Arhiva categoriei ‘Românească’

Purcel la proţap

Ideea de a face un purcel la proţap înflorise în mintea noastră de ceva vreme, însă ni se părea de nerealizat cel puţin la momentul respectiv pentru că nu aveam materia primă de bază.

Până când m-am destăinut lui Andrei care s-a făcut luntre şi punte şi ne-a cumpărat unul. “Purcelul are cam 15- 16 kg, aşa”, ne-a anunţat el liniştit. Şi ni l-a adus acasă în mare viteză (Andrei a fost şofer de raliuri).

Am lansat invitaţiile la prietenii noştri mai apropiaţi şi am vorbit cu părinţii Anei să ne lase să pregătim totul la ei la curte şi să ne confecţioneze un proţap.

M-am gândit şi apoi am verificat pe net dacă e nevoie de marinată, cam cât se ţine la rece, cât se ţine la foc. Părerile sunt ca de obicei împărţite aşa că am mers pe instinct dar am ţinut cont de câteva sfaturi date de Andrei, Ioana şi tatăl Anei pe tot parcursul pregătirii purcelului.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

13 August 2010
2 Comentarii

Dulceaţă de afine

Am intrat în ultima lună de vară şi m-am gândit că ar fi cazul să cumpăr în sfârşit afine pentru dulceaţă. Aşa că, împreună cu vărul meu Ionuţ, co-participant la mai toate “proiectele” de dulceţuri de anul acesta, am dat o tură prin piaţă, într-o bună dimineaţă.

Afinele sunt fructe aromate, cu gust puternic, aşa că am considerat că ar fi bine să fac o dulceaţă clasică, fără adaosuri de alte arome, aşa cum procedez de obicei.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

14 Iulie 2010
3 Comentarii

Dulceţuri de cireşe albe şi cireşe amare

Acesta e un post tip 2 în 1. La ofertă. Pentru că încă mai e vremea lor şi dacă ajungeţi prin piaţă şi aveţi o fire mai răbdătoare, luaţi cireşe. Dacă aţi crezut că sunt nişte fructe bune doar de mâncat şi în dulceaţă ar fi prea fade, mai gândiţi-vă o dată.

În ziua în care căutam nuci pentru dulceaţă m-am împrietenit cu un domn care aduce la Moghioroş cireşe albe, cireşe amare, zmeură, afine, toate culese de “oamenii lui” (numai el ştie de unde), că nu par a fi de cultură. Am găsit şi o doamnă care are culturi de coacăze, zmeură şi afine dar toate la timpul lor.

Ajutate de arome exotice gen ghimbir, de foc şi de zahăr, cireşele pot ajunge nişte regine printre tipurile de dulceaţă.

Dar să trecem la fapte.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

3 Iulie 2010
8 Comentarii

Dulceaţă de caise şi migdale

Vărul meu Ionuţ este mai pofticios la dulciuri de felul lui aşa. Iar soţia lui, Vera este înamorată de dulceţuri. Aşa că, la propunerea lor am hotărât să fac un rând de dulceaţă de caise.

Când eram mică, locuiam împreună cu bunica, mama, tata, sora şi familia unchiului meu Puia într-o casă mare, la curte. Eram 4 ţânci care ne jucam zi de zi împreună, făceam boacăne, ne băteam pe leagăn, ne alergam şi ne potoleam la umbra teiului din curtea vecină sau a casei.

Bunica ne mai muştruluia din când în când, dar bucuria de a avea o casă plină de copii o mai potolea din ale ei aşa că ne răsplătea mereu cu bunătăţi. Una dintre ele era dulceaţa de caise. Ne strângea în jurul ei, ne punea să scoatem sâmburi şi să le alegem pe cele mai “cărnoase”. Apoi să spargem sâmburii şi să curăţăm miejii, care ocupau un loc de cinste în dulceaţă.

Încingea un foc mare în spatele curţii, punea pirostrii şi cratiţa de dulceaţă şi apoi juma de zi roiam prin zonă să vedem dacă e gata şi dacă nu are nevoie de apărare împotriva cotropitorilor.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Ciorbe şi supe
Românească

26 Iunie 2010
6 Comentarii

Ciorbă de lobodă cu sau fără carne

Am ales acest titlul pentru că am câteva prietene care au alte orientări în afară de cea omnivoro- carnivoră pe care o au cei mai mulţi români. Sunt vegetariene.

Ciorbiţa de faţă până la un punct le respectă dorinţa de a nu consuma carne, ouă sau lapte (şi toate derivatele lor), după care se adresează majorităţii.

Loboda, o ştie toată lumea. Apare primavară în piaţă, printre legăturile de leuştean, ceapă verde, salată verde şi alte bunăciuni tinerele. Plăntuţa aceasta uşor aromată poate avea frunze verzi sau roşietice şi în funcţie de colorit, ciorba va avea zeama mai albă sau mai roz, după caz. Bunica îmi făcea multă când eram copilă şi era ciorba mea preferată. Îi spuneam simplu: ciorbă cu vin (pentru că de cele mai multe ori îmi făcea din lobodă roşie).

Să purcedem aşadar la facerea ciorbei, iar eu ma voi întoarce în timp, să-mi văd bunica încinsă la cap cu un batic, tocând legume şi amestecând de zor în oala de ciorbă.

