Arhiva categoriei ‘Românească’

Cum se face pasta de mititei în Finlanda

Sau oriunde în lumea aceasta mare, unde sunt oameni doritori să mănânce mititei.

Am vrut să numesc această rețetă după cântecul acela cu englezul în new York. Adică să-i zic: Sunt un Mititel în Tampere. M-am răzgândit 😀

Cam de trei săptămâni (deja!), ne-am mutat în Finlanda. Și tot de atunci renovăm, gătim, muncim, ne plimbăm prin parc și pozăm flori și rațe (eu mai ales). Încerc să pregătesc următoarea parte din articolul dedicat florilor comestibile și vreau să și fotografiez ceea ce găsesc. Să știe tot omul cum arată o floare de morcov sau de limba mielului.

Am ajuns aici la două săptămâni după Juha și la 10 zile după pisici. Pentru că ele au călătorit separat, și la treaba aceasta ne-au ajutat fetele de la IMG- The Pet Shipping Specialist, Anelise și Raluca și dragii noștri veterinari Valeriu, Marian și Magda de la Acum Vet.
Acum, să vă povestesc care este treaba cu această rețetă. Este de fapt o combinație dintre două rețete: de la una am împrumutat modul de lucru, de la alta ingredientele și anumiți timp de lucru.

Nu am mașină de tocat așa că am luat carne direct tocată. Nu am luat-o din supermarket ci din piața centrală (Kauppahalli), un fel de mic Obor de-al nostru dar cu mult mai puține chestii.
Înainte de a mă lăuda cu cât de gustoși au fost acești mici vreau să scriu și că:

Citeşte mai departe »

Jeleu din flori de soc

Au fost multe momente în viața mea în care lucrurile mărunte și aparent neimportante m-au făcut fericită și împlinită. Cele mai mărunte au fost, de curând, vreo 200 g flori de soc scuturate de pe inflorescențe.

Ca să meargă mai repede treaba asta (scuturarea florilor) a fost de ajuns ca ele să stea o zi în frigider. Aș vrea să vă dau și o explicație științifică dar am băut nițel vin și mi-e că vă bag în ceață.
Deși până acum am făcut socată și sirop din bucăți de inflorescențe (adică am pus și crenguțele mici și firave), de data aceasta au fost doar flori. Mici, albe, cu polenul galben ca de pui. Și cu un miros extraordinar. De altfel, acest miros va invada casa în momentul în care se va fierbe jeleul.

Cum florile de soc au parfum mai puternic și mai durabil decât cele de liliac (de exemplu) nu este nevoie să fie opărite (ba chiar e contraindicat, florile se vor înnegri), ci ținute în sirop rece, la frigider vreo două zile.

Dar mai bine încep cu începutul.

Citeşte mai departe »

Salata de ouă de după Paște

Din copilărie știu că după sărbătoarea Paștelui urmează rețetele în care trebuie să folosim surplusul de ouă. Bunica roșea peste 100 bucăți pe care le împărțea în familie. Mama a înroșit și ea vreo 40 și cum copiii s-au bătut și ciocnit la greu fără să poată mânca tot ce au învins, am luat acasă vreo 6-7 bucăți cu gândul să fac munavoi și salată de ouă.

Fiecare cu ale lui așa că: în loc de suc de lămâie puteți pune oțet de mere/vin, oțet balsamic.

Citeşte mai departe »

Sorbet de piersici cu miso

O să ziceți că nu a venit încă vara dar eu voi scrie totuși acest text pentru că mai e doar puțin până începe sezonul oficial al înghețatelor.
Noi, ăștia din familia asta mixtă suntem fani înghețată și sorbet și granita. N-avem ce face. Sunt zile în care nu putem trece pe lângă congelatoarele din magazine fără să agățăm măcar o cutie. Și sunt zile în care ne vine inspirația și ne facem singuri.

Vara trecută am cumpărat un kilogram de piersici cu gândul să fac o tartă, o chestie banală dar incredibil de gustoasă. Însă mi s-a părut prea cald pentru a găti ceva la cuptor așa că am preferat să folosesc mașina de înghețată.

În același timp, eram chitită să mai folosesc pastă miso în deserturi după prima experiență avută în acest sens (care a și fost un succes).

Citeşte mai departe »

Cum să pregătești legume la aburi pentru bebeluș

În primul rând, vă scriu că nu am inventat eu apa caldă și, ca de obicei, descriu propria experiență. Nu vor fi multe posturi despre bebeluși pe kissthecook, însă acesta mi se pare important. De azi am început să-i dăm lui Erik și alte mâncăruri decât lapte. Mă rog, i-am testat gusturile și pe la 5 luni să vedem ce reacții are, dar nu i-am dat să mănânce serios.

Pediatra lui ne-a sfătuit să începem întâi cu legume, apoi fructe și mai spre final, cereale, pui, grăsimi (ulei de măsline). Cum ne-am ghidat foarte mult după cele scrise și sfătuite de Ministerul Sănătății din Finlanda, o să îi introducem și cereale cât de curând, iar fructele și legumele le vom da intercalat. Acum, n-o să scriu regulile de hrănit, fiecare copil este altfel, cu preferințele și alergiile (dacă există) lui.

Al nostru se stâmbă cu brio la banane și morcovi, dar mănâncă fericit (și cu tot corpul și camera) avocado și afine.

