Arhiva categoriei ‘Scandinavă’

Cheesecake (fără coacere) cu blat de turtă dulce și jeleu de vin roșu

Adică un desert numai bun de pus pe masa de Crăciun începând cu anul 2017 :)) sau acum, de Revelion. Sau lăsați, că l-am ratat și pe acesta :))

Are toate elementele iernii în el și e al doilea pe care îl fac într-o săptămână. Ah, și am învățat cu ocazia aceasta cum trebuie să procedez cu agar-agar-ul. Credeam că e complicat, dar nu. Fata asta explică așa de bine aici că mi-a ieșit din prima. Și a doua.

Înainte să explic ce e cu rețeta aceasta, o să îmi cer scuze că pozele sunt un pic cam horror. Cum îmi reglez timpul după copil în ultima vreme, zilele acestea n-am reușit să gătesc și să pozez în lumină naturală, ba mai mult, am fost prea varză de oboseală ca să instalez lumina continuă. Așa că am folosit lumina ambientală: becul de la bucătărie, cel de pe balcon, instalațiile din brad. Stați că plânge puștiul, mă întorc în niște minute (nu știu câte).

Așa, dar ce este bine: este un desert foarte gustos, aromat, proaspăt, numai bun de pus pe masă de Crăciun (dacă sărbătoriți) sau la orice serbare tematică de iarnă 🙂

Trebuie să vă înarmați doar cu ceva răbdare și ingrediente bune. N-aș putea să vă dau sfaturi despre cum să înlocuiți agar-agar-ul cu gelatină animală (pentru că nu folosesc), diferența e că a doua trebuie dizolvată în apă (lichid) rece iar primul în apă fierbinte- chiar fiert câteva minute.

Citeşte mai departe »

Inghetata cu beurre noisette (unt cu aroma de aluna)

brown-butter-ice-cream-mici-58-exposure1A fost odată încă o rețetă pregătită anul trecut în Vammala care nu a văzut lumina blogului. Și care mai e și de înghețată, culmea. Că doar e cald și frumos afară 😛

Aș fi vrut să am eu ideea aceasta și, mai ales, să iasă ca acea înghețată gustată la restaurantul ASK din Helsinki. Dar și această rețetă improvizată a dus la un rezultat bun, iar noi ne-am bucurat de cele 600 g rezultate repede, repejor.

Cred că faptul că eram într-un loc unde verdele-i crud, soarele-i de aur și cel mai iubit sunet este foșnetul pădurii, sau că am găsit merișoare și afine încă bune de mâncat în prag de iarnă, sau că eram sănătoși, liniștiți și împreună, au făcut înghețata aceasta și mai bună.

De pregătit am pregătit-o în același timp cu crema coaptă cu unt noisette pentru că are aceleași ingrediente în compoziție.

Citeşte mai departe »

Supă de gălbiori, kale și rutabaga

Supa de galbiori, rutabaga, kale mici_-49Eram astă toamnă în Vammala și ne-am gândit să nu batem drum până la LIDL-ul din oraș pentru că aveam cam tot ce ne trebuia prin bătătură. Și când zic bătătură mă refer la curte (grădină), pădure, congelator, frigider.

Așa că am pregătit câteva feluri de mâncare bazate exclusiv pe produse crescute în grădină sau culese din pădure și unele care au avut și produse de pe la vecini sau de la piață (cumpărate la începutul perioadei de ședere acolo).

Era sfârșit de septembrie, lumină aurie, minunată, câteodată nori și ploaie iar partea asta cu udătura a îndemnat pădurea să înceapă să-și scoată la iveală ultimele comori din an (zic ultimele pentru că prin octombrie încep ninsorile în partea aceea de lume).

Cam în fiecare zi, nu prea conta ora, ieșeam la plimbare în pădure să vedem ce mai e nou. Într-o zi am ajuns într-o mlaștină care mirosea incredibil de frumos din cauza unei specii de rhododendroni de care era plin locul. Tot acolo am găsit merișoare adevărate, mari, frumoase și târzii. Și un fel de afine mari care nu se găseau în pădure. Speram să găsim și cloudberries dar timpul lor apusese de vreo 2 luni. Nu le-am gasit decât frunzele roșii, de toamnă.

Citeşte mai departe »

Pâine din Arhipelag (pâine neagră nordică)

nordic bread-22_dt micLimppu este numele purtat de o largă varietate de pâini finlandeze. Unele dintre ele se găsesc numai în anumite părți ale țării, altele sunt omniprezente.Tipurile de pâine variază de la pâini tari (uscate, chiar), acrișoare, din secară (ruislimppu- pâine din secară) până la pâini dulci sau dulci acrișoare cu adaos de alte cereale și aromatizate cu semințe de anason, semințe de fenicul sau coajă de portocală amară sau combinații între ele.

