Ideea de a face un purcel la proţap înflorise în mintea noastră de ceva vreme, însă ni se părea de nerealizat cel puţin la momentul respectiv pentru că nu aveam materia primă de bază.
Până când m-am destăinut lui Andrei care s-a făcut luntre şi punte şi ne-a cumpărat unul. “Purcelul are cam 15- 16 kg, aşa”, ne-a anunţat el liniştit. Şi ni l-a adus acasă în mare viteză (Andrei a fost şofer de raliuri).
Am lansat invitaţiile la prietenii noştri mai apropiaţi şi am vorbit cu părinţii Anei să ne lase să pregătim totul la ei la curte şi să ne confecţioneze un proţap.
M-am gândit şi apoi am verificat pe net dacă e nevoie de marinată, cam cât se ţine la rece, cât se ţine la foc. Părerile sunt ca de obicei împărţite aşa că am mers pe instinct dar am ţinut cont de câteva sfaturi date de Andrei, Ioana şi tatăl Anei pe tot parcursul pregătirii purcelului.
În oală emailată, la ceaun pe foc afară, la cuptor în oală de pământ, fasolica noastră, aducătoare de căldură şi de stare de bine (dacă ştii cum s-o pregăteşti) este vedetă alături de ciorba de burtă, sarmale şi varza cu ciolan cam în orice restaurant cu specific românesc.