că mi-ar prinde bine niște cursuri, dar mai ales niște practică într-o bucătărie adevărată. Am nevoie de disciplină. Mare. De cineva care-mi să explice ordinea operațiunilor într-o bucătarie, când gătești o anume rețetă (care implică nu una ci mai multe tehnici). Am nevoie de cineva care să-mi explice acele tehnici pe care le-am citit și răscitit în cărți de bucate, dar pe care nu le nimeresc tot timpul.
Am prins gustul practicii de când am făcut facultatea de Horticultură. Pentru că este una să citești cum altoiești un măr și alta s-o faci. Altoirea nu înseamnă să înfigi un altoi în portaltoi și să aștepți o minune. Înseamnă să știi cât de ascuțit trebuie să fie briceagul, cum să-l ascuți, înseamnă să lucrezi curat, să ai precizie aproape chirurgicală, să știi să legi altoiul de portaltoi fără să-l sufoci. Să știi să cureți după ce-ți termini treaba. Să știi să lucrezi eficient ca să nu provoci mai multe daune și să consumi mai multe resurse decât necesare pentru a obține rezultatul dorit.

Cam asta îmi doresc eu de la un curs de bucătăr/cofetar.

Citeşte mai departe »