Cea la care ne vom referi astăzi este numită Nauvon limppu (pâine din Nauvo/Nagu) pentru că se pare că originile sale se regăsesc în acea parte a țării, mai precis, în sud-vestul Arhipelagului Finlandei. Nauvo face acum parte dintr-o municipalitate mai mare, iar istoria sa începe din Evul Mediu. Nimeni nu știe când a fost inventată această rețetă, dar a fost multă vreme materia primă pentru mesele de Crăciuni și cele de la nunți. Pâinea este dulce, cu aromă puternică de caramel, datorată mai ales melasei negre și malțului de secară.
Am rețeta de la mama mea, Leena, dar am adaptat-o puțin la nevoile românești… Rețeta originală se face cu lapte bătut și nu cu sana, așa cum am folosit noi, și se pot folosi tărâțe de ovăz în loc de cele din grâu. Se face relativ ușor, partea mai grea este găsitul melasei și a malțului de secară.

Citeşte mai departe »

Burgeri cu somon sau încă un motiv să ronțăim FinnCrisp

Salmon burger mici-38-Exposure1Nu că am avea vreodată nevoie de motiv să ronțăim FinnCrisp dar uneori ne mai punem și imaginația la încercare. Că o fi supă, tocană sau pur și simplu o gustare, băgăm la greu pâine crocantă cu unt. Mai ales Juha.

Așa că, într-o zi, după ce domnul soț s-a întors acasă cu niște somon destul de arătos, am zis să îl tranform în burgeri, că la cuptor și la tigaie am tot făcut.

Am analizat cam tot ce aveam prin frigider, am scos niște chifle (făcute în casă) de la congelator și m-am apucat de treabă. Chiflele au fost mai mult de back-up. Eu am mâncat partea mea de burgeri cu FinnCrisp Original.
De obicei facem maioneză pentru așa fel de mâncare dar de această dată am făcut munavoi, a doua chestie preferată din ouă (după scrambled eggs).

Revenind la sortimentele de FinnCrisp, numite ele în finlandeză “näkkileipä” (mai mari, mai grosuțe, originare din Suedia) și “hapankorppu” (pâinici plate, dreptunghiulare, deshidratate, foarte subțiri), vă pot spune că-s cam pline de fibre (15-20 g/ 100 grame produs), se fac din făină de secară și tărâțe din secară. Mie mi le-a prezentat colega Ioana acum câțiva ani și m-am îndrăgostit de ele. Cu ocazia aceste întâlniri oficiale am și aflat cine le distribuie pe la noi: Maresi Foodblogger.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Review-uri restaurante
Scandinavă

8 Decembrie 2015
5 Comentarii

Restaurant ASK, Helsinki- o stea Michelin

Ravintola ASK-9

Română

Toamna aceasta am fost din nou în Finlanda și am hotărât că ar fi cazul să vedem ce are de oferit Helsinki iubitorilor de mâncare bună. După câteva căutări și câteva bloguri de food citite am aflat de restaurantul ASK. Restaurantul este deschis de 3 ani și a acumulat în tot acest timp review-uri foarte bune și o stea Michelin. Ne-am rezervat două locuri la cină și ne-am și primit confirmarea. Odată cu ea, am primit și câteva instrucțiuni, printre care aceea de a ne rezerva 3-4 ore din timpul nostru pentru a putea trece prin tot meniul și băuturile aferente lui. Deja ne era cert că nu va fi vorba despre o cină obișnuită.

Restaurantul ASK cu o stea Michelin e deținut și condus cu mâini blânde și inovatoare de către cuplul format din Linda Stenman-Langhof și Filip Langhof. Puteți citi despre ei și povestea lor în acest interviu.

Restaurantul este ascuns undeva în apropierea centrului orașului Helsinki, pe o străduță tăcută din cartierul Kruununhaka. Restaurantul este destul de greu de remarcat de afară, iar odată intrat descoperi o sală de mese mică, decorată foarte simplu dar elegant. Restaurantul are doar 26 locuri și aproape toate erau ocupate când ne-am făcut și noi apariția în acea seară de joi.

Am fost primiți călduros și îndrumați către masa noastră. După ce ne-am așezat comfortabil am fost întrebați dacă nu dorim să deschidem seara cu șampanie. Și binențeles că am acceptat! La acest moment și-a făcut apariția somelierul nostru, Angel, care ne-a prezentat un mic istoric al podgoriei și ne-a turnat în pahare șampanie Fourny & Fils Blanc de Blancs.

Nu am terminat bine de făcut încălzirea că au început să vină aperitivele și vinul ce le însoțea. Restaurantul nu are chelneri, cei care servesc la mese fiind înșiși chefii. Și asta mai ales pentru că ultimele retușuri din farfurie le făceau în fața noastră. În același timp, prezentau rând pe rând ingredientele și metoda de preparare pe scurt, atenționându-ne dacă trebuia să ne ferim de oase, alice- ceea ce nu a fost cazul, totul era impecabil.