Așa, revenind la ceea ce voiam să scriu astăzi: voi prezenta 3 modalități de a fierbe/coace legume la aburi. Prefer această metodă decât fiertul efectiv care distruge anumite componente ale ingredientelor.

Citeşte mai departe »

Tartă cu moșmoane

tarta-mosmoane-mici-48-of-53Când mama m-a anunțat prin octombrie că avem mai multe moșmoane decât în anii trecuți, nu mi-a trecut prin minte că va culege chiar 15 kg. Abia când le-am văzut frumoase și aurii dar încă necoapte am decis că pe lângă jeleu voi mai încerca și alte rețete. În plus, am măritat vreo 6 kile și le-am trimis pe capul lui Tudosiei să pregătească ceva cu ele pentru Sănătatea în bucate. Ba chiar i-am propus să o invite pe Mona Petre de la Ierburi uitate și să pregătească ceva împreună.

Mă gândeam să pregătesc tarta cum o fac americanii pe cea de dovleac, cu multe mirodenii și cu lapte condensat. După ce am căutat pe net dacă merge, am găsit aceeași metodă la Comfortably Hungry așa că m-am apucat de treabă. Am luat o mică plasă cu laptele condensat de la Mega pentru ca era de fapt pentru cafea, dar tarta a ieșit bine oricum. Voi lucrați cu lapte condensat adevărat (am găsit la Auchan, de exemplu).

Cea mai migăloasă parte din rețeta aceasta este obținerea piureului din moșmoane. Dar cu puțină răbdare și ceva mozolire pe mâini, se rezolvă.

Citeşte mai departe »

Praz cu măsline

praz-cu-masline-site-48-of-51Și-acum o să vă povestesc despre cum NU îmi plăcea mâncarea de praz cu măsline când eram mică. Unu’ la mână, mâncarea avea sos de roșii, care nu era sosul meu preferat (decât dacă avea și vin în el sau era la mâncare de măsline, castraveți murați sau papricaș cu găluști).
Apoi, mâncând foarte mult praz crud mi se părea o barbarie să îl văd fiert în mâncare.

Dar măslinele, oh, măslinele… le-am iubit de la prima degustare. Întâi au fost cele negre, apoi cele verzi simple sau umplute cu ardei sau migdale, apoi kalamata. Și kalamata au rămas preferatele mele de ani de zile. Și cele stafidite care nu se găsesc pe oriunde. Când locuiam cu bunica ea ne povestea că mâncarea de cartofi, cea de fasole și cea de măsline erau numite “ale săracului”. Pe cea de cartofi o detestam, apropos, nu înțelegeam de ce trebuie să sacrifici cartofii în sos de roșii când îi poți prăji și mânca cu brânză sau face piure cu lapte și unt. De la o vecină bătrână învățasem să întind unt pe pâine prajită și apoi să presar măsline. Să încercați cu kalamata, iese și mai bine.

No, și-acum trebuie să vă spun și ce-mi veni să public o rețetă (fără vârstă) din repertoriul românesc? Care apropos, apare în “Carte de retete” a Sandei Marin (Cecilia Maria Simionescu pe numele ei adevărat), una dintre cele mai cunoscute scriitoare din lumea gastronomiei românești. Cartea respectivă conține nu mai puțin de 10.000 rețete românești autohtone sau împrumutate de pe la alții.* (*pasaj luat de pe Wikipedia).
Cum există pe internetul cel mare tot felul de discuții cum că gastronomia românească autentică este mirifică dar lipsește cu desăvârșire, echipa de la Simfonia Boutique Hotel Restaurant Râmnicu Vâlcea s-a gândit să organizeze un concurs la care pot participa bloggeri culinari și bucătari ce ar trebui să reinventeze rețete vechi românești. Concursul are și un juriu iar acesta este format din Nico Lontraș, Johnny Șușală și Cosmin Dragomir (pe care-l urmăresc pentru că s-a apucat să studieze și scrie despre găteli și mâncăruri românești) și Alina Vasilescu.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Supă de vară cu mure și agrișe

Supa de mure mici (42 of 46)-Exposure2-Exposure2Continuând cu ce se mai găsește prin piață, azi aș publica această rețetă extrem de simplă în sinea ei dar care cere un pic de e fort și timp. Nu mult, nu vă alarmați, o parte din operațiuni sunt oarecum opționale. Și o numesc supă deși ea e mai mult din categoria chiseliță.

Este o supă răcoritoare din fructe de sezon, cu puțin zahăr, care se poate mânca cu o tonă de înghețată, biscuiți, frișcă.

Citeşte mai departe »

Pastă (gem) de măceșe

gem macese mici-30N-o să încep acest post cu o poveste în care să spun că acest gem îmi aduce aminte de copilărie. Pentru că prima dată când am mâncat gem de măceșe a fost în timpul unui mic dejun la Bistro del’Arte din Brașov.

Și a cam fost dragoste la prima degustare. Gemul cu aspect de coral lichid, gustul acrișor, culoarea frumoasă m-au ajutat să trec peste orice primă urmă de reticență când am decis să îl fac acasă. Pentru că e de muncă la el (mai ales dacă nu aveți ustensilele necesare, ca mine).

Mi-a luat 2 zile să îl duc la bun sfârșit dar a meritat orice secundă și orice durere de mână.

Am avut noroc să îmi aducă mama o găleată de materie primă: măceșe culese una câte una de Victor și Nati, iubiții mei. Natalia abia așteaptă să facem clătite împreună ca să mâncăm gem de măceșe 🙂

Citeşte mai departe »