Arhiva categoriei ‘Românească’

Juha
Deserturi
Românească

16 Ianuarie 2012
4 Comentarii

Pască (Lunea- găteşte româneşte!)

Mai corect era: pască românească pregătită de un finlandez. Pentru că dragul de Juha cu mâinile lui delicate a frământat, împletit şi umplut minunăţia de mai jos.
Binenţeles că i-a revenit lui sarcina “ingrată” de a munci la această reţetă pentru că el este meşterul la pâine şi cozonaci în familie.
Ştim că mai e ceva vreme până la Paşti dar… înţeleptul îşi face vara sanie şi iarna car. :)

Aşadar, reţeta de faţă a fost adaptată după cea de pe Gourmandine şi pregătită pentru “Lunea- găteşte româneşte!” trebşoară lansată de Alice, căreia îi mulţumim pentru invitaţie.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Deserturi
Poveşti
Românească

9 Ianuarie 2012
5 Comentarii

Alivenci (Lunea – Găteşte Româneşte!)

“… pune poalele-n brâu, își suflecă mânicele, ațâță focul și s-apucă de făcut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu smântână și cu ouă și fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jăratic și cu lemne putregăioase ca să ardă focul mocnit.” Mai ştiţi bucata aceasta nu? Se aude şi acolo în spate Muntişor? Este un fragment din “Capra cu trei iezi” scrisă de Ion Creangă.
Lunea- Găteşte româneşte!, reprezintă o serie de reţete culinare româneşti culese, aduse şi scrise de diverşi blogeri culinari la invitaţia Alicei. Eu am dorit să propun acest desert românesc, la care am adăugat şi mere după cum de altfel veţi citi în continuare.

Cu vreo două săptămâni înainte de Crăciun, acelaşi Muntişor mă întreba dacă vreau să merg la un Ignat. Cum nu mai fusesem de ceva vreme şi aveam şi-o poftă nebună de… şorici, am acceptat fără să clipesc. Şi când a fost să ne strângem toţi să ne petrecem oleacă lângă mămăligă aburindă, ţuică fiartă şi binenţeles… pomana sacrificatei, am întrebat “lumea” gătitoare de pe Facebook: eu cu ce desert românesc să mă prezint la un aşa eveniment? Şi Lorena (Ignătescu) niciuna, nici două mi-a grăit: “Alivenci”. Cred că şi Miriam a propus ceva similar, însă Lorena mi-a trimis reţeta repejor.

Citeşte mai departe »

Murături asortate (în saramură)

Plecasem să cumpăr roşii, vinete şi ardei kapia să mai trag o tură de zacuscă. Şi când am trecut prin faţa sârboaicelor de la care îmi cumpăr zarzavatul pentru mâncare, nişte superbe gogonele îmi făceau simpatic cu ochiul. N-am rezistat prea mult la acest “atac” şi am luat tot ce mai avea doamna pe tarabă. Şi din ţelină în conopidă, din morcov în sfeclă, m-am trezit cărând (târând) 3 sacoşi mari pline ochi cu de toate.

Mamă, bunică, ştiu că mi-aţi pus voi deja un borcan- două la făcut dar credeţi-mă… o plimbare prin piaţă îmi strică radical planurile de …”lenevire” pe care mi le tot fac în cursul săptămânii pentru week-end.

Mai spun că nu mă omor după murăturile în oţet (decât dacă sunt gogoşari, ardei umpluţi cu varză, castraveţi cornichon (categoriile 1-2 nu mai mult) sau ardei iuţi). Dar le ador pe cele făcute bine, aromate cu cap şi ţinute în saramură.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Conserve
Dulceţuri
Românească

5 Septembrie 2011
6 Comentarii

Dulceaţă de coji de pepene verde şi vanilie

Unii spun că e dulceaţa copilăriei lor, alţii că una mai bună nu există. Eu pot să spun că anul acesta am făcut (şi mâncat) pentru prima dată.

Cine se apucă de treabă ar trebui să ştie că nu e chiar simplu de făcut. Adică e mult de bibilit, curăţat, tăiat.
Pentru 7 borcane de dulceaţă am sacrificat un pepene de 14 kilograme pe care abia l-am târât până acasă.

Pentru inspiraţie, după o căutare pe net am găsit această reţetă pe care am modificat-o totuşi după cum urmează:

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

17 Noiembrie 2010
3 Comentarii

Dulceaţă de gutui cu nuci

Când eram mică nu prea mă omoram după dulceaţa de gutui. Întotdeauna mi-a plăcut însă să mă lupt cu gutuile ca atare şi să le mănânc crude.

Dar gusturile se mai schimbă în timp aşa că iată-mă din nou în bucătărie, cu mânecile suflecate şi ajutată de Ana, pornind atacul asupra gutuilor (partea I).

Ca de obicei, şi această dulceaţă va fi livrată parţial la familia vărului meu Ionuţ.