Citeşte mai departe »

Plăcințele kareliene (Karjalan piirakat)

Karjalan piirakka_mici-115În primele mele drumuri în Finlanda, Juha mi-a făcut cunoștință cu multe preparate tipic finlandeze (neaoșe sau moștenite de la cotropitori). Printre ele a fost și unul care mi-a rămas pe veci la inimă și anume, Karjalan piirakat.

Plăcințelele kareliene sunt formate din două părți: învelișul subțire din amestec de făină de secară și grâu și umplutura din orez fiert în lapte. Alături se poate face muhavoi (amestec de ou fiert tare și unt moale, sare, piper).

Fiertura de orez trebuie să fie cremoasă. Nu trebuie să fie uscată, orezul nu trebuie să absoarbă tot lichidul.

Tradițional, plăcințelele kareliene se făceau din secară și umplutura din orz sau kama (un amestec de făinuri: orz, secară, ovăz și mazăre). Apoi, pe măsură ce au început să se găsească mai multe tipuri de cereale (din import, mai ales), s-a trecut la amestec de secară și grâu pentru înveliș și la cartof sau hrișcă apoi orez sau mei pentru umplutură.

Versiunea de față se găsește cel mai des și să fiu sinceră doar așa am și mâncat. În magazinele finlandeze, aceste plăcințele se găsesc gata preparate și apoi congelate. Acasă se bagă la cuptor și apoi se consumă cu munavoi.

Citeşte mai departe »

Floare din aluat cu cremă de brânză și afine (mustikkanyhtopulla)

Pulla cu afine-152Am avut un mic “șoc” când am auzit cum spun finlandezii la pâinea dulce (cozonac, brioșe și altele asemenea). Se poate vedea și în titlu de altfel. Și cum cafeaua nu prea merge fără ceva dulce alături în niciun loc din Finlanda, de multe ori veți găsi prin meniuri cuvintele: “kahvia ja pulla”, unde kahvia înseamnă “cafea” iar celălalt înseamnă brioșă sau ceva similar.

Rețeta de față a fost preluată de Juha de pe un site din care se inspiră de cele mai multe ori când dorește să gătească mâncăruri de-acasă (Valio fiind unul dintre cei mai mari producători finlandezi de lactate- colectează lapte de la fermieri și îl procesează).

În afara acestor mici detalii, trebuie precizat că această rețetă face parte dintr-o colecție frumoasă de rețete scandinave, a doua etapă a proiectului culinar început de Savori urbane, The Food Connection, la care participă 24 bloggeri români. Gazda din această lună este Teo Rogobete și la ea pe site veți găsi mai multe detalii.

Vă las, așadar, în compania lui Juha și a felului în care el lucrează aluaturile: relaxat, simplu, bun.

Citeşte mai departe »

Chisăliță (Kissel) de rubarbă și căpșune. Înghețată de căpșune din trei ingrediente.

Kissel de rubarba si capsune-55_micAcum vreo două săptămâni după ce transplantasem rubarba în grădină, Juha mi-a dat la vizionat o rețetă de kissel. Norocul a făcut ca după o săptămână, să mă sune Ioana și să-mi spună a găsit rubarbă la Câmpulung și să mă întrebe dacă vreau și câtă. Binențeles că am vrut și am luat vreo 4 kile. O parte dintre pețioli se odihnesc acum în congelator pentru niște rețete viitoare.

O parte le-am făcut sos pentru o înghețată de salcâm și o parte au intrat în această rețetă.

Cu gândul la cuvântul “kissel” și la cât de familiar sună, mi-am dat seama și, mai târziu, am verificat pe dexonline care e treaba cu el. Așa am aflat că din el se trage al nostru “chisăliță”=Compot, hoșav, fertură [!] de fructe cu zahăr orĭ fără zahăr. Desiguri, nordicii au pus zahăr în al lor pentru că ei preferă deserturile mai dulci. Dar cum eu merg mai mult pe cele dulci acrișoare, am pus miere (și am pus puțină)

Din cantitățile de mai jos mi-a ieșit aproximativ un litru (un pic mai mult) de chisăliță.

Citeşte mai departe »

Cea mai simplă plăcintă cu mere şi rubarbă. Şi o invitaţie.

Placinta de rubarba si mere padurete-12micE cam târziu pentru căutat rubarbă acum, dar reţeta aceasta va fi bună la anul când va apărea din nou pe piaţă.

Recunosc, rubarba din imagini am cules-o cu mânuţele astea două din grădina mamei lui Juha. În nord(ul lumii) toate se coc şi recoltează mai târziu ca la noi.

Nici nu visam să mai fac ceva cu rubarbă în acest an, numai că tot plimbându-mă prin ograda mare din Vammala, am găsit un loc ferit de găini (înconjurat cu gard din sârmă de metal) care avea cultivat pe el vreo două plante de tomate, sfeclă, dragavei şi rubarbă.

Citeşte mai departe »