Citeşte mai departe »

Borş de cocoş cu tăiţei de casă

Mi-au tot zis mulţi prieteni că site-ul nostru e fain da` nu prea are reţete d’alea ca la mama acasă, că lor alea le plac mai mult. Bun, eu îmi imaginasem că astfel de reţete poate fiecare să le afle de la mama lui. Dacă nu e să fie aşa nu-i bai că tradiţionalul românesc vine şi la noi. Avem azi un borş mordovenesc cum bunica mea m-a învăţat să fac pe vremea când n-aveam barem buletin.

La bunica mea la ţară, când sunt oameni mulţi la treabă, cum ar fi la coasă sau la seceriş de exemplu, cam după Sfânta Marie mare, femeile stau acasă să pregătească de mâncare. Atunci se sacrifică câte o orătanie din ogradă şi se face din ea şi ciorbă şi o tocăniţă. Aţi zice că iese o zeamă lungă, cum să faci două feluri de mâncare dintr-o pasăre şi să mai mănânce şi 10 oameni. Ei, o găină ori cocoş zdravăn are peste 4 kilograme prin părţile alea de lume şi iese cea mai bună mâncare. Dar, ne tot lungim cu vorba şi parcă văd că nu vă mai zic reţeta.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

15 Iunie 2010
4 Comentarii

Dulceaţă de nuci verzi şi scorţişoară

După ce am umblat cărând 10 kile de căpşuni, zarzavaturi pentru ciorbă şi altele, am găsit-o în sfârşit.
“Cu cât dai nucile tanti?”
“5 lei kilu donşoară!”
“Le iau pe toate, puneţi-le în sacoşă să le cântărim.” Şi în timp ce le deşerta cu talent, am zărit frunze de corcoduş şi fructe printre nuci.
“Ce-nseamnă asta? Alegeţi şi scoateţi corcoduşile acum.”
“Maică, sunt doar două- trei!”
“Acum.”
Şi-au stat frumos şi le-au ales, apoi am plecat spre casă cu 5 kilograme de nuci verzi. Căci de mult îmi doream să încerc să fac faimoasa dulceaţă, deşi nu mâncasem în viaţa mea aşa ceva. Citeşte mai departe »
Cătălina
Dulceţuri
Românească

9 Iunie 2010
4 Comentarii

Dulceaţă de căpşuni cu mentă

Au apărut căpşunile pentru dulceaţă! Mărturisesc că le aşteptam de ceva timp. Şi cum o fericire nu vine niciodată singură am găsit în piaţă şi nuci verzi. Dar voi scrie despre ele săptămâna viitoare.
Fiecare are felul lui de a transforma fructe dulci şi parfumate în dulceaţă. Totul e să nu te complici (aşa cum fac eu uneori). Dacă urmezi nişte paşi simpli nu prea ai cum să dai greş.

Dar iată cum a stat treaba în cazul de faţă: Citeşte mai departe »

Tartă sărată cu ciuperci şi afumătură

Ei, aţi citit bine. Tarta de faţă nu este, după cum v-aţi aştepta, un desert. Nu are mere, pere sau banane, nu are zahăr sau alune. E o mâncare care se face destul de repede şi e bună în serile în care ajungi târziu de la serviciu şi nu ştii ce să faci mai întâi.

S-a întâmplat ca într-una din zilele cu pricina să-mi vină ideea acestei reţete, s-o execut repejor acasă, să ne placă şi să vrem s-o repetăm. Citeşte mai departe »

Fasole cu afumătură la cuptor

Şi pentru ca vremea este încă nehotărâtă şi îi tot dă cu ploaie şi vânt de vreo săptămână, ne-am gândit să pregătim o mâncare pofticioasă, călduroasă, colecţia toamnă- iarnă. Fasole cu afumătură.

De câte ori n-aţi poftit cu tot sufletul la aşa ceva? Sincer acum. :) În oală emailată, la ceaun pe foc afară, la cuptor în oală de pământ, fasolica noastră, aducătoare de căldură şi de stare de bine (dacă ştii cum s-o pregăteşti) este vedetă alături de ciorba de burtă, sarmale şi varza cu ciolan cam în orice restaurant cu specific românesc.

În primul rând aveţi nevoie de o oală de pământ ars şi smălţuit. Dacă nu aveţi acum şi mai aşteptaţi niţel, mergeţi la sfârşit de săptămână în Parcul Kisseleff unde sunt tot felul de târgşoare cu specific românesc. Găsiţi acolo de diverse mărimi, smălţuite sau nu, între 35 şi 50 lei bucata.

“Meteahna” aceasta cu vasele de lut o am de la bunica. La fiecare târg sătesc peste care dădeam în călătoriile noastre ne opream să căutăm oale pentru borş sau sarmale, coşuri de răchită şi ghivece de pământ pentru flori. Fiecare îşi prepară acasă fasolea în felul lui. Eu îi acord ceva mai multă atenţie pentru că ştim cu toţii că uneori beneficiile pe care ni le aduce nouă nu-s neapărat îmbucurătoare şi pentru cei din jur. Aşa că, pas cu pas, iată reţeta de azi. Citeşte mai departe »