Gutuile nu erau coapte complet când le-am cumpărat, aşa că vreo săptămână au stat pe pervazurile ferestrelor, îmbrăţişate de soare.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Reţete cu carne
Românească

4 Noiembrie 2010
5 Comentarii

Ciolan cu gălbiori la cuptor

Nu v-am zis, dar sunt un om îndrăgostit de mâncărurile sărate şi uşor afumate (sau mai mult, după caz).
Aşa că din când în când mă răsfăţ cum pot mai bine.

Da, ştiu, unii probabil vor protesta în gând la vederea mâncării care nu este totuşi uşoară, daaaar vă asigur că nici un ficat nu a fost obosit în urma consumării ei :)

Toamna este aici aşa că mi s-a părut potrivită o combinaţie de ciolan afumat cu ciuperci numite gălbiori (care cresc şi pe la noi).

Citeşte mai departe »

Purcel la proţap

Ideea de a face un purcel la proţap înflorise în mintea noastră de ceva vreme, însă ni se părea de nerealizat cel puţin la momentul respectiv pentru că nu aveam materia primă de bază.

Până când m-am destăinut lui Andrei care s-a făcut luntre şi punte şi ne-a cumpărat unul. “Purcelul are cam 15- 16 kg, aşa”, ne-a anunţat el liniştit. Şi ni l-a adus acasă în mare viteză (Andrei a fost şofer de raliuri).

Am lansat invitaţiile la prietenii noştri mai apropiaţi şi am vorbit cu părinţii Anei să ne lase să pregătim totul la ei la curte şi să ne confecţioneze un proţap.

M-am gândit şi apoi am verificat pe net dacă e nevoie de marinată, cam cât se ţine la rece, cât se ţine la foc. Părerile sunt ca de obicei împărţite aşa că am mers pe instinct dar am ţinut cont de câteva sfaturi date de Andrei, Ioana şi tatăl Anei pe tot parcursul pregătirii purcelului.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

13 August 2010
2 Comentarii

Dulceaţă de afine

Am intrat în ultima lună de vară şi m-am gândit că ar fi cazul să cumpăr în sfârşit afine pentru dulceaţă. Aşa că, împreună cu vărul meu Ionuţ, co-participant la mai toate “proiectele” de dulceţuri de anul acesta, am dat o tură prin piaţă, într-o bună dimineaţă.

Afinele sunt fructe aromate, cu gust puternic, aşa că am considerat că ar fi bine să fac o dulceaţă clasică, fără adaosuri de alte arome, aşa cum procedez de obicei.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

14 Iulie 2010
3 Comentarii

Dulceţuri de cireşe albe şi cireşe amare

Acesta e un post tip 2 în 1. La ofertă. Pentru că încă mai e vremea lor şi dacă ajungeţi prin piaţă şi aveţi o fire mai răbdătoare, luaţi cireşe. Dacă aţi crezut că sunt nişte fructe bune doar de mâncat şi în dulceaţă ar fi prea fade, mai gândiţi-vă o dată.

În ziua în care căutam nuci pentru dulceaţă m-am împrietenit cu un domn care aduce la Moghioroş cireşe albe, cireşe amare, zmeură, afine, toate culese de “oamenii lui” (numai el ştie de unde), că nu par a fi de cultură. Am găsit şi o doamnă care are culturi de coacăze, zmeură şi afine dar toate la timpul lor.

Ajutate de arome exotice gen ghimbir, de foc şi de zahăr, cireşele pot ajunge nişte regine printre tipurile de dulceaţă.

Dar să trecem la fapte.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Dulceţuri
Românească

3 Iulie 2010
6 Comentarii

Dulceaţă de caise şi migdale

Vărul meu Ionuţ este mai pofticios la dulciuri de felul lui aşa. Iar soţia lui, Vera este înamorată de dulceţuri. Aşa că, la propunerea lor am hotărât să fac un rând de dulceaţă de caise.

Când eram mică, locuiam împreună cu bunica, mama, tata, sora şi familia unchiului meu Puia într-o casă mare, la curte. Eram 4 ţânci care ne jucam zi de zi împreună, făceam boacăne, ne băteam pe leagăn, ne alergam şi ne potoleam la umbra teiului din curtea vecină sau a casei.

Bunica ne mai muştruluia din când în când, dar bucuria de a avea o casă plină de copii o mai potolea din ale ei aşa că ne răsplătea mereu cu bunătăţi. Una dintre ele era dulceaţa de caise. Ne strângea în jurul ei, ne punea să scoatem sâmburi şi să le alegem pe cele mai “cărnoase”. Apoi să spargem sâmburii şi să curăţăm miejii, care ocupau un loc de cinste în dulceaţă.

Încingea un foc mare în spatele curţii, punea pirostrii şi cratiţa de dulceaţă şi apoi juma de zi roiam prin zonă să vedem dacă e gata şi dacă nu are nevoie de apărare împotriva cotropitorilor.

Citeşte mai departe »